Premierul României, Ludovic Orban, a declarat marți cu o zi înainte de alegerile din SUA, că „indiferent de rezultatul alegerilor, noi ne menținem angajamente şi vom continua să milităm pentru dezvoltarea parteneriatului strategic și pentru o consistență mai mare în colaborarea în plan economic, militar şi în celelalte planuri”.
Pare o declarație strategică de bun-simț, la prima vedere: Orban (al nostru) zice că România nu-și permite să aleagă dintre taberele din America și că nu contează ce promovează SUA, important e să fim parteneri cu ei. Oare așa să fie?
Între valorile lui Trump și valorile lui Biden se cască un hău imens. Chiar ne este indiferent ce valori are țara cu care suntem în parteneriat strategic și ale cărei trupe se află pe teritoriul statului nostru?
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple și vei contribui la susținerea siteului R3Media
Republicanii spun că dacă Biden va câștiga, America va fi cuprinsă de o revoluție socialistă. Dar nu doar ei: sunt intelectuali care afirmă că ultimele luni în SUA au semănat cu începutul Revoluției bolșevice din Rusia secolului XX. Și totuși, statului român nu-i pasă că trupele străine de pe teritoriul său ar putea fi comandate de un regim socialist totalitar?
„Ţinem degetele încrucişate pentru victoria lui Trump”, a spus Orban Viktor (al lor). Tot marțea trecută, premierul ungar a felicitat Washingtonul pentru numirea judecătoarei conservatoare Amy Coney Barrett la Curtea Supremă a SUA, Viktor Orban apreciind că „Trump a salvat astfel America conservatoare şi s-a aşezat în rândul celor mai măreţi preşedinţi americani”.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton și vei contribui la susținerea siteului R3Media.
Iată o abordare complet opusă. Ungaria nu se pune în rolul slugii umile care întinde o mână și acceptă orice, doar-doar, stăpânul o bagă în casă. Ungaria, prin alegerea făcută, se pune în poziția de a negocia. Dacă iese Trump, acesta îi va răsplăti, așa cum a făcut-o și după alegerile din 2016, când a numit un ambasador pe placul premierului Orban. Dacă iese Biden, acesta va avea grijă să nu-i supere prea tare, știind că are la Budapesta un regim care-i este ostil.
Și totuși, revenind la declarația lui Orban Ludovic, ea este pur diplomatică și fără acoperire. De ce? Simplu: adevăratul partener strategic al României condusă de Iohannis și PNL este binomul germano-francez din fruntea UE.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Evul întunecat, noua moralitate de Joseph Sobran și vei contribui la susținerea siteului R3Media
Aceste două țări controlează politic și economic România. E adevărat că SUA rămâne singura super-putere mondială, dar așa cum argumenta și celebrul George Friedman, America și-a pierdut interesul pentru Europa.
Cităm: „În ultima decadă, SUA s-a concentrat pe o improbabilă amenințare rusă la adresa Europei, plasând trupe în Polonia și România. Dar cu o Uniune Europeană care are un produs intern brut, în mare, egal cu cel al SUA și fără să înfrunte o amenințare militară semnificativă, interesul american pentru Europa a scăzut și nevoia europenilor pentru SUA s-a dizolvat”.
Ceea ce spune Friedman s-a verificat și-n realitate: economic vorbind, SUA este mai degrabă în competiție cu UE, nu un partener. Iar politic, nici nu mai discutăm: toți liderii europeni – în special Macron și Merkel – au vorbit sau vorbesc de o „adâncire a integrării europene”, ba chiar și de o Armată Europeană.
Să vedem cine sunt principalii lideri politici români: Președintele Iohannis este stăpânul, omul Germaniei. Orban, asemenea. Mai rămân Cioloș – omul lui Macron și Barna, venit și el pe filiera vieneză. Ce mai rămâne pentru America? Ciolacu? Să fim serioși. Singurii care au avut interesul de a pune România lângă America au fost Ponta și Dragnea. Și am văzut ce s-a întâmplat cu ei și mai ales, cine a venit în locul lor.
