OPINIIMarșul LGBT în orașul culturii și credinței românești. Unde greșim noi?

Marșul LGBT în orașul culturii și credinței românești. Unde greșim noi?

Vineri, 1 octombrie 2021, în ziua praznicului Acoperământului Maicii Domnului, a avut loc prima așa-zisă paradă LGBT din Iași, intitulată, în traducere, „mândrie” (eng. pride).

În ciuda faptului că primarul Municipiului, Mihai Chirica, a refuzat inițial să aprobe acest marș în perioada premergătoare sărbătorii Sfintei Parascheva, manifestanții s-au prezentat la locul anunțat. Aceștia au făcut presiuni serioase în acest sens, iar edilul nu a avut de ales.

După cum ne-au obișnuit, susținătorii LGBT țin morțiș să se manifeste în stradă tocmai în zile mari de sărbătoare ortodoxă. Întâi, în orașele lor „preferate”, unde un simplu marș devine un „festival” de câteva zile – Cluj-Napoca, București, Timișoara – în jurul Adormirii Maicii Domnului (6-22 august). Iar acum, la Iași, în 1 octombrie.

Firește că manifestanții au fost conștienți de profilul orașului în care se desfășoară și nu și-au permis să facă ce fac, de obicei, în celelalte municipii amintite mai sus (sau, mai rău, în Occident).

Înainte de a deschide, realmente, subiectul editorialului, sunt necesare câteva precizări:

  • mare parte dintre cei 100 de participanți au fost elevi (minori, cei mai mulți dintre ei);
  • aproximativ un sfert dintre cei prezenți au fost tineri străini, veniți în Iași ori ca turiști, ori ca studenți Erasmus;
  • precum la majoritatea marșurilor „pride”, cei mai mulți manifestanți nu fac parte din comunitatea LGBT;

Cetățenii ieșeni, neobișnuiți încă (spre liniștea lor) cu astfel de curente în urbea lor, au reacționat cum au socotit ei mai bine. Și pot fi observate, și la modul general, două tipuri de abordări ale ortodocșilor în fața unor provocări ca aceasta:

  1. una blândă, dar fermă – un răspuns înțelept al oamenilor conștienți de sine și de ceea ce reprezintă faptele lor; oameni care se străduie, cer „nițel mai mult de la domniile lor”, cum sugerează Constantin Noica;
  2. cealaltă, mai de impact, agresivă, cu iz de galerie sportivă pe alocuri.

Cel din urmă are efecte imediate, dar vremelnice. Primul tip de abordare este desconsiderat, întrucât este privit de mințile slabe ca fiind semn de lașitate. Un sociolog consacrat din perioada interbelică a descris aceste două moduri de manifestare.

„Setoși de absolut, aceștia nu aspiră decât la faptă. La faptă, indiferent de sensul ei. Ei se aruncă, fără să știe clar în ce scop, în brațele unei credințe fanatice, la modă, pe care nu o mai discută.”

Scriitorul se referă la conceptul de activism prin disperare, des întâlnit în „contra-ofensiva” așa-zișilor conservatori (2).

Bineînțeles că în această capcană au căzut și cei ce mărșăluiesc dezbrăcați în public, cu avânt propagandistic, vorbind despre concepte pe care nu le înțeleg (toleranță, iubire, egalitate ș.a.m.d.). Dar românul ortodox, autentic, trebuie să reușească să depășească ispita manifestărilor facile ce nu aduc decât dezgust în ochii celor nedumeriți.

Totodată, autorul ne mai vorbește despre un așa-numit istorism prin resemnare (1), pe care îl descrie ca fiind „nu o retragere din fața vieții sociale și a problemelor ei, ci dimpotrivă, o pătrundere în viață, dar fără abdicarea de la cerințele ei spirituale și fără concesii făcute politicii, care e prin definiție arta compromisurilor”.

„Deși limitat, rolul social al istorismului prin resemnare e real și eficace. El apare ca un fel de protestare împotriva utilizării valorilor ca mijloace de parvenire politică. (…) Chemarea la faptă nu mai e aici arbitrară, ci este precedată de o încercare de a cuprinde sensul ei temporal.

Nu mai e aruncarea nebună în orice faptă, ci deslușirea chemării care ți se face de lumea din jurul tău. Încercarea de a integra fapta ta acolo unde nevoia o cere. Încercarea de a o ancora acolo unde a rămas ceva întreg.”

La Iași, în prima zi de octombrie, am putut fi martorii ambelor modalități de mărturisire.

Cei mai „băgați în seamă” de mass-media, de jandarmi, de activiștii marșului au fost categoria a doua – cei ce și-au manifestat indignarea cu strigăte („Rușine să vă fie!”, în cel mai fericit caz), sărind pe sus cu icoanele în mâini și stropind participanții la marș cu agheasmă.

Răspunsul participanților la marș este bine pregătit. Reacționează la reproșuri cu entuziasm și zâmbete. Presa arată în mod deosebit asta, iar imaginea publică asupra mișcării LGBT crește în ochii cetățenilor neinstruiți. Într-adevăr, în vremurile în care trăim, este foarte complicat să discernem binele de rău, Adevărul de neadevăr.

Ceilalți, din prima categorie, sub îndrumarea preotului Dan Damaschin, s-au așezat în genunchi, pe iarbă, lângă șoseaua unde avea loc marșul, și au spus rugăciuni împreună. Cu lumânări în mână, cu tricouri pe care scria „Dumnezeu este iubire”, s-au rugat fără vreo reținere pentru cei care participau la marș.

sursă foto: Știrea de Iași

În duminica de după aceste evenimente, într-o parohie din Iași, s-a discutat despre acest subiect, după Liturghie. Preotul le explica credincioșilor, de pildă, că nu se cuvine să „arunci” cu apă sfințită decât pe cei ce vor să primească. Discuția a evoluat și, în cele din urmă, s-au ajuns la câteva concluzii simple.

Atitudinea agresivă nu numai că elimină șansele ca o persoană participantă la astfel de marșuri să se apropie de Biserică, ci le și conferă acestora imaginea de „martiri”.

Partizanii acestor mișcării asta caută! Caută în cele mai izolate și neînsemnate gesturi ale noastre prilej de a fi văzuți așa cum ei se autointitulează în mod eronat – „persecutații”, „marginalizații”, „discriminații” unei „societăți retrograde și inumane”, unei lumi „pline de bigoți” îmbufnați care nu abdică de la principiile lor „medievale”.

Orice mărturisire a credinței – fie ea și cu cele mai bune intenții – lipsită de duhul ortodoxiei, adică de duhul iubirii adevărate (Hristos), riscă să compromită perspectiva noastră pe plan spiritual.

Ideea ce trebuie transmisă, în cele din urmă, este următoarea: Să fim fermi, iar nu agresivi. Să iertăm omul, iar nu păcatul. Să fim luminoși, indiferent de vreme.

„Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!” (Sf. Arh. Mihail)

Facebook Notice for EU! You need to login to view and post FB Comments!

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3media

1 COMENTARIU

Facebook Notice for EU! You need to login to view and post FB Comments!

Cele mai populaR3 articole

Articole R3laționate

IMPORTANT

Fiți LEI pentru R3: Am strâns 12.851 de lei din 45.000,...

Dragi prieteni, aici o să vă țin la curent cu campania de donații pe care am început-o pe 1 iulie 2021 și care se termină...