Istoricul austriac (de origine elvețiană) Oliver Schmitt „nu este nici pe departe o voce „neutră” și nu trebuie privit așa”, remarcă LARICS, într-un articol publicat pe siteul oficial.
Din punctul de vedere al LARICS, Schmitt este „un zelot”, care este „parte a unei tabere care crede că lucrurile nu merg bine în lume pentru că există identități naționale, adeziuni colective, eroi comunitari, biserici și religii”.
Așa se explică „Obsesia lui cu Academia Română sau cu Biserica Ortodoxă Română”, precizează sursa citată.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Istoria Românilor, de Petre P. Panaitescu, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media
„În realitate, dl. Schmitt nu este nici pe departe o voce „neutră” și nu trebuie privit așa. Dl. Schmitt e un zelot. Este parte a unei tabere care crede că lucrurile nu merg bine în lume pentru că există identități naționale, adeziuni colective, eroi comunitari, biserici și religii. Obsesia lui cu Academia Română sau cu Biserica Ortodoxă Română, pe care le consideră depozitarele tuturor relelor, de aici vin. Nu e vorba despre persoane, ci de ceea ce reprezintă ele. Țintele acestui război cultural sunt instituțiile, iar, în cazul Românei, legatarele simbolice ale istoriei naționale sunt Armata, Biserica și Academia Română – cele mai de încredere în sondajele publice.
De asta detestă Academia sau Biserica. Nu e vorba despre oameni, ci despre instituțiile percepute de mulți români – pe drept sau pe nedrept – ca veritabile instituții ale conștiinței naționale. Este vorba despre două moduri de a privi lumea. Iar în modul lui Schmitt de a privi lumea, asemenea lucruri nu încap…
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Dacă era în America, acum dărâma statuile fondatorilor Americii și protesta pe străzi împotriva „nedreptății întemeietoare” care stă la baza societății. Fiind în România – anterior în Albania sau Serbia – face ce face…
Aceasta este strategia, restul sunt doar chestiuni tactice, adaptate peisajului. Cum este, de pildă, și Ucraina. Pe care, astăzi, pur și simplu, o instrumentalizează. Pentru că, în realitate, Ucraina și rezistența eroică a acesteia reprezintă opusul a tot ceea ce crede și practică Oliver Schmitt!
Și nu e vreun paradox aici. Rezistența Ucrainei redusă la o singură idee, este asumarea fără rest și unică, ca intensitate, în istoria acestui popor și a formării identității sale naționale. Asta este baza rezistenței și fundamentul rezilienței societății ucrainene – Slava Ukraina! Și asta e lecția pe care urainenii o predau întregii lumi: nu poți muri decât pentru ceea ce iubești, nu te poți sacrifica decât în numele a ceea ce contează cel mai mult pentru tine!
Ucraina își redescoperă, tragic, dar glorios, eroii, limba, istoria. Într-un cuvânt, identitatea națională. Sfidând, practic, cam tot ce am învățat noi vreme de cel puțin 30 de ani, respectiv că ideea națională este ceva ce trebuie depășit.
Deocamdată, zeloții de tipul lui Oliver Scmitt ezită să atace Ucraina, în stilul caracteristic. Nimeni nu îndrăznește, deocamdată, să se atingă de ea. Dar e o chestiune de timp. După ce lucrurile se vor fi rezolvat, într-un fel sau altul, iar atenția de la Ucraina și admirabila sa rezistență națioanală se vor fi estompate, Oliver Schmitt – sau alții ca el -, se vor duce și acolo. Și vor începe – așa cum a făcut-o în Albania, a încercat și în Serbia, fără succes, și o face în România -, să le explice și ucrainenilor că identitate națională e o chestiune periculoasă, că naționalismul trebuie eradicat, că Biserica Ortodoxă Ucraineană (autocefală) este sau va deveni un cuib al anti-occidentalismului, iar incompatibilitatea dintre Ortodoxie și europenism este „evidentă”, inclusiv în cazul Ucrainei.
Și asta nu e tot. Se va trece și la eroii Ucrainei mai noi sau mai vechi, care vor trece și ei prin furcile caudine. Cum își permite gloriosul general Zalujnîi să își facă selfiuri cu fotografia lui Bandera în spate în timpul războiului? Trebuie scos din manuale pentru asta! Sau cum președintele Zelenschi mai poate fi eroul Ucrainei pentru că – precum de-mitizarea lui Skanderbeg din istoria Albaniei -, nici măcar nu are orgini ucrainene autentice, prima limbă vorbită a fost rusa, iar președinția sa a fost o conjunctură care a fost favorizată de anumite conjuncturi etc. etc.
Depinde de cum pui lumina. Iar dl Schmitt știe foarte bine cum să pună lumina.
E o chestiune de timp până vom ajunge acolo…”, scrie LARICS.
Schmitt, comportament de grof pe moșie
Replica laboratorului vine după ce Schmitt a scris un articol pe Spotmedia, siteul care-l promovează intens, în care susține că ar arăta „Influența Rusiei lui Putin în România” și în care atacă, indirect, LARICS. Schmitt aruncă acuze-n stânga și-n dreapta, dar nu se obosește să prezinte argumente pentru ele.
„Vă imaginați că, vreodată, la Viena sau în spațiul occidental, dl. Schimtt și-ar permite să utilizeze asemenea argumente în vreo polemică cu vreun universitar sau vreun centru academic de acolo? Să le arunce, exasperat, după ce nu mai are argumente, că ei ar fi apropiați Rusiei?
Evident, nu. Acolo e Vestul, și trebuie să te comporți ca atare. Aici, pentru dl Schmitt, măștile pot fi scoase, ghearele pot fi scoase din pernuțe, umorile exhibate. Aici poți să urli și să dai cu pumnul în masă. Aici este „Vestul sălbatic”, unde oameni ca el pot face ce vor, cum vor, unde vor. Aici nu mai sunt reguli. Precum comportamentul grofului pe moșie, aici totul este permis.
Delațiunea, când vine de la „Centru” și are ștampila Vienei, e permisă”, scriu cei la LARICS în punctul de vedere al organizației.
Nu este prima oară când Schmitt este acuzat dur pentru afirmațiile, considerate fără fundament, pe care le face. LARICS l-a acuzat public de minciună, după ce austriacul a scris că „românii au devenit pro-ruși”.
La începutul lui 2023, Schmitt deplângea faptul că în România există „un curent ortodox foarte puternic”.
Numele corect al acestui istoric este Oliver Jens Schmitt, nu Oliver Schmitt. Așa este el cunoscut, inclusiv în România. Amputandu-i numele, se poate înțelege că ar fi vorba despre alt personaj.