Tot în acest registru, multora le-a scăpat ce s-a întâmplat săptămâna trecută. Atunci, premierul Orban a fost în Franța unde a semnat, împreună cu omologul francez, Foaia de Parcurs actualizată a Parteneriatului Strategic România – Franța. Vă întrebați ce înseamnă asta? Ne explică doamna ambasador a Franței la București, Laurence Auer:
„Înainte de toate este vorba de un document ce cuprinde tot atâtea domenii în care trebuie să avansăm. De exemplu, sectorul energetic, cercetarea, agricultura, cultura, educaţia, francofonia, dar şi toate chestiunile europene. În fine, e vorba de un document destul de important, care nu e public, dar care face ca relația dintre cele două ţări să fie unică, privilegiată. Avem, după cum ştiţi, relaţii istorice foarte apropiate, ce datează de 140 ani, relaţii unice, dar e nevoie de acum să construim viitorul împreună, ceea ce înseamnă că trebuie să mergem împreună pe acelaşi drum. Exact asta face Foaia de parcurs”.
Pe lângă sectorul energetic – cine din lumea asta nu are acces la sectorul energetic românesc? nu e ca și cum ar trebui să fie cumva limitat pentru străini -, avem aici „ cultura, educaţia…dar şi toate chestiunile europene”. Știți cumva ce obiective culturale ale Franța?
„Sprijinul constant oferit organizaţiilor societăţii civile din România care acţionează în domeniul drepturilor omului se înscrie într-un cadru mai larg, Franţa colaborând la nivel internaţional cu partenerii săi, pentru a face mai vizibile problemele legate de orientarea sexuală şi identitatea de gen şi pentru a-şi consolida instrumentele de combatere a discriminării”, scria deunăzi Institutul Francez. E clar ce ne așteaptă, nu?
Apoi, avem „chestiunile europene”, pe care România și Franța „trebuie să meargă împreună pe același drum”. „Chestiunile europene” nu reprezintă altceva decât variantele pentru „adâncirea integrării europene”, adică supra-statul european.
Tot doamna ambasador a spus și de faptul că „Franța nu este singura ţară care a făcut apel la crearea unei Europe a apărării, complementară NATO, din punctul de vedere al capacităţilor. Ideea este cea a unei suveranități europene, inclusiv pe plan sanitar, dar în cazul acesta e vorba de o securitate în sens larg”. Ce spuneam despre armata europeană? Suveranitate europeană? Adică față de cine? Față de America, bineînțeles, că ei sunt singurii ne-europeni cu trupe pe continent. Iar România a semnat un document oficial cu Franța pe tema asta. Franța, așa de prietenoasă cu Rusia, în ultima vreme. Ne-a întrebat cineva și pe noi dacă vrem să semnăm?
Paranteză: România nu e prezentă în alegerile din Moldova, unde frații noștri au de ales între un pro rus asumat – Dodon și un pro-rus mascat – Maia Sandu, pentru că acolo acționează direct parteneriatul ruso-german. În realitate, atât Maia Sandu, cât și Iohannis sunt lideri acceptați și doriți de Moscova, pe filieră germană. America a binecuvântat relația asta în 2015, când cu povestea cu declarațiile ambasadorului SUA de la Chișinău și steagul secuiesc al fostului ambasador Klemm. Iohannis a reiterat mesajul dez-unirii cu Basarabia în 2018. Am încheiat paranteza.
Dacă mai punem la socoteală agricultura bio și partea ecologistă, șicanele impuse Bisericii și comportamentul totalitar al statului român în pandemie, obținem direct „rețeta” cu care domnul Joe Biden vrea să câștige America.
În ciuda discursului ambasadorului SUA la București, America lui Trump are puțină influență în România, spre deloc. Straturile de vârf ale statului român au ales deja globalismul, nu naționalismul și s-au poziționat cu totul în tabăra globalistă reprezentată de Germania și Franța. Cu toate consecințele care decurg din asta, pentru poporul român, credința, cultura și suveranitatea lui pe acest teritoriu.
Chiar dacă va câștiga Trump, statul român mizează că regimul conservator al acestuia nu va schimba nimic esențial în următorii patru ani și în 2024 – cel târziu- America va reveni pe cursul globalist imprimat în ultimele decenii.
Poate că rezultatele alegerilor din SUA se vor anunța pe 3 noiembrie, dar pentru statul român a câștigat deja progresismul.
