Împărăteasa goală, scoasă la tablă. Corigența, amânată

Toți pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,

Chintesență de mizerii de la creștet până-n talpă. 

A început iar vacanța parlamentară în ambele foruri legislative pentru noi – Parlamentul României și Parlamentul European. Demnitarii se vor decupla iarăși, pentru o lună, de la toate nevoile cetățenilor care le-au acordat încrederea – de parcă Planeta se oprește în loc și oprește toate crizele, nevoile și eșecurile politice prin care oamenii sunt forțați să treacă.

Există excepții, bineînțeles, și despre asta aș dori să vorbim puțin. Printre altele, am asistat recent la un moment istoric pentru România și pentru parcursul „pro-european” al țării noastre.

Îngăduiți-mi mai întâi să fac o mică paranteză. Națiunea noastră este europeană deja, prin ființă, de secole – chiar milenii, ar zice unii. De asemenea, țara noastră este integrată deja pe deplin în structurile euroatlantice de 21 de ani (în NATO), respectiv de 18 ani (în Uniunea Europeană). La momentul actual, suntem chiar membri deplini ai Spațiului Schengen.

Permiteți-mi, așadar să afirm că folosirea oricăror comparații taxonomice de genul „forțe pro-europene / forțe anti-europene” în România, ca și cum am fi Georgia, Belarus, sau chiar Republica Moldova, denotă doar idioțenie, acefalie și analfabetism funcțional în stadiu terminal.

Așadar, trecând peste amprenta atemporală și anacronică a termenului „pro-european”, pe care propaganda din ce în ce mai fixistă și săracă în idei îl aruncă exact ca pe o porție de muci în fasolea societății românești, tocmai am trăit un moment istoric.

De ce istoric? Pentru că am intrat în rândul celor puțini care au folosit la Bruxelles instrumentul cel mai important al orânduirii democratice și arma cea mai importantă a Opoziției într-o construcție politică liberă. Anume, Moțiunea de cenzură împotriva organului cu rol de putere executivă – în acest caz al Uniunii Europene, recte Comisia Europeană.

Din momentul în care Parlamentul European a devenit o instituție cu membri aleși prin vot direct (de altfel singura instituție de acest fel din Uniunea Europeană, deci singura legitimă și reprezentativă, din punct de vedere pur democratic), adică din 1979, au existat doar 10 Moțiuni de cenzură împotriva Comisiei Europene, până la depunerea Moțiunii românești de către europarlamentarul AUR Gheorghe Piperea. 10 în 46 de ani!

Motivele pentru care au fost declanșate primele Moțiuni de cenzură la nivel european au fost mult mai puțin grave decât astăzi. De exemplu, obiecții privind Politica Agricolă Comună (1990 și 1991), ori proteste cu privire la introducerea unor noi taxe (1992), sau eșecul de a preveni răspândirea „bolii vacii nebune” (1996).

Cazuri de corupție au declanșat apoi Moțiunile împotriva socialistului italian Romano Prodi, Președinte al Comisiei Europene în 2004, respectiv a portughezului Jose Manuel Barroso în 2005. Ultimul care a fost vizat de un astfel de demers a fost nimeni altul decât Jean-Claude Juncker, sciaticul adept al lui Bacchus care a măsluit cadrul fiscal al UE astfel încât să atragă investiții în țara sa natală, Luxemburg.

Însă motivația Moțiunii române din 2025 le întrece, ca gravitate, pe toate celelalte. Vorbim despre o „împărăteasă goală” a Europei, Ursula von der Leyen, scoasă în 2019 din jobenul globalist și impusă în fruntea „Guvernului” Uniunii peste capul marilor partide europene (Popularii, respectiv Social-Democrații), care aveau inițial alți candidați – Manfred Weber, respectiv Frans Timmermans.

Ce a făcut distinsa doamnă? Unu la mână, a coordonat distrugerea economiei Europei coborând Uniunea noastră în urma unor state pe care, acum 20-30 de ani, le domina la fundul gol. China, India, Rusia. Da, Rusia. Pentru că Rusia are resurse. Resurse pe care și unele state din Uniunea Europeană le au din plin, însă nu și le mai pot exploata din cauza cancerului verde numit Green Deal. Emil Valev nu și-ar fi imaginat nici în cele mai umede vise că planul său va dăinui peste timp.

Visul umed al unor sado-masochiști care nu înțeleg nimic din evoluția Pământului a ajuns să îngenuncheze economii naționale doar de dragul „salvării planetei” – o utopie puerilă și îmbibată vomitiv cu propagandă care nu va duce niciodată la atingerea Paradisului pe Pământ, așa cum cred, în delirul lor, neo-marxiștii.

Apoi, a permis continuarea invaziei continentului nostru, și strangularea civilizației noastre creștine, prin menținerea psihotică a politicii „Porților Deschise” inaugurată de bolșevica Angela Merkel, prin care hoarde nestăvilite de imigranți musulmani au străpuns Europa doar pentru a o umili cultural și a-i agresa sexual femeile. O scenă care ar face orice rege european din perioada Renașterii să moară de infarct în 5 secunde.

