Ioan Vodă cel Viteaz, eroul care i-a umilit pe polonezi, turci și tătari

În timpul domniei sale a dus o politică de întărire a autorității domnitorului, lovind în boierimea trădătoare, care l-a numit: „Ioan Vodă cel Cumplit”.

A vrut să preia domnia încă de la răsturnarea lui Alexandru Lăpușneanu de către Despot Vodă. Neizbutind și nefiind ajutat nici de către tătari, polonezi sau germani, se retrage la Constantinopol. Exilat la Rhodos în urma insistențelor reînscăunatului Alexandru Lăpușneanu, el ajunge negustor de pietre scumpe, obținând avere și cultivând relații sus-puse la Constantinopol. Intrând în legătură cu boierii moldoveni, printre care și cu Ieremia Golia Cernăuțeanul, boieri nemulțumiți de prea multa trădare și plecare către polonezi a lui Bogdan Lăpușneanu, fiul lui Alexandru Lăpușneanu, jurând credință turcilor, Ioan Vodă câștigă tronul Moldovei. Bogdan Lăpușneanu e învins și gonit cu tot ajutorul polonez, ba chiar înlăturat și din Polonia. Văzându-și visul împlinit, Ioan Vodă caută să-și asigure tronul în exterior, cultivând relații de prietenie și cu turcii și cu polonezii, pe de o parte, iar pe de alta asmuțindu-i pe unii împotriva altora prin tot felul de iscodiri, uneltiri și minciuni, totul în favoarea interesului național. Pe plan intern, Vodă îi persecută și chinuie cumplit pe boierii și pe clericii trădători, de unde și supranumele de „cel Cumplit”. Să vedem împreună mai multe detalii despre acest Domn viteaz.

Ioan Vodă cel Viteaz a fost domnul Moldovei din februarie 1572 până în iunie 1574. Iar nu puține au fost piedicile care i s-au ivit în cale. Pe lângă marile strădanii pentru obținerea tronului, imediat după preluarea puterii, Alexandru al II-lea Mircea și fratele său Petru Șchiopul pătrund (în primăvara anului 1574) în Moldova, cu sprijin turcesc, pentru a-l instala pe cel din urmă pe tron în locul lui Ioan Vodă. Aliat cu cazacii din Zaporojia, Ioan Vodă „se aruncă” într-un șir de lupte grele, care reprezintă momentele cele mai glorioase ale domniei acestui voievod. Întâmpină armata invadatoare a lui Alexandru Vodă al Munteniei, care susținută și de către un contingent otoman îl aducea pe Petru Șchiopul domn în Moldova, învingând-o într-o acțiune fulgerătoare lângă Jiliște, la vadul Râmna (Râmnicu Sărat). O operațiune militară glorioasă din partea românilor. Pune la Târgoviște domn pe un credincios de-al său, Vintilă, îndreptându-se apoi spre Brăila, unde se refugiase Petru Șchiopul. Aici se dă o bătălie în care Ioan Vodă învinge, după care se îndreaptă spre Bugeac pentru a-i sprijini pe cazaci. În mod glorios, Vodă învinge trei corpuri de oaste turcească la Tighina și Cetatea Albă. Are loc o nouă expediție în vara lui 1574, alcătuită din turci, tătari și munteni. În timp ce Ioan Vodă îi învinge și alungă pe tătari, Golia e trimis să-i țină pe turci la Dunăre.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Istoria Românilor, de Petre P. Panaitescu, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media

Turcii reușesc să treacă (prin trădare), iar Golia fuge spre Ioan Vodă aflat cu oștirea lângă iezerul Cahulului, direcție în care se îndreaptă și oastea turcă. Aici se dă lupta și cavaleria boierilor în frunte cu Golia trece la dușman. Sosirea tătarilor îi copleșește pe moldoveni, care se retrag în satul Roșcani, în apropiere. După o lungă și eroică rezistență, Ioan Vodă s-a predat, primind asigurări că oștenii săi vor fi, în schimb, cruțați cu toții. Turcii îl ucid însă, legându-l de cozile a două cămile, pentru a-l dezmembra (10-11 iunie). Oștirea, care nu apucase să părăsească locul luptei, se întoarce atunci spre turci și oștenii lui Ioan Vodă reîncep lupta pentru a răzbuna asasinarea mișelească a voievodului, românii reușind să-i alunge pe turcii îngroziți și luați prin surprindere de zelul răzbunătorilor munteni. Câteva amănunte interesante au rămas pentru posteritate.

Îngrijorați de zvonurile pe care le primeau despre mulțimea dușmanilor, înainte de bătălia de la Iezerul Cahulului, oștenii întrebându-și Domnul despre acest aspect, Ioan Vodă le-ar fi dat răspunsul următor, asemănător cu cel al unui spartan: „Îi vom socoti în luptă”.

Demn de precizat este și faptul că, pentru a-l prinde, oastea otomană a fost împărțită astfel: Ahmed Pașa și Iusuf Pașa au pornit prin Dobrogea spre Moldova, sangeac-beii de Nicopole și Vidin urmau să atace dinspre Sud-Vest, prin Țara Românească, iar tătarii din Est. Domnul a decis să se apere pe rând, mai întâi împotriva oștii care venea dinspre Dunăre. Pe 10 iunie, la baltă, la Cahul (Nicolae Costin), s-au întâlnit cele două oști. Mai întâi, pornește cavaleria moldoveană condusă de pârcălabul Ieremia Cernăuțeanul (cumpărat cu 30.000 de galbeni) care, în loc să atace, trece în tabăra dușmană. Oastea moldoveană este lipsită astfel de cea mai importantă unitate a ei, menită să-l dezorganizeze pe dușman prin atacuri fulgerătoare, deschizând astfel drumul infanteriei. După un atac al moldovenilor și cazacilor, a urmat contraatacul otoman.

Luați prin surprindere de o ploaie de vară, moldovenii au rămas fără pulbere, tunurile neputând fi astfel folosite. Într-un ultim atac, Ioan Vodă capturează 60 de tunuri, pe care le distruge, neputându-le transporta. La un atac al tătarilor, care nu interveniseră până atunci (fiind odihniți) moldovenii se retrag spre Roșcani. Demn de precizat este și faptul că, Ieremia Golia, poreclit „Cernăuțanul” a rămas în istorie prin trădarea domnului Ioan Vodă cel Viteaz.

Pentru a aminti și despre mucarer, trebuie să amintesc și de Mihnea al II-lea Turcitul, cel care a fost domnul al Țării Românești între septembrie 1577 și iulie 1583 și, din nou, între aprilie 1585 și mai 1591. A fost supranumit Turcitul ca urmare a convertirii sale la Islam. În timpul lui Mihnea Turcitul a fost introdus în Țara Românească mucarerul. Mucarerul a fost un obicei introdus în a doua jumătate a secolului al XVI-lea în Țara Românească și Moldova, conform căruia un domn trebuia să fie confirmat de sultanul Imperiului Otoman după trei ani de domnie, conducătorul principatului românesc fiind nevoit astfel să plătească o sumă de bani. Doi domnitori au refuzat să se prezinte la Înalta Poartă pentru a săruta în persoană mâna împăratului turc, iar aceștia au fost: Gheorghe Ștefan și Constantin Șerban, care și-au pierdut în consecință domnia. Despre ei vom vedea mai multe împreună pe viitor. Și demn de precizat, doar după asasinarea lui Ioan Vodă cel Viteaz, a fost introdus în Moldova mucarerul.