OPINII„Libertatea cerului” și „adăpostul coconului”

„Libertatea cerului” și „adăpostul coconului”

Se pare că ni se vor bloca din nou viaţa socială şi cea culturală. Un mare poet al Indiei, Rabindranath Tagore, spunea: „Trebuie să convingem fluturele că libertatea cerului e mai valoroasă decât adăpostul coconului”.

Tocmai această libertate pe care ne-o dă cerul ne face să privim viaţa ca pe un dar. Ea ne-a fost dată de Dumnezeu, şi viaţa noastră se află în mâinile Lui. Nu vorbim despre respectarea unor reguli sanitare sau de măsuri de prevenţie (deşi nu s-a pus accent decât pe propagarea panicii pe toate canalele media principale şi mai deloc pe întărirea imunităţii: pe lângă alimentaţia sănătoasă, sunt necesare mişcarea în aer liber şi menţinerea contactelor cu ceilalţi, fiindcă şi sănătatea psihică ne întăreşte imunitatea). Este însă cu totul nefiresc ca, în numele siguranţei, să fie blocată întreaga viaţă a societăţii, pe care să o transformăm într-o imensă închisoare, în care drepturile şi libertăţile ne sunt confiscate şi, cel mai grav, să ne condamnăm copiii la închisoarea virtuală, ale cărei efecte nocive le constatasem deja în vremurile ante-pandemice. În cartea sa, „Demența digitală”1, apărută recent, psihiatrul german Manfred Spitzer arată că dispozitivele digitale influenţează negativ atât capacitatea de învăţare şi dezvoltarea cognitivă a copiilor, cât şi sănătatea psihică, după cum o arată o „tonă de studii” psihologice, neuroștiințifice și sociologice2. El argumentează, de pildă, că digitalizarea învăţământului scade şi performanţele copiilor, și notele.

Mai mult, organizaţii internaţionale precum ONU3, UNICEF4 sau chiar OMS5, ca şi numeroşi oameni de ştiinţă (în publicaţii prestigioase ca Science6, The Lancet7, sau în petiţia The Great Barrington Declaration8, semnată de peste 12.000 de cercetători din domeniul medical și al sănătăţii publice și de peste 34.800 de medici din întreaga lume) au avertizat că măsurile dure de carantină vor face mai mult rău decât virusul în sine. De asemenea, un editorial din British Medical Journal9 („Covid-19: politicisation, “corruption,” and suppression of science”, ) atrage atenţia asupra „politizării ştiinţei” ‒ strategie la care au recurs „cu entuziasm” unii dintre cei mai detestabili dictatori din istorie ‒, care „acum, în mod regretabil, a devenit o practică uzuală şi în democraţii”. (…)

Faptul că nu poate fi totul controlat este ușor de înţeles atât pentru oamenii simpli, cât şi pentru tot mai mulţi oameni de ştiinţă, care şi-au exprimat un punct de vedere diferit de cel propagat în presa principală. Aceşti oameni de ştiinţă au fost deseori cenzuraţi sau chiar blocaţi pe marile reţele de socializare, unde a fost instaurat, în ultimele luni, un adevărat „stalinism digital”. În ceea ce-i priveşte pe oamenii simpli, un librar din Calcutta comenta (referindu-se la faptul că în India, după carantina strictă din martie, care a lăsat milioane de oameni pradă foametei, atât guvernul, cât şi locuitorii au decis că viaţa trebuie să continue): „Unele lucruri trebuie lăsate în voia sorții” şi „A-ți fi prea frică de moarte nu este o soluție”10.

Pe de altă parte, oamenii de ştiinţă de la British Medical Journal par a-i da dreptate lui Paul Evdokimov, care spunea că „adevărata știință este smerită”. Ea nu poate avea răspunsul la toate și, în plus, nu orice tratament pe care îl propune este în mod automat bun, mai ales când nu i s-a acordat timp suficient pentru testare. „Politicienii pretind adesea că urmează ceea ce spune știința, dar aceasta este o suprasimplificare mincinoasă. Știința e rareori absolută, rareori valabilă în egală măsură pentru toate mediile sau populațiile. Este un nonsens să urmezi în mod servil științei sau dovezilor științifice. O abordare mai bună ar fi ca politicienii şi factorii de decizie să fie doar informați și orientați de știință, atunci când decid diferite politici pentru populaţiile lor. Dar chiar și o astfel de abordare câştigă încrederea publicului și a profesioniştilor numai atunci când știința poate fi supusă revizuirii și e liberă de interferenţa politicului, dacă sistemul e transparent, iar nu compromis de conflicte de interese”, se precizează în editorialul din British Medical Journal, care trage un semnal de alarmă asupra politizării ştiinţei.

(fragment, uşor modificat, din articolul „De ce nu putem fi captivi în distopia «noii normalităţi»”, Revista Familia Ortodoxă, ianuarie)

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3media

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cele mai populaR3 articole

Articole R3laționate

IMPORTANT