Istoria nu iartă

Avem de-a face astăzi, în România și în lume, cu un experiment social periculos. O pandemie reală este speculată și întinsă la maximum prin măsuri politice care nu au nicio treabă cu realitatea medicală, ci sunt vecine cu dictatura.

Sectele din ce în ce mai rupte de realitate ale birocraților și politrucilor din statele civilizate au prins de mult mirosul îmbietor al puterii și nu se mai satură de el. Mai întâi a trebuit să stăm „doar două săptămâni” în casă, apoi încă două, apoi un lockdown, și alt lockdown. A urmat o campanie all-in făcută unui ser experimental prezentat ca vaccin, iar bomboana de pe coliva democrației contemporane o reprezintă un certificat digital de care depind, în prezent, drepturile și libertățile cetățenești.

Întregi categorii socio-profesionale sunt strânse cu ușa și amenințate cu stigmatizarea, cu excomunicarea, cu oprobriul public dacă refuză acest COVID Pass. Arsenalul de tertipuri este vast. De la limitarea liberei circulații (de altfel, unul din pilonii fundamentali ai Uniunii Europene) până la interzicerea accesului în anumite spații sau la anumite evenimente. Practic, se petrece o segregare periculoasă în corpul social al statelor, întocmai ca apartheidul instituit în Africa de Sud, în 1948. De data asta, nu culoarea pielii este criteriul care face diferența, ci un cod QR.

Oare când a mai fost împărțită societatea în superiori și inferiori, în privilegiați și sub-oameni? În timpul unor regimuri politice odioase, precum în Germania anilor 1933-1945, de exemplu. Ați auzit, probabil, de Ahnenpass, un pașaport genealogic care atesta descendența ariană necesară accesului în anumite locuri. Înfiorător, nu?

Ei bine, lumea vrea ca astfel de abominații să fie uitate, însă politicienii nu. Astfel, polarizarea societății se îndreaptă rapid către un nivel fără precedent în epoca postbelică. Din Australia până în Franța, Marea Britanie sau Statele Unite, oamenii se revoltă împotriva acestui experiment social.

În Italia, ca urmare a deciziei Guvernului Mario Draghi de a obliga toate categoriile profesionale să utilizeze certificatul digital COVID, transportatorii rutieri au organizat o grevă care a blocat o serie de drumuri, printre care autostrada Milano-Bergamo. În Franța, sute de mii de oameni protestează pentru a șaptea săptămână la rând, cântând Marseilleza în stradă. În Elveția și Canada, cetățeni vaccinați și nevaccinați deopotrivă protestează împotriva certificatului COVID luând masa pe trotuar, lângă terasele și restaurantele care sunt din ce în ce mai pustii.

Cetățenii australieni și canadieni se confruntă cu abuzuri incalificabile din partea autorităților. Australia nu mai este o țară liberă, din moment ce orașe întregi sunt închise complet pentru câte un caz de COVID, iar milioane de cetățeni depind de voința statului pentru a-și putea asigura hrana zilnică. În Canada, cotidianul Ottawa Citizen a publicat un raport realizat la cererea șefului Statului Major, care relevă faptul că anumiți comandanți ai armatei canadiene au desfășurat un experiment prin care au aplicat pe proprii cetățeni, fără acordul Statului Major, tactici informaționale de propagandă folosite anterior în Afganistan. Niciunul din acești militari nu au fost trași la răspundere până în prezent.

Ceea ce trebuie să reținem este că nu există nicio bază legală pentru aceste excese politice. În România, nici Constituția, nici Parlamentul nu girează asemenea abuzuri. Ar fi democratic imposibil. Ba chiar instanțele de judecată încep să anuleze Hotărârile discreționare de Guvern. Marți, Curtea de Apel Cluj a dispus anularea a trei HG, inclusiv a celei care reglementează participarea la unele activităţi în baza certificatului verde COVID. Guvernul nu este expresia directă a voinței poporului, ci doar un grup de miniștri efemeri, numiți politic, care pot fi oricând revocați din funcție. Dar guvernanții noștri, slugarnici și mediocri, trebuie să fie mai catolici decât Papa. Și nu în bine, ci în rău.

„Nu vom scăpa de pandemie până nu ne vaccinăm” – auzim tot mai des din gura politicienilor. Ultima dată am auzit-o de la Dan Vîlceanu, ministru de Finanțe, ieri, într-o intervenție televizată. Doamna Raluca Turcan, ministru al Muncii, spune că „vaccinarea este singura soluție, științific vorbind, pentru diminuarea valului pandemic”. Finanțe și Muncă. Nu îmi dau seama care sunt cunoștințele medicale pe baza cărora dânșii pot face asemenea afirmații, din moment ce este clar că vaccinul nu oprește răspândirea bolii, ci doar o ameliorează. Ori dacă vrem să punem capăt pandemiei, nu contează cât de ușoară e forma bolii, ci contează ca ea să nu mai fie.

Cum putem face asta? De pildă, prin testarea tuturor, ca în Israel, unde și cei vaccinați sunt testați. Bineînțeles, gratuit. În paralel cu testarea, atenția poate fi concentrată și pe dezvoltarea tratamentelor antivirale. Uniunea Europeană și-a dat seama de importanța acestui aspect, realizând că vaccinul nu va putea fi împins la nesfârșit ca unică soluție. Încă din iunie, Comisia europeană identifica un număr de cinci tratamente promițătoare împotriva COVID, patru dintre ele bazate pe administrarea de anticorpi monoclonali (după cum declara doctorul Lucian Duță într-un interviu recent) Până în luna octombrie, Comisia va realiza un portofoliu de cel puțin zece mijloace terapeutice împotriva COVID, printre care și medicamente antivirale deja luate în calcul, precum Remdesivir și Favipiravir.

În România, nimeni nu a scos un cuvânt despre antivirale. Guvernul exploatează obsesiv marota vaccinării. De ce să schimbe tactica dacă buzunarele continuă să se umple? Sună cinic și sadic, nu?

Cam aceștia sunt politicienii noștri – cinici și sadici. Totuși, există o nuanță: nu cred că în România, Guvernul condus de gângavul Cîțu, este pe deplin conștient de ceea ce face. Nu cred că se comportă dictatorial cu bună știință, ci din obligație. Au cumpărat 120 de milioane de doze de vaccin (de șase ori populația României, în cel mai optimist scenariu!), iar acum trebuie să le utilizeze. Vrei, nu vrei, bea, Grigore, aghiasmă! Nu le vom putea dona încontinuu către Coreea de Sud, Egipt sau Vietnam.

Așa că, la vremuri negre, segregăm corpul social prin certificate verzi în loc să testăm și să ajutăm toți oamenii să ducă boala pe picioare, prin tratamente. Nu rentează politic, nu rentează economic. Însă fiecare va avea parte, mai devreme sau mai târziu, de propriul proces de la Nurnberg. Și ai noștri, și ai lor. Istoria nu iartă.