Ioana Ene Dogioiu susține că „educația religioasă, educația ortodoxă răspândită” contribuie la răspândirea abuzurilor sexuale asupra femeii în România. Jurnalista vrea educație sexuală în școli, „de la clase mici”

Jurnalista Ioana Ene Dogioiu (foto-Spotmedia) a declarat într-un interviu că România este o țară care „protejează agresorii și acuză victimele”, pentru că avem „o societate educată misogin”.

În opinia lui Dogioiu, acest lucru se întâmplă din cauza „educației ortodoxe” „foarte răspândite în România”.

Apoi, este vorba despre educația religioasă, educația ortodoxă foarte răspândită în România, în care femeia este păcătoasă, vinovată by default. Evenimentele lunare prin care trece sunt o pedeapsă, nașterea în dureri este o pedeapsă. La slujba de căsătorie i se spune foarte clar nu doar că trebuie să se supună, dar și că trebuie să se teamă de bărbat. Femeia continuă să fie o vinovată pedepsită. Lucrurile astea se perpetuează”, a declarat ea pentru Libertatea, pe fondul acuzațiilor de agresiune sexuală aduse împotriva preotului Visarion Alexa.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Ghidul incorect politic –despre femei, sex și feminism, de Carrie Lukas  vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

În schimb, Dogioiu spune că este adepta educației sexuale în școli, încă de la vârste fragede.

„Educația este cea mai importantă, foarte importantă este educația sexuală. Eu sunt pentru introducerea ei de la clase mici, sigur, cu un conținut adaptat, care să le fie accesibil copiilor. Copiii bine educați la școală, care au contact cu modelul corect, ajung să privească cu ochi critici chiar și unele chestiuni care se întâmplă în casele lor”, a spus ea.

Jurnalista vrea un fenomen #metoo și-n România.

„Cred că e nevoie și în România de un fenomen amplu #MeToo, pentru că vocile singulare – o femeie care acuză un preot – nu au un impact la fel de puternic. Dar dacă se ridică în societate un val de voci care își spun povestea și care dau dovadă de curaj, oferă curaj și altora. Și până la urmă, ceva se va schimba”, a mai adăugat Dogioiu.

#metoo a fost un fenomen în Occident, acolo unde multe femei au început să folosească acest hashtag pentru a semnaliza faptul că au suferit agresiuni sexuale de-a lungul timpului. Unele dintre ele și-au amintit despre aceste agresiuni după zeci de ani sau după ce acuzatul era decedat și nu se mai putea apăra.

Ca și în cazul Ioanei Dogioiu, care spune că a fost victima unei tentative de viol în 1994, din partea fostului ministru al Justiției, Gavril Iosif Chiuzbaian. Chiuzbaian a decedat în 2014.

Jurnalist omite să spună că fenomenele violurilor în masă se petrec în țări care au adoptat educația sexuală în școli de ani de zile.

În articolul din Spotmedia unde a făcut dezvăluirea, Dogioiu afirmă că „Femeia agresată, hărțuită, umilită trăiește în România una dintre cele mai teribile forme de singurătate. Și cum să fie altfel când Biserica însăși îndeamnă la discriminarea femeii care simbolizează păcatul. Slujba de căsătorie impune femeii să se supună bărbatului și să se teamă de el. Și poftelor acestuia?”

Spune Biserica Ortodoxă bărbatului să-și abuzeze soția?

Nici vorbă. Sfinții Bisericii au abordat acest subiect de-a lungul sutelor de ani, fiind unul care a frământat credincioșii dintotdeauna.

Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai mari sfinți ai creștinătății, le spunea bărbaților: „Îngrijește-te de soția ta cum Se îngrijește Hristos de Biserica. Chiar dacă ar trebui să-ți dai viata pentru ea, chiar dacă ar trebui sa în­duri pentru ea o mulțime de pierderi, sa rabzi in­cercari grele, nu trebuie sa te dai in laturi, deoare­ce chiar răbdând toate acestea încă nu vei fi făcut nimic care sa se asemuie cu ceea ce a făcut Hristos pentru Biserică.”

În epistola către Efeseni a Sf. Ap. Pavel, acesta spunea „Asadar barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insusi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia, pe sine se iubeste”. Mitropolitul Antonie al Surojului spune că este greșit ca un bărbat să creadă că doar pentru că este bărbat are drepturi asupra soției sale, scrie Cuvântul Ortodox.

„Sotul este capul familiei nu intrucat e barbat, ci intrucat este chipul lui Hristos, si sotia lui si copiii lui pot vedea in el acest chip, adica chi­pul iubirii nemarginite, iubirii devotate, iubirii pline de abnegatie, iubirii care este gata de ori­ce ca sa mântuiască, sa apere, sa hraneasca, sa mangaie, sa bucure, sa educe familia sa. Fieca­re om trebuie sa-si aminteasca lucrul acesta. Es­te prea facil pentru bărbat sa creadă ca întrucât este bărbat are dreptul la soția sa, drepturi asu­pra soției sale si asupra copiilor sai. Nu este asa! Dacă el nu este chipul lui Hristos, nimeni nu ii este dator cu nici un respect, cu nici o teama, cu nici o ascultare”.

