Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă a trimis pe adresa redacției un sinopsis dintr-un studiu despre impactul iodării sării alimentare asupra sănătății oamenilor. Îl publicăm integral, după cum urmează(Redacția):
În anul 2002, guvernul a emis Hotărârea nr. 568/2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 407 din 12.06.2002. Mai exact, titlul ei precizează conținutul: “privind iodarea universală a sării destinate consumului uman, hranei animalelor şi utilizării în industria alimentară”. Hotărârea este dată “în temeiul prevederilor art. 107 din Constituția României”.
Capitolul II, Art. 3 sună astfel: “În România, în alimentația oamenilor, hrana animalelor şi în industria alimentară se utilizează numai sarea iodată”.
Art. 4 (2) precizează cantitatea de iod: 20 ± 5 mg iod/kg sare, respectiv 34 ± 8,5 mg iodat de potasiu/kg sare.
Art. 10 reglementează toate interdicțiile posibile: „Pe teritoriul României sunt interzise: importul în vederea comercializării de sare neiodată”.
De ce sunt aceste Hotărâri de Guvern un atentat la sănătatea publică a românilor?
1. În primul rând pentru că nu este normal (nici drept, nici corect) ca Guvernul României să îi oblige prin lege pe cetăţeni să mănânce ce vrea Guvernul. Nicăieri în lume nu mai există o asemenea lege. Este o încălcare a dreptului la autonomia persoanei, o încălcare a drepturilor omului, o declarare a priori a poporului român ca fiind bolnav (în întregime).
2. Majoritatea autorilor sunt de acord că astăzi aportul de iod a crescut la 0,5 mg/zi prin folosirea (în afară de alimentaţia naturală) iodului în prepararea unor medicamente şi vitamine, ca agent antiseptic şi ca substanţă de contrast în diferite investigaţii.
3. Datele statistice oficiale ale Ministerului Sănătăţii arată că la momentul emiterii Hotărârii de Guvern care obligă la iodarea universală existau în România 8543 cazuri de hipotiroidie declarate de medicii de familie, iar media pe ultimii 10 ani (1992-2001) arată 4117 cazuri. Aceste cifre au cel puţin două semnificaţii:
– Pentru ceilalţi 20 milioane de români iodarea universală devine un supradozaj periculos, căci în mod logic restul românilor sunt eutiriodieni (adică au o funcţie tiroidiană normală), sunt hipertiroidieni (hormoni tiroidieni în exces) sau sunt bolnavi cu cancer tiroidian.
– Afirmaţia că Hotărârea de Guvern cu pricina este o măsură benefică, exprimând marea grijă a Guvernului pentru sănătatea poporului, nu este decât o demagogie jalnică, căci nu este normal să iodezi obligatoriu 20 de milioane de oameni pentru că ar avea nevoie de iod cel mult 8543 persoane!
4. Câteva date esenţiale de fiziopatologia tiroidei arată ce se întâmplă dacă administrezi iod în exces:
– iodul administrat în doze mari blochează reacţiile de organificare şi cuplare. Acest efect poartă numele de Wolf-Chaickoff (Harrison, Principiile Medicinii Interne, ed. cit., pp. 2134-2136);
– administrarea îndelungată a iodului se poate asocia cu inhibarea continuă a sintezei hormonale şi cu apariţia guşii, cu sau fără hipotiroidie – mixedem produs de iod (Harrison, Principiile Medicinii Interne, loc cit.);
– tiroida fetală este foarte sensibilă, administrarea iodului la gravide poate produce guşă sau hipotiroidie la feţi (Harrison, Principiile Medicinii Interne, loc cit.);
– unii agenţi, altfel slab guşogeni (cum sunt sulfonamidele şi antipirina) sunt mai puternici când sunt administraţi împreună cu iodul (Harrison, Principiile Medicinii Interne, loc cit.);
– atât în guşa endemică netoxică cât şi cea sporadică, administrarea iodului poate determina dezvoltarea tireotoxicozei (iodbasedow), o complicaţie asociată cu autonomia funcţională din această afecţiune (Harrison, Principiile Medicinii Interne, ed. cit., p. 2151);
– un studiu francez făcut pe 36308 subiecţi nu a constatat o corelaţie între frecvenţa guşei şi iodul urinar, ceea ce susţine intervenţia şi a altor factori guşogeni în afara carenţei de iod (Harrison, Principiile Medicinii Interne, ed. cit., pp. 2134-2136);
– “de cele mai multe ori cauza guşei simple (netoxice) este necunoscută” (Harrison, Principiile Medicinii Interne, ed. cit., p. 2142);
– în unele cazuri cauzele hipotiroidiei sunt cunsocute: deficit de iod; ingestia unor agenţi guşogeni; defect în biosinteza hormonală;
– astăzi este tot mai mult demonstrat rolul agravant al alimentaţiei deficitare în proteine ca factor etiopatogenic al hipotiroidiei (Harrison, Principiile Medicinii Interne, ed. cit., p. 351).
