ACTUALITATEProf. Ioan-Aurel Pop despre România de azi: Nu mai avem oameni de...

Prof. Ioan-Aurel Pop despre România de azi: Nu mai avem oameni de stat și nici strategie națională. Mulți formatori de opinie din țări avansate ne iau în derâdere, ne dau sfaturi, ne disprețuiesc, iar autoritățile pleacă fruntea și tac

Președintele Academiei Române, profesorul Ioan-Aurel Pop, spune că țara noastră nu mai are oameni de stat și nicio strategie națională.

Într-un interviu acordat Jurnalului Național, istoricul clujean deplânge faptul că poporul român pare că și-a pierdut speranța în mai bine și că nu mai au încredere în autorități și instituții.

„Tristețea vine din cele pe care le sugerați în întrebare: sentimentul că trăim într-o Românie fără busolă, fără oameni de stat, fără coerență. Cei mai mulți români sunt triști, dar asta nu reprezintă un fapt iremediabil. Mult mai grav este altceva: cei mai mulți români nu mai au încredere în instituții, în autorități, în oamenii politici, în binele public. Nu mai au nici măcar aspirația spre bine, pentru că le-a murit speranța în viața demnă a acestui popor și a statului nostru. Din această cauză, ca om și ca român, mă simt mai răvășit ca niciodată. Am trăit primii 34 de ani din viață sub comunism – motiv pentru care sunt acuzat câteodată din principiu, ca și cum aș fi avut puterea să-mi aleg singur momentul nașterii –, m-am simțit adesea umilit de întunericul dictaturii și al casei, de goana după „pâinea noastră cea de toate zilele”, de starea de închisoare în care trăiam. Dar am păstrat mereu speranța și, până la urmă, am ieșit la mal. Acum, după mai bine de trei decenii de la izbăvirea din 1989 (poate și din pricina molimei acesteia), speranța moare încet, ceea ce poate să însemne moartea lentă a acestui popor. Altminteri, de 1 Decembrie, avem datoria – chiar „datoria vieții noastre”, cum ar fi spus Vasile Pârvan – să ne bucurăm. Ca istoric, nu mi-am pierdut speranța, fiindcă am văzut cu ochii minții atâtea nenorociri în prezentul oamenilor care au trăit în trecut, atâtea catastrofe și cataclisme, încât ceea ce experimentăm noi acum nu-mi mai pare ireparabil”, a spus Ioan-Aurel Pop.

Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău manualul „O istorie a lumii pentru copii” de Virgil Hillyer, și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Academicianul spune că mulți patrioți se închid în sine din cauza faptului că sunt ironizați de „spiritele subțiri” și din cauza desconsiderării de care au parte.

Hrănește bine(le)! Cumpără suplimentul alimentar Etamynis(alergie la praf, polen,venin)  și vei contribui la susținerea siteului R3media.

„Omul obișnuit și sufletul lui curat – atât cât mai este – se pierde în acest conglomerat de rele, în această răsturnare de valori, în acest univers al mediocrităților, în terorism și în false libertăți. De aici vine și atașamentul unora față de tradiție, față de realitățile consacrate, nostalgia după tihna căminului, după marile opere ale umanității și chiar setea de națiune, de solidaritatea etnică. Numai că ironia „spiritelor subțiri”, râsul subtil sau grobian, desconsiderarea față de cei care-și iubesc țara și națiunea îi fac pe mulți dintre patrioții autentici să se închidă în sine. Lumea apare pentru mulți drept o dezlănțuire a urii, în loc să fie o armonie a iubirii”, a continuat istoricul.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Profesorul Pop afirmă că România de azi suferă din cauza faptului că „nu mai avem oameni de stat și nici strategie națională”.