Continuând, a dat curs experimentului social prin care oamenii au fost momiți să renunțe la drepturile lor constituționale, precum libertatea de convingere, doar pentru un fals simț al siguranței. Mă refer la condiționarea traiului liber de înțeparea cu seruri experimentale și chiar nocive din timpul pandemiei de Covid-19.

Apropo de seruri, maestra von der Leyen a încheiat cu de la sine putere un contract cu gigantul farmaceutic Pfizer, doar pentru că soțul ei iubit lucra acolo, iar ea a putut dialoga direct prin SMS-uri cu șeful companiei, Albert Bourla. Spune că toate cele 27 de state-membre UE au avut acces la negocierea contractului (!?) Minciună! Însă dacă repeți o minciună de suficiente ori, ea poate deveni un adevăr. Madam a învățat bine de la idolul ei, Iosif Vissarionovici Stalin.

Milioane de doze expirate în coteț, miliarde de euro duse pe Apa Sâmbetei. Bineînțeles, cetățenii sunt de vină. Nu „zeița” care cântă singură în baie.

După ce paradigma relațiilor internaționale s-a zguduit prin realegerea lui Trump ca președinte al SUA, „Frumoasa cu chip de sfincter” tot nu a sesizat contextul extern (de altfel, niciun lider mainstrean din Europa nu l-a sesizat, de la gerontofilul de Macron până la proletarul de Starmer), astfel că Uniunea Europeană s-a închistat și mai mult, ca o enclavă în mutațiile geopolitice ale unui secol XXI pe care nu e capabilă să îl înțeleagă.

Nu în ultimul rând, „împărăteasa goală” a venit cu o nouă născocire menită a adânci criza economică în care se găsesc statele Uniunii Europene, scăzând puterea de cumpărare a cetățenilor pe care pretinde, cu atâta patos, că îi slujește.

Prin noul plan „ReArm Europe”, cumătra vrea să mobilizeze 800 de miliarde de euro din bugetele statelor membre către industria de apărare – un deja-vu care amintește limpede de cursa înarmării care acaparase marile puteri ale Europei în urmă cu peste un secol. Educația? Sănătatea? Cercetarea? Simple mofturi, în opinia matroanei. Trebuie să luptăm cu Rusia până la ultimul european!

Și de parcă nu era suficient, Măcelăreasa bunăstării europene tocmai a fost fraierită de Trump, ca ultimul puber pe gangul dintre două blocuri, acceptând cu un zâmbet tâmp tarifele de 15% care vor aduce Uniunea Europeană în cel mai slab moment economic al existenței ei.

Sunt multe alte motive pentru care actuala Comisie nu poate și nu trebuie să administreze Uniunea, conform tratatelor. Să mai vorbim despre țeapa pe care Ursula ne-a dat-o permițând euglenelor care conduc România să depășească deficitul bugetar anual de 3% din PIB, ca mai apoi să ne certe ca pe ultimele gâște?

175 de parlamentari europeni au votat în favoarea Moțiunii depuse de români în iulie. Potrivit discursului din Plenul de la Strasbourg al Ursulei von der Leyen, toți aceștia sunt simple unelte ale Rusiei, pioni pe statul de plată al lui Vladimir Putin. Serios?! Atât de slabi au ajuns pretinșii lideri ai Europei, încât să respingă pueril orice critică la adresa modului dezastruos prin care ne administrează destinele, spunând că oricine e împotrivă e în buzunarul lui Putin?

Doamne ferește! Înseamnă că tot aliotmanul din neo-comunista Clădire Berlaymont e format din imbecili. Totuși, asta ar trebui să ne încurajeze pe noi, ceilalți. Atitudinea lor sfidătoare, atotcunoscătoare și superficială le va aduce și sfârșitul politic. Vorba-ceea, fiecare pasăre pe limba ei piere!

Bulgărele de zăpadă a pornit-o deja în jos. Garda Pretoriană a Uniunii Sovietelor Europene are zilele numărate, iar Împărăteasa Goală și-a cam pierdut toată credibilitatea. Să fim mândri! Românii au contribuit la această demascare.

Nevertebrați precum Siegfried Mureșan cred că momentul suprem al vieții este să-i săruți mâna duduii de la Înalta Poartă, cerându-ți scuze, în genunchi, că exiști. Sau nefericiți precum Ștefănuță cred că e mai important să ai Wi-Fi în școlile fără acoperiș din mediul rural, chiar dacă poți cădea oricând în hazna cu tot cu tableta conectată la wireless.

Dar noi, cu riscul de a mă repeta, trebuie să fim mândri. De la momentul aderării la UE, în 2007, niciun alt demnitar european român nu a mai contestat Puterea de la Bruxelles. Însă o vom face tot mai des, până când cetățenii vor fi ascultați. Vremea patrioților abia începe.