Mitropolitul vorbește chiar despre felul în care percepe Ioana Dogioiu îndemnul creștin, afirmând clar că este vorba despre o înțelegere mincinoasă:

„Vedeți ca in epistola aceasta se vorbeste nu despre stapanirea barbatului si supunerea fe­meii, ci despre o dragoste reciproca ce reprezin­ta dragostea jertfelnica, eroica, a sotului, la care sotia poate raspunde cu o dragoste la fel de jertfelnica. Trebuie sa ne amintim întotdeauna de acest lucru, fiindcă acest pasaj din Sfânta Scriptura este înțeles mult prea des in chip mincinos – înjosind sotia si ridicându-l in slavi pe sot, prezentându-l pe acesta ca pe un stăpân mândru”, a explicat episcopul.

La noi, părintele Arsenie Papacioc răspundea astfel la întrebarea „De ce se spune că bărbatul este cap femeii?”:

„Şi femeia ce este, dacă bărbatul este cap? Unde este situată faţă de cap?

Bărbatul este cap femeii în sensul unei armonii care trebuie să existe, respectându-se îndeletnicirea fiecăruia. Când se spune că femeia este grozav de valoroasă în creaţia lui Dumnezeu, asta nu înseamnă că bărbatul nu este nimic. Pentru că supunerea, în sine, înseamnă mântuirea în sine.

Femeia nu se supune pentru că este miloagă, ci se supune pentru ca să întregească armonia lucrurilor. Ea este cea care face efortul cel mai mare pentru ca bărbatul să-i fie cap, din momentul în care îl iubeşte.

Între cei doi soţi nu există grad de rudenie. Dacă bărbatul este capul, femeia este tot cap. Trebuie să se supună unul faţă de altul. Sunt foarte dese situaţiile în care bărbatul întreabă şi-şi ascultă femeia.

Ei trebuie să se iubească. Dacă nu se iubesc, relaţia dintre soţi este numai o ordinară gâlceavă.

Dacă bărbatul este capul, femeia este inima! Şi inima este mai mult decât orice, este adâncul cel mai adânc al fiinţei omeneşti, este chiar locul unde Dumnezeu şi-a făcut locaş. Şi dacă ea este inima, e şi el inimă, fiindcă iubirea armonizează căsnicia.

Iubirea răspunde la toate întrebările: iubirea aduce prunci, care dau valoare nemaipomenită căsniciei – zâmbetul lor – şi creează unitate nezdruncinată familiei. Dar, vă repet, naşterea de prunci nu este scopul căsniciei, este o consecinţă. Scopul este stimularea reciprocă spre mântuire”.

Ioana Ene Dogioiu, „colonăleasa”

Ziarista de la Spotmedia și-a făcut un nume la Ziare.com. Conform fostului senator Valer Marian, cumnata ziaristei cu același nume este colonel în SRI (Serviciul Român de Informații).

Din această cauză, dar și din alte motive, porecla ziaristei de la Spotmedia a devenit „Colonăleasa”.

Patrick Andre de Hillerin scria, în 2017, că Dogiou face parte „dintr-un grup editorialistic organizat”: „Dan Tăpălagă scrie la fel ca Ioana Ene Dogioiu, care scrie la fel ca Ondine Gherguț, care scrie ca Dan Turturică. Și mai sunt stele ale presei care scriu aproape identic, dar nu lucesc vederii noastre. Mai întâlnești acest tip de scriitură și în cazul advertorialelor, unde advertiser-ul dorește, de asemeni, transmiterea unor anumite mesaje, în ordinea pe care o consideră el importantă. Dar niciodată, absolut niciodată într-o lume liberă, în care oamenii gândesc folosindu-și propriile creiere, nu vezi similitudini atât de mari între mai multe texte”.

Jurnalistul dădea de înțeles că explicația pentru acest fenomen ar fi legăturile cu SRI, mai precis cu generalul Elena Istode, supranumită „Anaconda”.

„Probabil că asistăm la un fenomen unic pe plan mondial. Probabil că ar trebui să studiem cu atenție aceste lucruri, ar trebui făcute cercetări aprofundate pentru a reuși să se afle cum este posibil ca ființe independente, înzestrate cu inteligență și orgoliu, să reacționeze absolut similar fără să fie în aceeași încăpere și fără a se influența una pe alta.

S-ar face progrese mari în studiul psihologiei maselor în epoca boom-ului Facebook, s-ar afla cum influențează online-ul gândirea indivizilor de-i face să-și construiască identic textele, am putea trage grămezi de învățăminte utile, realmente, societății.

Dar tare mi-e teamă că o cercetare atentă și insistentă ar dezvălui, de fapt, că toți aceștia trăiesc nu într-o bulă care-i determină să se asemene în mod necredibil, ci în burta aceleiași anaconde în care găsesc, pe lângă idei și punctaje, hrană, adăpost și sprijin”.