„Calități și posibilități ca să fim o putere regională – și mai mult de-atât – avem din belșug și am dovedit de câteva ori în istorie acest lucru. În ciuda relelor prin care trecem, suntem încă cel mai numeros popor din sud-estul Europei și avem un stat stabil sub aspect național (90% dintre locuitorii României sunt români și se simt români, dincolo de orice alte origini mai apropiate ori mai îndepărtate; în fond, ești ceea ce simți că ești, iar calitatea de român ți-o dă educația, nu sângele). Azi suntem strâmtorați întru toate și obligați să fim mici, fiindcă nu mai avem oameni de stat și nici strategie națională”, a explicat domnia sa.

În continuare, această lipsă de demnitate a liderilor a dus la situații care ne sunt mult prea cunoscute.

„Mulți formatori de opinie din aceste țări avansate ne iau în derâdere, ne dau sfaturi, ne disprețuiesc și ne nimicnicesc, acuzându-ne de rele reale și imaginare. Mai nou, sunt demonizate și ultimele instituții în care mai au încredere românii, Biserica și Academia Română, sub cuvânt că se manifestă drept conservatoare, naționaliste sau antieuropene. Iar autoritățile române suportă critica, pleacă fruntea și tac. Dar oricum am lua-o, fără oameni mari nu se poate construi o politică mare. Iar la noi, popor mic/mijlociu, efortul liderilor trebuie să fie dublu față de conducătorii popoarelor mari, cu antecedente de glorie, cu orgoliu și spirit de învingător. Am mai fost în prăpastie și ne-am ridicat, am mai fost în foc și am renăscut din cenușă. Nu aceasta este problema la scară istorică”, a mai adăugat Ioan-Aurel Pop.

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți.Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu ne „editează” ideile și materialele publicate. Suntem oameni liberi. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, urmărește-ne pe Google News, Telegram, Facebook sau Twitter. Sau poți să te abonezi, gratuit, la Newsletter.

Înscrie-te la newsletterul R3Media

Te rog așteaptă puțin

Mulțumim! Bine-ai venit în comunitatea noastră

2 COMENTARII

  1. Citit și originalul.

    Observasem de ceva vreme că prof. Pop spune „experimentăm”, dar se plânge de „confuzionarea” poporului. Anume la mândra noastră limbă neo-latină francofonă, (ȘI) prof. Pop adaugă și patina limbii engleze! Degeaba ne-a șocat ÎN CLASA A 6-A a Întunericului Comunist (d-le Pop!) profesorul de FIZICĂ, explicându-ne de mai multe ori că noi la fizică facem EXPERIMENTE (NU EXPERIENȚE) pentru a câștiga EXPERIENȚĂ!

    Dar aici o fi (Și ?) vina mea: lărgirea vocabularului o fi dureroasă. De ce nu i-o mai plăcea d-lui Pop „trăi”, în loc de „experimenta” ? Și de unde o fi preluat termenul ?

    Observ cu stupoare că (ȘI) istoricul Pop folosește termenul „NEOMARXISM”, în timp ce eu (nici pe departe de „talia” profesorului Pop) n-am ajuns măcar să fi întâlnit o persoană ori o organizație care să se declare „neomarxistă”! Sigur n-o fi obiceiul democraților de a-și boteza inamicii (cum ne spunea d-l Pop că românii erau „valahi” doar pentru străini) astfel ? Că de nu, rogu-vă, prezentați-ne exponenții!

    D-l Pop e în contradicție directă cu „sinistra” care ne-a predat „Socialism Științific”. Subiectul ei preferat era (TOT!) … Revoluția! Atâta doar că era o revoluție … în sens opus.

    Ar râde cu hohote rușii să le spună prof. Pop că n-au avut bărbați de Stat de peste 100 de ani! Ori chinezilor, că n-au avut bărbați de stat din 1949 – pardon: 1839, de când i-au ciocănit franco-britanicii, care i-au eliberat de Taiwan – ori … americanilor (a căror Stângă este de părere că ultimul lor președinte independent s-a stins pe caldarâm, la Dalley Plaza), care nici ei nu par să mai găsească vreun „om de stat … mai recent. Chiar și această publicație insistă, inexplicabil, cu unul: ba că a inaugurat metroul, ba că era ziua lui de naștere, ba că n-avea școală (trăise în puterea regională România, care rivaliza prin Carol al II-lea cu monarhul britanic, unchiul Reginei – tot din dragoste!).

