marți, noiembrie 5, 2024
ACTUALITATEA murit Mihail Gorbaciov, singurul președinte al URSS, cel care a negociat...

A murit Mihail Gorbaciov, singurul președinte al URSS, cel care a negociat încheierea Războiului Rece. Ceaușescu l-a înfruntat, chiar la Moscova, în decembrie 1989: i-a cerut retragerea trupelor rusești din toate țările socialiste

Mihail Gorbaciov, ultimul lider al Uniunii Sovietice, a decedat pe 30 august, la vârsta de 91 de ani, informează Libertatea, citând agențiile de presă din străinătate.

„Mihail Sergheevici Gorbaciov a murit în această seară după o boală gravă îndelungată”, a transmis Spitalul Clinic Central din Moscova, citat de TASS.

Gorbaciov a fost spitalizat chiar la începutul pandemiei, la cererea medicilor de la Spitalul Clinic Central, și, de atunci, se afla sub supravegherea acestora, precizează TASS.

Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău manualul  „Geografie elementară” de Charlotte Mason și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media

Un apropiat al familiei a precizat, pentru aceeași agenție rusă, că fostul lider va fi înmormântat la cimitirul Novodevichy din Moscova, alături de soția sa. Gorbaciov, ultimul președinte sovietic, a încheiat mai multe acorduri de reducere a înarmării cu Statele Unite și parteneriate cu puterile occidentale pentru a înlătura Cortina de Fier, care diviza Europa după cel de-al Doilea Război Mondial și a fost de acord cu reunificarea Germaniei.

Sub conducerea sa, Uniunea Sovietică s-a divizat în mai multe republici, încheind practic existența acestui colos statal, fondat în 1922.

Mihail Sergheevici Gorbaciov s-a născut la 2 martie 1931. A fost ales Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice la 11 martie 1985. Avea 54 de ani şi devenea primul lider al Partidului născut după victoria Revoluţiei Bolşevice din 1917.

După ce a devenit secretar general al Partidului Comunist Sovietic el și-a propus să revitalizeze regimul comunist prin introducerea unor libertăți politice și economice limitate, dar reformele sale au scăpat de sub control.

Politica sa de „glasnost” – libertatea de exprimare – a permis critici până atunci de neconceput la adresa partidului și a statului, dar i-a încurajat și pe naționaliștii care au început să facă presiuni pentru independență în republicile baltice Letonia, Lituania, Estonia și în alte părți. Deși s-a creat o legendă privind neimplicarea violentă a lui Gorbaciov în reprimarea protestelor, nu trebuie uitat că trupele sovietice au reprimat cu duritate manifestațiile din Ucraina. Trupele sovietice, la ordinul lui Gorbaciov, au omorât 14 protestatari lituanieni, rănind alți 700, între 11-13 ianuarie 1991.

Mulți ruși nu l-au iertat niciodată pe Gorbaciov pentru turbulențele pe care reformele sale le-au declanșat, considerând că scăderea ulterioară a nivelului de trai a fost un preț prea mare pentru a plăti pentru democrație.

El a devenit primul, dar și ultimul președinte al Uniunii Sovietice în martie 1990. Până atunci, conducătorii țării dețineau funcția de „Secretar General” al partidului comunist.

Mihail Gorbaciov a avut o relație tensionată cu președintele României din acea vreme, Nicolae Ceaușescu.

Liderul sovietic a vizitat de două ori România, înainte de 1989. Prima vizită s-a consumat între 25 şi 27 mai 1987, la doi ani după ce preluase conducerea Uniunii Sovietice. Vizita a fost marcată de tensiuni, deoarece Gorbaciov a vorbit public despre nevoia de „transparență” și „reformă”, ceea ce l-ar fi înfuriat pe Nicolae Ceaușescu, așa cum reiese din raportul lui Gorbaciov asupra vizitei.

A doua vizită s-a petrecut în iulie 1989, atunci când deja începuseră schimbările liderilor politici din țările aliate ale Uniunii Sovietice. Conform istoricului Alex Mihai Stoenescu, discuțiile dintre Ceaușescu și Gorbaciov de la București, între patru ochi, au fost violente.

Chiar de la început, Ceaușescu l-a sfidat pe Gorbaciov și a încălcat protocolul, refuzând să se urce în aceeași mașină cu liderul sovietic atunci când acesta a fost preluat de la aeroport.

Ultima întâlnire dintre Gorbaciov și Ceaușescu s-a petrecut la Moscova, pe 4 decembrie 1989. Deja, în acel moment, Ceaușescu era ultimul șef din „vechea gardă” a liderilor din țările aliate URSS.

Teoretic, întâlnirea trebuia să fie prilej pentru ca Gorbaciov să le prezinte aliaților ce s-a discutat la întâlnirea de la Malta, dintre liderii URSS și SUA. Discuțiile avuseseră loc pe 2-3 decembrie.

