Au trecut 7 ani de când Klaus Iohannis a devenit președintele României. Îmi amintesc și acum de entuziasmul prezent în România la acel moment, când oamenii erau fericiți că în sfârșit a venit un neamț care o să facă treabă, că România va arăta ca Sibiul și că în sfârșit avem pe unul care vorbește pe limba lui Merkel și o să aducă investitori germani care ne vor ridica nivelul de trai. Toate aceste așteptări ale unei generoase părți a societății s-au dovedit a fi spulberate încă din primele luni de mandat.
Deși au existat semnale că președintele Iohannis e doar o formă fără fond încă din campania electorală din 2014, atunci când ne spunea că românii au avut ghinion pentru că nu au putut ajunge să achiziționeze șase case, sub o strategie foarte bine dirijată, acesta a reușit să întoarcă rezultatul votului în turul 2 și l-a bătut pe contracandidatul Victor Ponta.
După câștigarea alegerilor a urmat primul și singurul interviu televizat pe care l-a acordat Klaus Iohannis. A fost în dialog la vremea aceea cu Rareș Bogdan, astăzi europarlamentar PNL, și a spus României că pe el nu o să-l vedem niciodată ieșind la televizor să certe un Guvern. Promisiunea nu a durat nici măcar un an, pentru că Iohannis a răbufnit în fața Executivului Victor Ponta când, după tragedia de la Colectiv, a făcut celebra declarație: „A fost nevoie să moară oameni ca Guvernul să demisioneze“.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Cu toate acestea, primul semnal că aveam de a face cu un personaj gol de conținut a fost „episodul paltonul“, atunci când președintele a fost filmat cum și-a aruncat cu dispreț paltonul pe portbagajul mașinii, din cauza faptului că nimeni nu a binevoit să i-l ia. Pentru un observator fin, acel episod a rămas definitoriu pentru comportamentul sfidător al acestui președinte.
Revenind la Colectiv, Klaus Iohannis s-a implantat în carne și oase chiar în mijlocul protestatarilor din Piața Universității și și-a început într-un mod agresiv campania împotriva PSD-ului. Ar mai putea merge în Piața universității acum, alături de protestatari?
Tot în acea perioadă, „speriat“ de sutele de tineri basarabeni care au mers pe jos pentru a veni la București și a cere reunirea Republicii Moldova cu România, Klaus Iohannis s-a făcut plecat de la Palatul Cotroceni, iar tineri au fost primiți de consilieri, fiind așezați pe jos. De asemenea, trebuie amintit și Referendumul pentru familie din 2018, susținătorii acestui demers fiind făcuți „fanatici religioși“ și „infatuați“ de președintele țării.
Începând cu 2017, după ce PSD a câștigat alegerile parlamentare și a reușit formarea unui guvern cu ALDE, adevărata față a lui Klaus Iohannis a început să fie receptată de tot mai mulți cetățeni. Până în mai 2019, atunci când Liviu Dragnea a fost condamnat, dar și ulterior, până la căderea Guvernului Dăncilă, Iohannis a dus o campanie la care românii nu-l vedeau capabil nici pe Traian Băsescu.
Hrănește bine(le)!Cumpără suplimentul alimentar Apilarmel și vei contribui la susținerea siteului R3media.
După o stigmatizare acerbă a Vioricăi Dăncilă, după un an de pandemie și sub semnul fricii cauzate de o posibilă revenire a PSD la guvernare, Klaus Iohannis a reușit să obțină al doilea mandat de președinte, iar PNL a încropit o alianță cu USR și UDMR pentru a guverna țara, după alegerile parlamentare din 2020.
Coaliția nu a rezistat nici măcar an, iar „Guvernul meu“, dorit de Klaus Iohannis încă din 2015 atunci când vorbea de varianta Cătălin Predoiu ca premier, a eșuat. În aceste zile, Klaus Iohannis este în situația unui eșec care era previzibil, dar care acum este cât se poate de real, fiind perceput și de cei mai înverșunați susținători ai săi. De asemenea, Iohannis a ajuns la cel mai scăzut nivel de încredere la care a fost vreodată un președinte al României.
Ceea ce lasă de dorit este poziționarea colegilor din presă. Este trist că cea mai mare parte a acestora s-a trezit abia acum, la jumătatea celui de-al doilea mandat, și abia acum a conștientizat pericolul la care acest președinte expune România. Un șef de stat care a oferit un singur interviu în 7 ani de mandat, și acela comandat, un șef de stat care a refuzat o dezbatere electorală cu contracandidații la președinție, un șef de stat care nu a ezitat nicio clipă să denigreze valorile fundamentale ale poporului român și să își elimine cu cinism adversarii, fie ei mai buni sau mai răi. Abia acum l-ați descoperit?
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Un nimic cu mot.