    Un moment greu în viață: când te dezmeticești din respectul pentru propriii profesori! Gândiți-vă la șocul lui Galileo, când s-o fi prins că marele Aristotel n-a scăpat prea multe lucruri (grele!) din mână la viața lui, nici nu și-a făcut vânt cu vreun evantai … Ori că Papa (chiar de-i fusese prieten când era Cardinal – și era mai destupat la minte) nu pricepea mare lucru din știință (ori pretindea ?!).

    Autorul acestui articol sare singurul paragraf din articolul citat în care d-l Pop zice ceva de școală! Ce credeți că ne zice ?

    – că viziunea lui pentru profesori/învățători este de … „mucenic” (tortură curată!)
    – că doar cei cu chemare ar trebui să fie profesori (ce ți-e și cu democrația de piață …)

    Râzi cu hohote, văzând pe Președintele Academiei (române) incapabil să spună că școala au distrus-o comuniștii! Ofițerul M.R. al „RepubliciiCTP” a ieșit cu un nou articol, lovind din titlu în prostia românilor, fără a ajunge să spună că tot comuniștii sunt de vină (pentru inexistenta școală a Democrației). În ’89, „intelectualii” erau scârbiți (de „comunism”!); acum sunt doar/tot scârbiți (dar nu reușesc să nominalizeze făptașii!).

    Și nici autorul de aici n-a binevoit să preia și paragraful despre învățământ:

    „- Pentru românii de azi, Sărbătoarea Națională de la 1 Decembrie ar trebui să fie o ceremonie frumoasă a spiritului românesc, dar, în mare măsură, nu mai este. Pe de o parte, prezentul a ajuns să fie așa de dezamăgitor (din păcate, nu numai prezentul românesc, ci și scena internațională), încât pare – cum zicea un dascăl de-al meu, trăitor al ambelor războaie mondiale – că ne-am ticăloșit cu toții. Pe de alta, am pierdut sentimentul istoriei, al duratei lungi și predomină iarăși trăirea clipei (Carpe diem!). Ultima constatare se leagă și de lipsa dascălilor dăruiți cu har. Educația înseamnă dăscălie și începe în familie și continuă în școala de toate gradele, adesea toată viața. Se zice acum, în engleză, long life learning. Primii dascăli sunt mama, tatăl, bunica, bunicul, poate și unchiul cel înțelept. De la ei vine instruirea elementară pentru viață. Urmează școala organizată de lungă durată, cu specialiști, instruiți întru toate cele ale diferitelor materii și întru ale pedagogiei. Peste toate trebuie să vină harul, dăruirea cu acea căldură umană, calitatea de apostol. Goga (hulitul de azi!) spune despre învățătoare că era „a vremii noastre dreaptă muceniță”. Azi, familia mare este destrămată, părinții – dacă se mai află împreună – sunt agitați și grăbiți, au câte două slujbe (se zice joburi!), bunicii sunt și ei preocupați de altele, sunt departe sau nu mai sunt deloc. Copiii cresc cum pot, iar în unele state nordice sunt preluați de stat, ca să îi pregătească drept roboți. Educația organizată este fără puncte de reper clare. Profesorii se fac la întâmplare, nu după vocație și pasiune. Cine să le explice copiilor, elevilor și adolescenților ce este Ziua Națională?”

    S-or mai găsi în manuale „toate cele ale diferitelor materii”, d-le Pop ?

    Apropo: Stânga americană consideră „inovatorii” de dată recentă din învățământ și științele sociale tot opera celor care le sunt șefi de facto. Anume pentru divizarea și întărâtarea proștilor (unii contra altora), la inițiativa (aparentă a) unor interpuși.

    Mulțumesc.

    P.S.

    „long life learning” ar fi trebuit să fie „lifelong learning”. Dar „Întunericul comunist” a lăsat urme foarte adânci în bietul popor … mucenic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole populaR3 în ultimele 24 h

Articole R3laționate