Toată tevatura cu educația sexuală obligatorie este clar un dublu standard în educația din țara noastră. Adică în cazul orei de religie a fost atâta scandal pentru un acord prezumtiv, pe care orice părinte îl putea desființa printr-o cerere, dar în cazul educației sexuale părinții ar trebui să fie musai obligați să își înscrie copiii la astfel de ore! Adică de ce nu se putea face prin cerere, de către părinții care poate doresc așa ceva, cum stipula legea înainte să fie întoarsă de președintele Iohannis?
Mulți părinți din România au o viziune creștină asupra vieții și educației, au o tradiție în familie în acest sens, își păzesc copiii de imagini și informații care le-ar putea bulversa sufletul și creșterea. Iar o asemenea obligativitate este un atac la valorile acestor familii, la conștiința părinților creștini. Pentru că ei și-au asumat să de-a naștere și să crească acești copii, nu statul sau OMS. Iar părinții au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine, conform articolului 29 din Constituția României.
Dacă este să punem în cadrul Evangheliei o asemenea educație sexuală, fără viziunea creștină asupra vieții și familiei un asemenea discurs înseamnă practic coruperea copiilor, un îndemn la desfrânare. Simpla posibilitate a cuiva de a îi descrie copilului chestii ce țin de intimitate, de a îi prezenta imagini fără niciun discernământ, este un atac la inocența sa. Pentru că fiecare copil este diferit și nu i se vorbește de aria triunghiului ci de lucruri deosebit sensibile, care îi pot tulbura sufletul pe termen lung.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Ghidul incorect politic –despre femei, sex și feminism, de Carrie Lukas vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Și nu cred în contrargumentul obsesiv cu mamele minore din România, deoarece aceste cazuri ar putea fi rezolvate punctual, prin consiliere psihologică adecvată. Nu se spune de exemplu faptul că fenomenul este în scădere, fără vreo materie școlară specifică, de asemenea că statisticile sunt influențate puternic de obiceiuri culturale ce țin de comunități specifice. Mare parte dintre aceste cazuri, vorbim de aproximativ 60%, sunt în rândul fetelor de peste 16 ani din zona rurală, un spațiu unde aceasta era o vârstă de căsătorie. Și de multe ori aceste fete nu mai sunt la școală.
Primite direct de la OMS, directivele politicienilor privind educația sexuală sunt inadecvate și de departe un atentat la ceea ce se înțelege prin copilărie în țara noastră. Iar ca un făcut, cei mai vehemenți susținători sunt tocmai politicienii fără copii. Mai potrivit ar fi să ne ocupăm de cea mai gravă problemă pe care o avem ca țară, criza demografică, să promovăm o educație pentru familie dublată de un ajutor concret în societate, așa cum se întâmplă în Polonia, Ungaria, Cehia.
Haideți să ne învățăm copiii frumusețea familiei, care nu este o himeră medievală, ci însăși viitorul.