5. Guvernanții susțin că ne iodează pentru că ne vor binele şi ca să prevină hipotiroidia la români prin deficit de iod.
Datele ştiinţifice susţin însă contrariul, dovedind că cei care au ticluit Hotărârea ori nu sunt bine informaţi, ori mint „ştiinţific şi politic”.
Pentru probitatea ştiinţifică, consultaţi Tratatul de Medicină Internă al lui Harrison (ed. cit.) şi veţi afla că:
– cea mai frecventă cauză a hipotiroidiei tireoprive este ablaţia chirurgicală sau cu iod radioactiv a glandei tiroide (p. 2144);
– cea mai frecventă cauză a hipotiroidiei primare este cea autoimună (răspunzătoare de 90% din cazurile de hipotiroidie – p. 2158);
– din cele 18 cauze ale hipotiroidiei numai una singură se referă la deficitul de iod (p. 2143).
Autori: Student Filip Popescu*, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă**. Centrul Medical Naturalia București
Așa este. Dar articolul face referire la legislație. Să înțelegem totuși că motivul adoptării ei nu a fost legat câtuși de puțin de sănătate… ci de bani.
Eu am cumpărat sare neiodată de la salină. Cred că și cea pentru murături este neiodată.
Că iodul din sare dăunează sau nu unei persoane normale, nu știu. Dar mi se pare o imbecilitate să fim toți obligați să ne îndopăm cu iod.
daca tot ne-am iodat 20 de ani pe timp de pace, si n-am patit nimic, de ce am renunta acum, in prag de apocalipsa nucleara? Argumentele din articol mi se par subtiri
Totuși, articolul nu vorbește nimic despre partea fianciară, despre profit și cine profită. Dar acest lucru se poate lămuri aplicându-se principiul binecunoscut: „fallow the money”. Așa vom înțelege și de ce a fost dată o astfel de lege. O să vedeți că România este un mare importator de sare iodată, deși stăm pe munți de sare. Ceea ce este însă și mai interesant este de unde vine această sare iodată. Hmmm, coincidență! Din nou Austria!
E vorba despre un compendiu realizat de un medic, deci pleacă de la domeniul medical, domeniul său de expertiză.
sub pretex de “iodare” se poate baga ORICE
inclusiv iod radioactiv…..tratament pentri vite incaltzate,deh.
chestia e pornita de la iulian mincus
sinistru ministru ceaushist al sanatatii;
ministrei Ioana Mihăilă, medic primar endocrinolog -numai blesteme,
praqful si pulberea sa se aleaga de ea,de copiii si nepotii ei.
Cu mulți ani în urmă s-a încercat stricarea făinei de grâu cu tot felul de vitamine și minerale. Chiar Academia Română a spus că nu e nevoie și nu e bine. Da de vor zice ceva și acuma.
În Vest singura sare neiodată e cea coșer. Poate aici e gheșeftul, cineva vrea să facă cașul mare.
PS Fără sare nu e viață! Lipsa sării duce la moarte. Puținătatea ei ia vlaga, duce la boli grele. S-a știut de cînd lumea. Sarea în bucate. Pâine și sare. Gustul ne spune de cîtă sare avem nevoie.
Cei ce conduc, prin medicina rockefelleriană, ne îndeamnă să mâncăm nesărat. În același timp ne îndamnă să bem apă multă. Hiponatremie.
„Lipsa sării, carența de sare, poate genera probleme de sănătate animalelor. Aceste probleme includ orbirea oilor sau chiar decesul dacă sarea le lipsește pe o durată mai îndelungată.
Efectele lipsei unei cantități suficiente de sare din furajarea ovinelor poate avea ca efecte imediate scăderea poftei de mâncare și încetinirea dezvoltării la tineretul ovin. La femele și masculi scade fertilitatea, iar producția de lapte este afectată cantitativ. Ca stare generală, animalele devin apatice, slăbesc, iar tineretul este cel mai vulnerabil la apariția unor tulburări la nivelul ochilor (ulcerația corneei, panoftalmie – infecție la nivelul ochilor, și chiar orbire)….
Sarea se dă oilor din România mai ales sub formă de bulgări de sare închisă la culoare. Acești bulgări se comercializează la kilogram, iar prețurile variază între 60 de bani și 1,5 lei pentru sarea naturală, în funcție de cantitatea cumpărată, de calitate și de furnizor.
Subliniem încă o dată că cea mai bună sare pentru oi este cea închisă la culoare care, așa cum am precizat anterior, nu conține numai elementele de bază, ci și alte minerale pe care sarea albă, grunjoasă, nu le oferă”. (Agrointel)