Furtuna declanșată împotriva Ungariei „rasiste” după meciul cu Anglia: adevăr sau propagandă neagră?

Presa occidentală, preluată cu sârg de ziariștii locali, tună și fulgeră împotriva Ungariei după meciul de la Budapesta disputat joi seară, împotriva Angliei.

Ungurii sunt acuzați de „comportament scârbos” (Eurosport), prin care au „abuzat rasist” echipa națională a Angliei.

Selecționerul englez, Gareth Southgate, a declarat că spectatorii prezenți la meciul de la Budapesta sunt „dinozauri”. În treabă s-a băgat și premierul Marii Britanii, Boris Johnson, care a spus că „este total inacceptabil ca jucătorii englezi să facă obiectul abuzurilor rasiste în Ungaria seara trecută” (DigiSport).

După ce citești astea, ai senzația că la Budapesta are sediul Ku Klux Klan-ul, care a umplut stadionul la meciul cu Anglia.

Ce s-a întâmplat în realitate

În realitate, totul a pornit de la un corespondent al televiziunii ITV care a raportat de pe marginea terenului, că Raheem Sterling  – unul dintre jucătorii de culoare ai Angliei – ar fi fost înjurat într-un mod rasist de către fanii unguri. Tot ziaristul de pe marginea terenului a spus că un alt jucător de culoare englez, rezervă, ar fi fost abuzat rasist de maghiari.

Ca să contextualizăm totul, trebuie spus că echipa națională a Angliei a avut la meciul cu Ungaria cinci jucători de culoare în lot. Trei pe teren: Walker, Phillips și Sterling, plus alți doi pe bancă: Saka și Bellingham. De ce au fost „abuzați rasist” doar cei doi și nu toți cinci? Există rasism selectiv?

Cât despre intensitatea „abuzului”, situația e comică dacă nu ar fi tragică: însuși căpitanul Angliei de pe teren, Harry Kane, a admis că nu a auzit insultele adresate colegilor săi albi. Cum nu au auzit nici comentatorii partidei. De ce? Pentru că insultele respective au fost adresate, după cum se va vedea mai departe, de o singură persoană din tribună. După ce au căutat imagini, ziariștii englezi au reușit să identifice persoana care imita sunetele de maimuță la adresa unui britanic. Probabil de-aceea doar ziaristul de pe margine, aflat în apropierea tribunei, l-a auzit.

Propaganda neagră se întoarce împotriva Ungariei

1 din 60.000 de spectatori! Pentru acest individ, Ungaria este târâtă prin noroi, numită în fel și chip. E normal? (link)

Nu, bineînțeles. Dar substratul îl găsim tot la meciul respectiv: englezii au fost huiduiți atunci când au îngenuncheat pentru Black Lives Matter. Intolerabil! Evident, la toate astea se adaugă pozițiile pro-familie ale Ungariei, anti-migrație, etc.

Aici nu este vorba despre a apăra Ungaria. Este vorba de a înțelege cum reacționează și cum funcționează mașina de propagandă neagră împotriva dizidenților din „blocul european”. Era să scriu sovietic. În paranteză fie spus: Ungaria pățește acum exact ceea ce făcea și ea României înainte de 1989, atunci acuza „demolarea satelor maghiare”.

Dar procedeul a rămas identic: dizidentul trebuie portretizat ca un rebut, ca o rămășiță barbară a istoriei, care nu înțelege și nu apreciază lumina răsărită din ideologia șefilor. Pe care nu i-a mandat nimeni în sensul ăsta, dar cui îi mai pasă de democrație?