A venit! A venit tabletele! Ne-a dat tablete de la școală. Acum, noi, părinții intelectuali, putem să răsuflăm ușurați: copiii noștri au acces la educație în săptămâna fără soț, aia în care stau acasă.
Acum, pot să dezlege misterele Universului de pe tabletă, nu mai au nicio scuză ăștia mici.
S-a stat frumos la coadă. Coada a durat și două ore. Te trecea o doamnă pe o listă și tu trebuia să te semnezi. Mă rog, acuma. Doamna era chiar doamna de la clasa copilului.
Evidența tabletelor se face pe niște tabele completate de mână. Sau poate sunt eu rea. Poate o să ia cineva la lins tabelele alea să le bage într-un document Excel, mai știi? „Tablete Orban 1.0”. Punct doc.
Doamna, la rândul dumneaei, foarte entuziasmată. “Are copiii tablete!” Mă uit în ochii doamnei mele. O fi sarcasm, n-o fi? Ce-o fi? Doamna-mi lămurește suspansul încunoștiințându-mă că profesorii n-au primit tablete.
Aha, deci o să vă conectați la degete!
Nouă ne-a zis la facultate, când am fost, că orice mesaj are un enunțător și un receptor, că altfel ce face mesajul? Vorbește așa, în van? Că dac-ar fi doar enunțătorul, fără receptor, se cheamă că ce? Că ce se cheamă? Se cheamă că n-ai făcut nicio brânză, asta se cheamă!
Săptămâna asta, mulți copii au început școala în sistem on-line. Fiecare după posibilități, dar, de fapt, ce să ne dăm după copac? Posibilitățile sunt ale părinților, nu ale guvernului, oricare ar fi el, să ne-nțelegem.
Un tată taximetrist mi-a dezvăluit că el i-a cumpărat un Lenovo lu’ fi-su. „Așa, să fie, că nu se știe”.
O mămică m-a și speriat. Mi-a spus că trebuie să aduc o declarație de venit, ca să-i demonstrez Guvernului că nu-mi permit o tabletă pentru copil. După o secundă de stupefacție, am zis, ca ardeleanul care a văzut o girafă: „așa ceva nu există”. Chestia s-a dovedit a fi fost doar folclor, dar la câte atentate la persoana omului se dau în ultima vreme, după o secundă de stupefacție, ar urma, firește, una de „elogieri” crunte, care nu se repetă. Timp de 10 minute. Că pot să fac asta.
A venit tabletele. Să dăm swipe ușurați. Copiii de la oraș au tablete, au acces la marile mistere ale Universului din confortul casei lor.
În privința copiilor de la țară, rămâne cum am stabilit: stau pe zoom din WC-ul din curte.
