miercuri, octombrie 9, 2024
OPINIIMasoreților marxiști

Masoreților marxiști

Peste două zile, pancrațiul parlamentar se va relua cu „sesiunea de toamnă”. Expresia e cu totul inofensivă, lăsînd impresia că, toropiți de plictiseală, vom păși în zodia huzurului trăit sub spectrul cîrdășiei implicite. Cum s-ar spune, în opoziție sau la putere, senatorii (și deputații) cad mai devreme sau mai tîrziu la învoială secretă. Nimic mai fals.

În realitate, aerul mocnește deja de fermentul războiului: va urma o încleștare de idei ciocnindu-se fără milă. Iar noi, cei de la AUR, nu vom face figurație bleagă de dragul unei simbrii rupte de la buget.

Dacă nu ești încredințat că pe umerii tăi apasă exigența gravă a unei vocații istorice, nu are nici un rost să intri în politică. Fără conștiința unei misiuni pentru a cărei îndeplinire meschina ta ființă nu mai are nici o însemnătate, oficiul politic e pierdere de vreme.

Pentru noi, a face politică e totuna cu a pune destinul României sub umbra iconostasului creștin. Asta înseamnă un pas fatal pe un drum din care putință de întoarce nu mai există. Iată motivul pentru care suntem redutabili, incorigibili și cu neputință de intimidat.

De aceea, vouă, masoreților marxiști, vă promit că veți avea parte de o toamnă încinsă.

De fiecare dată cînd, nemăsurați în țîfna voastră antinațională, și insolenți în zelul vostru anticreștin, veți căuta să ne terfeliți martirii, eroii și sfinții, vă voi arăta rolul covîrșitor pe care l-ați avut în născocirea, răspîndirea și maturarea comunismului în Europa. Și atunci, zăvorîți în perfidia voastră atavică, veți tăcea mîlc. Fiindcă undeva, pe fundul coclit al memoriei voastre, mai pîlpîie o fărîmă de remușcare pentru răul imens pe care l-ați făcut Europei.

Iată de ce, voi, masoreți aflați în edecul părinților voștri bolșevici, veți fi siliți să înghițiți în sec: o dată, de două ori, de o sută de ori, de atîtea ori de cîte voi avea eu nevoie spre a mai elogia cîte o figură legendară din rîndul deținuților politici. Și veți scrîșni a neputință, otrăvîndu-vă singuri cu veninul pe care îl veți dospi ascultîndu-mă.

Elementul politic cere o abnegație a cărei tensiune, odată ridicată în conștiință, te preschimbă într-un cruciat slujindu-și biserica, națiunea și moștenirea. În mintea unui asemenea cruciat, riscurile se șterg, amenințările se risipesc, adversarii se înfioară.

Pilonii AUR – națiune, familie, credință, libertate – nu sînt lozinci goale, bune de intonat cu morgă reculeasă în cadru festiv (deși în ultima vreme s-au înmulțit plagiatorii repetîndu-ne ideile pe un ton ipocrit), ci sunt rumoarea revoltei care, mocnind în sufletul acestui popor, vă va mătura de pe frînghia sordidă pe care ați făcut echilibristică ideologică decenii la rînd. Ex ossibus ultor. Versul lui Vergiliu e mai actual ca niciodată.

Vrem dreptate pentru o Românie de care v-ați bătut joc cu convingerea că nimeni nu vă va cere socoteală. Mai așteptați puțin, și vă veți răzgîndi

CITEȘTE MAI MULT

PARTENERI

Loading RSS Feed

Loading RSS Feed

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,500FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE