De câteva zile, „presa de calitate” alături de „oamenii de bine” se arată indignați de o reacție a deputatului Mihail Neamțu, în care acesta le spune celor care-l fac „putinist” că mamele lor sunt curve.
Se titrează cu litere mari, se fac acuzații și procese de intenție, se cere demisia deputatului din Parlament. Indignare, într-un cuvânt.
Dar ceva nu sună bine în toată corala asta a indignaților.
Ok, Neamțu a vorbit relativ urât, dar care este rolul presei? Să sancționeze forma verbală sau să combată problema de fond? Iar problema de fond în toată povestea asta este că un om este atacat, insultat și acuzat zilnic, fără niciun fel de dovadă.
Și nu este vorba de orice acuzație: ci de una extrem de gravă, care echivalează, în ochii multora, cu trădarea de țară: putinismul.
Nu de azi, de ieri, Neamțu – și nu doar el – se confruntă cu această acuzație infamă. Practic, nu există luare de poziție a conservatorilor români la care să nu găsești urlete în formă scrisă: „Putinistule”!
Susții familia? Ești „putinist”! Susții că fiecare popor să fie cu țara lui? Ești „putinist”! Susții libertatea de exprimare și denunți cenzura? Ești „putinist”! Dorești încheierea războiului din Ucraina și în general ești pro-pace? Ești „putinist”! Consideri că fiecare om trebuie să decidă pentru sine în privința vaccinării și a tratamentelor medicale? Ești „putinist”! Și exemplele pot continua.
Practic, orice era considerat normalitate chiar de „lumea bună” acum 10 ani, a devenit, brusc, „putinism” sau „fascism”. Dar demența nu se oprește aici.
Deși aceste idei sunt împărtășite de 40% din populație, presa „de calitate” nu-și pune nicio întrebare, nu investighează nimic. Apelurile la calm și rațiune sunt rarisime, pierdute în urletele gloatei care vrea sânge de „putinist”. Că la mijloc cad femei, bătrâni, tineri nevinovați, nu interesează pe nimeni.
Ei, dacă îndrăznește cineva să răspundă, așa cum a făcut Neamțu, abia atunci apare indignarea! „Lumea bună” nu se indignează când intelectuali îi numesc pe toți votanții suveraniști „o masă de imbecili analfabeți”, ci dacă unul dintre aceștia răspunde cu aceeași monedă.
Problema de fond: acuzarea unei întregi categorii de persoane, etichetarea și dezumanizarea a 40% din populație, nu interesează elitele. Ei, dar dacă Neamțu face o analogie colorată, într-un video personal, ei, da, atunci iată un motiv serios de indignare!
Și apoi mai vine și problema personală: cine sunt cei care-l acuză pe Neamțu? Cumva aceiași care cauționau și încurajau înjurătura scabroasă la adresa PSD? Atenție, vorbim despre înjurărea a zeci de mii de persoane, la grămadă! Adică una dintre cele mai grave crime, mai ales după ce am trecut prin ororile celui de-al doilea război: culpa generală, pe baze politice, este o abominație.
Sunt aceiași oameni care numeau „fasciști” 3 milioane de semnatari ai Referendumului pentru Familie. Și ce este mai trist? În privat, o parte dintre ei știu adevărul: știu că Neamțu nu e putinist, că majoritatea absolută a creștinilor români nu sunt „fasciști”, dar totuși, public, continuă să mintă și să calomnieze. Din interes.
Nu-i asta definiția prostituției?
