Părintele Nicolae Burlan, fostul paroh al Bisericii Sf. Vineri din cartierul bucureștean Drumul Taberei, a trecut la Domnul duminică, de praznicul Sf. Nicolae.
Cuvintele sunt prea sărace pentru a exprima dragostea celor care l-au cunoscut pe părintele Nicolae și suferința resimțită acum.
Redăm mesajul transmis pe site-ul Parohiei Sfânta Vineri:
„Mai lesne ar fi pentru noi să iubim tăcerea, căci nu putem cuprinde în cuvinte ce simțim în aceste încercate momente.
Întâi de toate, ne cerem iertare că nu am reuşit să punem în practică tot ce ne-a învățat Părintele Nicolae prin pilda vieții sale.
În acelaşi timp, suntem datori să îi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru marele dar de a-l cunoaşte pe Părintele.
Este tare primejdios să vorbim despre Părintele, pentru că vom greși, neputând cuprinde în mod deplin personalitatea sa de excepție.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton și vei contribui la susținerea siteului R3Media.
Activitatea pastoral-misionară a sfinției sale ar putea fi concentrată de proverbul Omul sfințeşte locul, întrucât, asemenea preotului Trandafir din nuvela lui Ioan Slavici, Părintele Nicolae a schimbat oameni şi locuri.
Mai întâi a transformat satul Slon, făcându-l un sat înfloritor prin lucrarea duhovnicească pe care a realizat-o, lucrare care dăinuie şi acum, peste zeci de ani. Şi astăzi oamenii îşi aduc aminte de râvna sa pentru casa lui Dumnezeu, de truda neîncetată a Părintelui pentru repararea bisericii grav afectate de cutremur, de toate inițiativele sale frumoase, de cuvintele sale pline de înțelepciune, de slujbele deosebite, de cântările pline de însuflețire, de sufletul său blând.
Apoi, a urmat transformarea oraşului Bucureşti prin înființarea parohiei Sfânta Vineri-Drumul Taberei, unde a ridicat o măreață catedrală în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva și a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, precum și un paraclis în cinstea Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfinților Împărați Constantin și Elena.
Îl cunosc pe Părintele Nicolae de când a înființat parohia aceasta, moment în care viața mea s-a schimbat complet. Crescusem în biserică, dar până să vină Părintele nu mai văzusem aşa slujire minunată. De aceea l-am admirat din prima clipă şi mi-am alipit inima de sfinția sa. Priveam cu multă admirație cum cădea icoanele din biserică, mă impresionau modul în care cânta şi seriozitatea cu care slujea. Mi-a arătat cu foarte multă blândețe drumul spre cunoaşterea lui Dumnezeu, la scaunul de spovedanie şi prin pilda vieții sale. Îi voi rămâne mereu datoare!
Vrednic slujitor al lui Dumnezeu şi al Bisericii Sale, Părintele s-a ostenit foarte mult, cu timp şi fără timp, să construiască biserici de zid laolaltă cu bisericile din sufletele oamenilor şi să le împodobească într-un mod deosebit.
Ne-a învățat ce înseamnă frumusețea slujbelor făcute cu multă dragoste şi după toată rânduiala, aşa cum se cuvine. Ne-a învățat cum să ne spovedim şi cum să ne pregătim pentru Sfânta Împărtăşanie, atenționându-ne să nu ne împărtăşim cu nevrednicie, fără pregătirea necesară.
Iubitor de carte, de cultură şi de limbă românească, ne bucura mereu cu poeziile pe care ni le recita în orice împrejurare.
Se bucura mult când ne vedea în costum popular, fiindcă iubea tot ce e românesc şi tot ce e frumos.
Punea mult suflet în cântările bisericeşti și avea darul picturii. Ne-a învățat ce înseamnă punctualitatea și corectitudinea. Nu a întârziat niciodată, niciodată nu a făcut ceva superficial, niciodată nu a pierdut timpul.
Dorea mereu ca totul să fie perfect în slujirea sa, în vorba sa, în purtarea sa, era atent la toate detaliile (inclusiv la covorul puțin strâmb sau la masa necentrată), pentru că ne-a învățat că totul trebuie să fie în rânduială.
Să ne facem vrednici următori ai Părintelui care a fost înzestrat cu mari daruri de la Dumnezeu. Pe acestea, sfinția sa le-a înmulțit însutit prin multa sa râvnă şi hărnicie, fiind un om al muncii, un om care a trăit doar muncind, care a fost văzut doar lucrând, cum spunea cineva foarte apropiat Părintelui.
Foarte multe avem de învățat de la Părintele! Să urmăm pilda vieții sale şi să ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să-l aşeze cu Sfinții Săi pe care mult i-a iubit!
Vă sărutăm dreapta, Părintele nostru drag! Să ne revedem dincolo, în Împărăția cerească, în bucuria cea veşnică! Cu dragoste și recunoștință, Parascheviții și slonenii”.
Dumnezeu să te odihnească, Părinte!
