Proiectul de lege inițiat de AUR, prin care protopopul Aurel Munteanu era declarat „erou al națiunii române”, a primit raport de respingere din partea Comisiei de Raport. Majoritatea PSD-PNL-UDMR l-a respins, fără prea multe emoții.
Senatorul Claudiu Târziu a condamnat votul coaliției de guvernare. „Fără niciun fel de motivație, doar pentru că așa vrea majoritatea. Motivația ar fi fost și greu de articulat, pentru că vorbim aici de un erou și un martir al neamului românesc care se cuvine să fie onorat ca atare. Inițiativa noastră și-a propus să păstreze memoria vie a părintelui protopop Aurel Munteanu, care a fost martirizat pe 10 septembrie 1940, de către hoardele de hortiști”, a spus Claudiu Târziu.
Ministerul Afacerilor Străine, actualul MAE, descria astfel moartea părintelui Munteanu: „A fost bătut în plină stradă cu pumnii și ciomege, a fost trântit la pământ, i-au smuls părul și barba cu carne cu tot, iar unul dintre asasini i-a înfipt un par în gură până i-a ieșit prin ceafă.”
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Istoria Românilor, de Petre P. Panaitescu), vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media
„Dacă nici dvs nu veți înțelege să îndreptați o nedreptate prin votul plenului, mă simt rușinat să fac parte din tagma senatorilor de azi”, a conchis senatorul Claudiu Târziu.
Părintele Aurel Muntean(u) a făcut parte și din delegația Huedinului la Marea Adunare Națională de la 1 decembrie 1918. Primul protopop al Huedinului a fost ctitorul Catedralei Moților din Huedin.
Moartea sa a fost deplânsă în ședința Academiei Române din 20 septembrie 1940.
„Când s-a răspândit, zilele trecute, vestea despre înfiorătoarea sălbăticie a ungurilor din Huedin, cari la 10 Septemvrie au ucis, în chinuri oribile, pe protopopul Aurel Munteanu și pe gardianul Gheorghe Nicula, în văzul mulțimii adunate la târgul de săptămână al Huedinului, ni se părea cu neputință de crezut un asemenea măcel monstruos. Și, totuși, s-a consumat îngrozitorul act tiranic, de o brutalitate mai sângeroasă decât cel din zilele lui Ginghis Han, secerând, printre cele dintâi victime, viața credinciosului și neînfricatului luptător naționalist care era în toate împrejurările, vrednicul protopop al Huedinului Aurel Munteanu, o personalitate cunoscută și apreciată în largi cercuri românești, nu numai printre preoții și țăranii din satele păstorite de dânsul cu înflăcărata râvnă duhovnicească și cu nestinsa jertfelnicie. Iubirea lui de carte și setea de progres îl îndemnase a cerceta nu numai satele din cuprinsul protopopiatului său, ci și altele, de la distanțe mai mari, propovăduind cuvântul adevărului, sfătuind și luminând poporul prin numeroase predici și conferințe religioase, culturale și economice. Adeseori putea fi văzut prin librăriile din Cluj, din Sibiu și din București cu câte o carte proaspătă în mână”, scria Mircea Abrudan pentru Radio Renașterea.
Acest domn Munteanu trebuie că s-a martirizat degeaba, dacă la aproape un secol mai Târziu (he he), i se CERȘEȘTE recunoașterea de la o comisie – o comisie!!! – de energumeni puși acolo de puterile străine pentru a controla complet colonia Românica. Adică inamicii. La ce să te aștepți când îți cerșești binele în mod birocratic de la inamicii tăi?
Va exista recunoaștere pe bune pentru alde Munteanu, Ogoranu, Vulcănescu etc. doar atunci când românii reali vor prelua puterea. Puterea pe bune. Și atunci nu va mai exista vreo comisie sau vreun vot. Se va face prin ordin, un ordin însuflețit de forță și esență vitală. Direct și eficient. Doar așa se fac lucrurile.
Sau, puteți aștepta în continuare să se îmbune vreo comisie, să iasă vreun vot, și veți aștepta mult și bine. Visători ca dl. Șomănescu mai sus vor visa în continuare că există alt gen de supraviețuire în afară de cea biologică, vreo supraviețuire “spirituală” sau altă bazaconie cu care se pot consola dacă cu supraviețuirea în lumea reală nu prea le-a ieșit.
Între timp străinii, oameni puternici, vor continua să își exercite puterea și să șteargă încetul cu încetul tot ce este românesc. Fiecare amintire, fiecare nume. Ca un fișier într-un calculator. Până când nimeni nu își va mai aminti vreodată că am existat.
Partidele care ne-au condus și ne conduc – niște entități fără neam, fără țară, fără credință, fără modele. Am depus proiectul cu declararea lui protopopului Aurel Munteanu drept erou și martir al națiune române la inițiativa actualului protopop de Huedin – pr. Ionuț Lupuțan.
Lui Aurel Munteanu nu i se poată găsi pată – a urmat învățământul în principal în limba maghiară și germană. A organizat viața oamenilor din zona Huedin în toate aspectele – de la viață duhovnicească la cea educațională și materială; ctitor de biserici și de o catedrală; deputat; refugiat politic din Transilvania ocupată; un copil martirizat în primul război mondial pt. vina de a fi români. Promotor al unor relații de prietenie și înțelegere cu ungurii și sașii, dar vocal în atenționarea asupra pericolelor revizioniste.
Un om cu stofă de erou, care deși a știut că riscurile sunt foarte mari, a ales să rămână în zona ocupată.
Componenții partidelor de guvernământ sunt niște creaturi interesate doar de supraviețuirea lor biologică.