Întâlnirea a fost un nou motiv de confruntare între Gorbaciov și Ceaușescu, după ce rusul a propus condamnarea invaziei din Cehoslovacia din 1968 de către „Tratatul de la Varșovia”.

Ceaușescu a reamintit, furios, că nu „Tratatul de la Varșovia” a invadat Cehoslovacia, pentru că nu a existat o decizie unanimă, România opunându-se, scrie istoricul american Larry Watts.

Ocupaţia, a insistat Ceauşescu, fusese pusă în practică de trupele sovietice, poloneze, ungare, bulgare şi est-germane, nu de Pactul de la Varşovia.

„Nu am intrat fiindcă am considerat că era o încălcare gravă a suveranităţii şi independenţei unui stat, un act agresiv, contrar normelor şi principiilor pe care se bazează relaţiile dintre state, care a făcut mult rău socialismului şi Uniunii Sovietice” – Nicolae Ceauşescu, Moscova, 1989.

În conformitate cu Ion Stoian, Ministrul de Externe al vremii,  Gorbaciov a propus apoi o declaraţie sau un comunicat al celor „implicaţi atunci, excepţie făcând România“, despre care a adăugat că „iese din această discuţie“. În acel moment, Ceauşescu l-a întrerupt, precizând că România nu „iese“, fiindcă în primul rând „nu a intrat în Cehoslovacia“: „Nu am intrat fiindcă am considerat că era o încălcare gravă a suveranităţii şi independenţei unui stat, un act agresiv, contrar normelor şi principiilor pe care se bazează relaţiile dintre state, care a făcut mult rău socialismului şi Uniunii Sovietice“.

Stoian relatează că liderul de partid maghiar Reszö Nyers „a aprobat imediat“ remarcile lui Ceauşescu, în conformitate cu practica Ungariei de a călca pe urmele României şi a se asocia rapid cu poziţiile sale disidente. Discuţia ulterioară asupra textului comunicatului propus a devenit în mare parte una bilaterală, între Gorbaciov şi Ceauşescu, şi aceasta fiind o trăsătură des întâlnită a întrunirilor CPC.

Să fim de acord că nu suntem de acord

În cele din urmă, Gorbaciov a anunţat că acum puteau conveni cu toţii asupra textului, dat fiind că până şi „tovarăşul Ceauşescu se arătase de acord”. Această remarcă a dus la următorul schimb de replici:

Ceauşescu: Deşi, formal vorbind, lucrul acesta nu ne priveşte – noi ne-am exprimat demult punctul de vedere, opunându-ne invaziei – putem conveni asupra textului. Pot spune că, dacă noi am fi redactat comunicatul, ar fi fost mult mai bun. De exemplu, retragerea trupelor sovietice din Cehoslovacia ar trebui menţionată şi ea într-o exprimare clară.

Gorbaciov: Aceasta este o problemă pe care o vom rezolva bilateral, cu tovarăşii cehoslovaci. Ştiţi, eu cred că între noi şi Cehoslovacia există un acord referitor la staţionarea trupelor sovietice pe teritoriul cehoslovac.

Ceauşescu: Da, ştiu, există un acord bilateral încheiat după ocuparea Cehoslovaciei.

Gorbaciov: Pe problema aceasta nu vom ajunge niciodată la un acord cu dumneavoastră.

Ceauşescu: Da, cu asta sunt de acord.

Ca totul să fie și mai tensionat, Ceaușescu a cerut retragerea trupelor sovietice „din toate țările socialiste”, declarație care a stârnit murmure în sala în care s-a desfășurat conferința și grimase pe fața lui Gorbaciov.

Până la urmă în doar trei săptămâni de la întâlnire, Nicolae Ceaușescu a fost executat, iar Gorbaciov și-a anunțat imediat sprijinul pentru „noua conducere” instalată la București.

CITEȘTE MAI MULT

PARTENERI

Loading RSS Feed

Loading RSS Feed

 

4 COMENTARII

  1. nu pt ca l-a infruntat pe gorby a fost executat, ci pt ca sosise vremea lui.
    Nici gorby nu putea destrama urss de unul singur fara sustinerea intregului aparat de conducere, a kgb.. asta a fost mersul istoriei..
    Dumnezezu ii va judeca si pe ei, ca si pe noi toti, si sigur vom avea surprize mari cand vom vedea ca adevarul si dreptatea este alta decat ce ne prezinta presa sau credem noi.

  2. Eu zic sa i facem un monument dictatorului comunist Ceausescu, pentru ca l a infruntat pe ultimul dictator al URSS, probabil si spre dezamagirea actualului dictator al Federatiei Ruse.

    • Pana si dictatorii si tiranii au avut calitati (ex: Stalin – geniul militar) sau momente bune (Ceausescu – condamnarea invaziei Cehoslovaciei sau plata intregii datorii)).
      A le extrage si a le recunoaste cu discernamant nu e un lucru gresit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,500FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE