În inima județului Vâlcea, pe dealurile line ale comunei Tetoiu, pământul românesc a păstrat timp de peste două milioane de ani urme ale uneia dintre cele mai fascinante povești ale umanității.
Descoperirile arheologice din situl Bugiulești-Tetoiu, validate recent de un studiu internațional publicat pe 20 ianuarie 2025 în prestigioasa revistă Nature Communications, au confirmat că această zonă a fost locuită de hominizi cu aproape 2 milioane de ani în urmă, scrie Q Magazin.
Aceste dovezi plasează România pe harta originilor umane, dezvăluind cel mai vechi sit din Europa cu urme de activitate umană cunoscut până în prezent.
O descoperire care rescrie istoria
Povestea începe în anii 1950-1960, când arheologul român Constantin S. Nicolaescu-Plopșor a inițiat săpături în Valea lui Grăunceanu, un punct din satul Bugiulești, comuna Tetoiu.
Echipa sa a scos la iveală un depozit impresionant de 4.983 de fosile, dintre care 4.524 au fost analizate în detaliu. Printre acestea, 20 de oase prezentau urme clare de tăiere și procesare mecanică, indicând utilizarea uneltelor de către o specie de hominizi.
Datarea modernă, realizată prin metoda uraniu-plumb – una dintre cele mai precise tehnici pentru obiecte mai vechi de un milion de ani – a stabilit o vechime de cel puțin 1,95 milioane de ani. Această descoperire depășește în vechime alte situri europene celebre, precum Dmanisi din Georgia (1,77 milioane de ani), și sugerează că migrația hominizilor din Africa spre Europa a început mai devreme decât se credea.
Pe lângă fosilele faunistice, care includ rămășițe de animale preistorice precum strămoși ai girafelor, castorilor și struților, cercetătorii au identificat și unelte rudimentare din piatră.
Acestea, descoperite în situl Dealul Mijlociu, datate la 1,7 milioane de ani, atestă o tehnologie primitivă, dar funcțională, utilizată de acești locuitori străvechi ai Vâlcii. Deși nu s-au găsit fosile umane directe care să identifice cu precizie specia, ipotezele indică posibilitatea ca acești hominizi să fi fost Homo erectus sau un precursor al acestuia.
Homo olteniensis: o teorie controversată revine în prim-plan
Constantin S. Nicolaescu-Plopșor, un pionier al arheologiei preistorice românești, a propus în anii ’60 existența unui hominid numit Homo olteniensis (sau Australanthropus olteniensis), pe care îl considera o verigă importantă în evoluția umană. Teoria sa, bazată pe descoperirile de la Tetoiu, a fost însă contestată la acea vreme din cauza lipsei de fosile umane clare și a limitărilor tehnologice ale epocii.
Critici precum Raymond Dart și Donald Johanson au pus sub semnul întrebării metodologia sa, iar propaganda din perioada comunistă, care a amplificat descoperirea pentru a susține ideea unui „leagăn al umanității” în Oltenia, a adăugat un strat de scepticism în comunitatea științifică internațională.
Cu toate acestea, cercetările recente, reluate în 2012 de o echipă internațională în colaborare cu universități din SUA și Muzeul Olteniei din Craiova, au adus o validare surprinzătoare a intuițiilor lui Nicolaescu-Plopșor.
Deși specia exactă rămâne neidentificată, urmele de activitate umană descoperite – tăieturi pe oase și unelte primitive – confirmă prezența unei comunități capabile să vâneze și să proceseze animalele cu peste 1,95 milioane de ani în urmă.
Vâlcea: un peisaj preistoric viu
Zona Tetoiu de acum două milioane de ani era un mediu silvo-stepic, populat de o faună diversă, adaptată unui climat mai cald decât cel actual. Fosilele intacte din Valea lui Grăunceanu oferă o fereastră către viața acestor hominizi primitivi, care probabil urmăreau turmele de animale în migrațiile lor. Arheologul Ionuț Tuțulescu, de la Muzeul Județean Vâlcea, subliniază importanța descoperirii: „Nu știm exact cine au fost acești hominizi, dar știm că au fost aici și că au lăsat urme clare ale vieții lor. Aceste situri pun pe tapet importanța Europei în apariția omului.”
Un viitor strălucit pentru cercetare și turism
Descoperirile de la Tetoiu au transformat județul Vâlcea într-un punct de interes științific internațional, atrăgând cercetători din domenii precum arheologia și paleontologia. Totodată, regiunea, cunoscută deja pentru atracții precum Călimănești-Căciulata sau Mănăstirea Horezu, capătă o nouă dimensiune turistică.
Povestea hominizilor de acum două milioane de ani adaugă un strat fascinant patrimoniului local, oferind vizitatorilor șansa de a explora nu doar frumusețea naturală și culturală, ci și rădăcinile străvechi ale umanității.
În concluzie, situl de la Tetoiu nu este doar o descoperire arheologică remarcabilă, ci și o mărturie a faptului că teritoriul României a jucat un rol esențial în povestea evoluției umane. Pe dealurile molcome ale Vâlcii, pământul continuă să dezvăluie secrete care ne conectează cu un trecut de neimaginat, plasând țara noastră într-o lumină unică pe scena globală a preistoriei.
Dacă prezența omului e dovedită cu certitudine aici, cu 2milioane ani în urmă, ca și a maimuțelor, de ce nu putem gândi la o altă ipoteză : a existat cu adevărat migrația și ce cauze au determinat-o? Sau, pe glob, au exista t condiții favorabile de apariție a hominizilor în mai multe locuri, nu doar în Africa?
Descoperirea de fosile umane va fi greu de făcut! Se pare că perioada în discuție este dintr-o climă caldă. În clima rece, omul era nevoit să locuiască în peșteri, grote., dar în cazul de față, dacă a existat, a fost în migrație.Nu existau așezări și cimitire, ca în vremurile noastre! Nici armele din piatră, precum săgeata sau sulita nu se cunoșteau.! Poate vanau cu bate și pietre sau consumau carnea rămasă de la animalele carnivore. Tăieturile pot fi și de la bătălia carnivorelor mari pentru pradă,, cu dinții și ghiarele. Prezenta omului se poate dovedi măcar cu uneltele din piatră, altfel rămâne doar o rezervație paleontologica valoroasă!
Prezența omului in Vâlcea, la Tetoiu, trebuie privită cu prudență și îndoială. Pe lângă faptul că, în timp de cca 2 milioane de ani putea exista o deplasare a oaselor în stratul de sedimente și frecarea de unele roci mai dure să fi provocat acele tăieturi, prezența craniilor de maimuță mă fac să cred că aveau această abilitate. Asta în lipsa oricăror oseminte de hominizi.