Meglenoromânii, frații noștri de peste hotare și suferințele lor

În prezent, mai trăiesc meglenoromâni mai ales în regiunea Macedonia Centrală, unde se găsește cea mai mare parte a regiunii istorice Meglen. Însă, misterioșii meglenoromâni mai pot să fie găsiți, de către puținii care îi caută, în Republica Macedonia, România și Turcia. Meglenoromânii au fost și sunt cercetați de către extrem de puțini cercetători. Iar, din păcate, pe viitor, dacă nu se iau măsuri clare și practice, meglenoromânii și moștenirea lor o să dispară în negura istoriei, deoarece această populație misterioasă nu poate să ofere cercetătorilor interesați de foloase: materiale și/sau politice, mai nimic.

Această populație mai poate să fie întâlnită și sub denumirea de: „vlaș”, ori „rumân” Precum mulți dintre aromâni (vezi și: „Congreslu Armânescu”, din Tirana), românii din Meglen își iau numele după localitatea de proveniență: liumnican (din Liumnița), cupineț (din Cupa), ușineț (din Oșani), lundzineț (din Lundzini), năntineț (din Nânta), țărnăcot (Țărnareca), brăzlăveț (din Birislav). Emigrarea nântenilor (după unele surse, meglenoromâni musulmani) a avut loc după războiului Greco-Turc, în anul 1923. Din cauza religiei musulmane, meglenoromânii au fost considerați turci și forțați să emigreze. Probabil că, datorită intervalului scurt de timp în care s-a produs acest exod al nântenilor, precum și greutatea în a li se oferi un răspuns, din partea autorităților de la București, a făcut ca aceștia să se îndrepte spre Turcia, parteneră în schimbul de populație cu Grecia. Este trist însă și faptul că, meglenoromânii nu au fost preluați ulterior în Cadrilater. Pe scurt, nântenii, conștienți de naționalitatea lor, mai mult de cât comunitatea religioasă ce-i lega de turci, au cerut, prin intermediul consulatului, să fie colonizați în România, dar, neprimind un răspuns favorabil, s-au hotărât pentru Turcia. În urma unor războaie sângeroase, inclusiv războiul Greco-Turc (1919 – 1922), văzând loturile mari de populație de diferite naționalități care-și încărcau avutul și plecau în patriile lor, școlile închise, bisericile dărâmate, nesiguranța de zi cu zi și dezastrul economic, s-a format și în rândul meglenoromânilor un curent național favorabil colonizării în România (această idee se cristalizează între anii 1923-1925, iar principalele centre au fost Meglenia, Veria, Vodena și Caterina, în fapt zone în care presiunea grecilor veniți din Asia a fost mai însemnată). Dar iată cum ne înfățișează situația din Meglen chiar un meglenoromân, Constantin Noe, care de altfel a avut un rol important în realizarea colonizării: „În această regiune, mișcarea națională luase pe vremea stăpânirii turcești o așa de mare dezvoltare încât, partizanii culturii și bisericii grecești aproape dispăruseră. În acea vreme era însă lupta pe viață și pe moarte între statele balcanice pentru convertirea la cultura lor a populațiilor creștine. Forurile grecești s-au înverșunat să câștige acest ținut. Românii megleniți au opus o rezistență din cele mai eroice. Au fost procese, temniți (întemnițări), atacuri de bande, omoruri de o parte și de alta. Toate acestea făcuseră acestui ținut, în ochii grecilor, reputația unui cuib antigrecesc stăpânit de dușmănie neînfrântă. Când, în fine, după războiul din 1913 și mai ales după victoria aliaților din 1918, autoritățile grecești au reluat administrarea acestui ținut, s-a pornit o prigoană fără milă și cruțare în contra românilor megleniți naționaliști. La această prigoană a pus vârf instalarea de coloniști în unele din satele meglenite. În timp ce se plămădeau aceste stări, românii din Macedonia vedeau cum fiecare neam de acolo se îndreaptă spre țara lui: bulgarii spre Bulgaria, turcii spre Turcia și așa mai departe. Astfel s-a trezit între ei, ca o supremă cale de mântuire, ideea de a emigra și ei în țara lor, în România”.

La data de 30 noiembrie a anului 1924, s-a desfășurat în Veria un mare congres, cu peste 400 de delegați, în chestiunea emigrării. Reprezentanții meglenoromânilor și macedoromânilor din România, la solicitarea comunităților din Grecia, au mărit presiunea asupra autorităților în vederea luării unei decizii favorabile colonizării. În Grecia, meglenoromânii se află în localitățile lor de baștină: Liumnița, Cupa, Oșani, Birislav, Lundzini, Târnareca. Locuiesc și în comuna Nânta, dar proveniți din comunele înconjurătoare după golirea acestora în urma plecării megleniților musulmani. Meglenoromânii locuiesc și în orașele principale din Grecia: Aridea, Axiupolis, Salonic, Vodena, Atena. De asemenea, meglenoromânii locuiesc într-o seamă de localități din Republica Macedonia, în marile orașe și în comunele de graniță: Huma, Gevgelija și Bogoradica.

Păcurar meglenoromân din Karpi, Grecia – https://www.youtube.com/watch?v=w8tlgsJfhlE

Obiceiurile de Crăciun ale minorității meglenoromâne din Macedonia de Nord – https://www.youtube.com/watch?v=m-n9lFdt62A

Liumnița (Skra), Grecia regiunea Macedonia Centrală – https://www.youtube.com/watch?v=PMbjMNEWm50