Istoricul Tudor Dinu este autorul volumului „Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești” în care prezintă, pe larg, evenimentele ce au cuprins și cele două principate românești.
Într-un interviu despre volum, istoricul relatează lucruri mai puțin știute despre eroul Revoluției de la 1821, Tudor Vladimirescu.
Ceea ce este mai puțin cunoscut și remarcabil în același timp, este faptul că Tudor Vladimirescu a îndurat cu demnitate toate chinurile la care a fost supus de cei care l-au arestat și a murit cu capul sus.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Istoria Românilor, de Petre P. Panaitescu, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media
„Dacă putem vorbi de o vinovăție morală pentru arestarea și condamnarea lui Tudor, aceasta îi aparține aproape în exclusivitate lui Dimitrie Macedonschi, care l-a trădat pe Tudor într-o situație critică pentru panduri, numai și numai pentru a prelua el comanda. El este cel care organizează totul, este cel care se duce la eteriști și-l oferă pe Tudor pe tavă. Trădarea vine de un apropiat al lui. Tudor trebuie să fi avut niște bani puși deoparte. Să spunem însă și acest lucru e puțin cunoscut și ar merita remarcat, Tudor rezistă cu o tărie de caracter extraordinară la toate caznele. Își păstrează demnitatea până în clipa din urmă. Nu recunoaște absolut nimic, nu mărturisește nimic și moare cu capul sus”, a explicat Tudor Dinu, într-un interviu acordat Contributors.
Istoricul a explicat faptul că decizia Eteriei de a-l executa pe Tudor Vladimirescu s-a dovedit fatală pentru revoluție, pentru că astfel s-a pierdut sprijinul Pandurilor. Mai mult, condamnarea s-a dovedit nedreaptă, Tudor fiind acuzat că ar uneltit „împotriva Patriei”, dar patria sa era Țara Românească, nu Grecia la care se refereau eteriștii.
„Pe Tudor l-au judecat în baza codului penal ale Eteriei. A fost un proces desfășurat în fața curții marțiale. Știm din surse grecești cele trei articole penale care au determinat condamnarea la moartea lui Tudor. O condamnare aș zice mai degrabă nedreaptă, pentru că el este condamnat pentru că ar fi uneltit împotriva patriei. Numai că, cu toții știm, patria lui Tudor nu era Grecia. El a uneltit într-adevăr împotriva grecilor, dar a uneltit împotriva grecilor și a Eteriei pentru a-și salva patria de la o distrugătoare invazie otomană. Să spunem că a fost un caz fără precedent în analele juridice. După pronunțarea sentinței și după grațiere, fără un nou proces, Tudor este executat.
Ceea ce putem spune este că cea mai mare greșeală pe care a făcut-o Eteria și Alexandru Ipsilanti a fost aceea de a-l lichida pe Tudor în această manieră tragică. Chiar dacă din punctul de vedere al Eteriei e vorba de o execuție legală – cunoaștem și noi din trecutul mai recent nenumărate procese de tip parodie – susținerea pandurilor a dispărut. Și așa, în bătălia decisivă de la Drăgășani grecii au avut o superioritate numerică extraordinară. În mod normal grecii ar fi trebuit să câștige bătălia de la Drăgășani. Au pierdut-o din alte motive, dacă vreți le discutăm și pe acestea. Dacă însă de partea lor ar fi fost și toți panduri, era evident că la Drăgășani ar fi avut loc o mare victorie a creștinilor”, a menționat istoricul.
TUDOR DINU (n. 1978) este profesor doctor abilitat la Universitatea din Bucureşti, unde predă limba, literatura şi civilizaţia greacă, și doctor honoris causa al Universității Democrit a Traciei (Grecia).
Editura Humanitas a publicat volumele Mihai Viteazul, erou al eposului grec (2008), Dimitrie Cantemir şi Nicolae Mavrocordat – rivalităţi politice şi literare la începutul secolului XVIII (2011), Bucureștiul fanariot. Biserici, ceremonii, războaie (2015), Bucureștiul fanariot. Administrație, meșteșuguri, negoț (2017), Oamenii epocii fanariote. Chipuri din bisericile Țării Românești și Moldovei (2018), lucrare distinsă, în varianta greacă, cu premiul Academiei din Atena.
În duminica de Florii a anului 2018 a fost înnobilat la Constantinopol de către Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, care i-a acordat titlul bizantin de archón hypomnematógraphos.
