ACTUALITATEFragment din cartea „Apostolii întunericului și comunizarea României” de Sorin Berilă: Studiu...

Fragment din cartea „Apostolii întunericului și comunizarea României” de Sorin Berilă: Studiu de caz. Iuri Bezmenov: Subversiune și destabilizare, sau cum să destructurezi o națiune

Sorin Berilă

R3media vă prezintă un fragment din volumul „Apostolii întunericului și comunizarea României”, carte ce este în curs de apariție la Editura Coresi, sub semnătura lui Sorin Berilă (foto stânga).

„Aceasta este o carte greu de încadrat într-un tipar anume. Fiind deopotrivă eseu politic, analiză istorico-socială, încercare de a prefigura viitorul prin raportarea la experiențele trecutului și studiu al tehnicilor de promovare a ideilor politice, reprezintă un accesoriu prețios pentru cei ce doresc să înțeleagă nu numai evenimentele zilelor noastre, dar – și mai important – direcția ce se imprimă lumii, prin participarea activă a unor grupuri de interese, cu agendă ideologică și interese ce țin de sfera idealurilor și a utopiilor, căci vorbim de oameni pentru care succesul se măsoară în miliarde de dolari”, spune autorul însuși. Volumul beneficiază de o prefață semnată de președintele Academiei Române, prof. Ioan-Aurel Pop.

R3media vă prezintă un scurt fragment din această carte, grație bunăvoinței autorului, domnul Sorin Berilă:

Studiu de caz. Iuri Bezmenov: Subversiune și destabilizare, sau cum să destructurezi o națiune. Rolul grupurilor de influență în preluarea controlului asupra societății.

„Demoralizarea eficientă [a unei națiuni] este un proces ireversibil, cel puțin pentru o generație.”Iuri Bezmenov; Love Letter to America

Fost colaborator și agent al KGB-ului și al Serviciului de Informații Externe sovietic, având acoperire de jurnalist al agenției sovietice de știri RIA Novosti, lucrând cu Ministerul de Externe sovietic, Iuri Bezmenov a executat mai multe misiuni în India, Bangladeș și Pakistan, unde a contribuit la culegerea de informații despre înalți oficiali indieni și la crearea unei structuri locale, a unei agenturi, care să determine o atitudine pozitivă a Indiei și a statelor din zonă, față de Uniunea Sovietică, prin schimbări de mentalitate în societate și dirijarea anumitor curente de opinie în direcția dorită. În 1970 a părăsit clandestin India și a ajuns în Grecia, unde a cerut azil politic în Occident. După mai multe verificări, inclusiv din partea structurilor de informații americane, a fost acceptat ca refugiat politic în Canada.
Începând cu jumătatea anilor ’80, a susținut o serie de conferințe și interviuri la televiziunile americane și sub pseudonimul Tomas Schuman, a scris cartea Love Letter to America.
În conferințe și în carte, Bezmenov descrie procesul, denumit de el proces de subversiune, prin care o societate funcțională, cu principii și norme morale, ajunge să fie destructurată și practic subjugată de o entitate ostilă, organizație sau structură statală – în speță, Uniunea Sovietică , prin folosirea grupurilor de influență.

Potrivit agentului KGB, cele patru etape prin care se ajunge la destructurarea societății – și prin consecință, la schimbarea de regim sau la ocuparea țării urmată de schimbarea regimului – sunt:
Demoralizare (15 – 20 de ani) ;
Destabilizare (2 – 5 ani);
Criză (una – șase luni);
Normalizare.

Criza se poate rezolva în două moduri: prin intervenție externă (război armat), ori prin revoluție (sau război civil). Normalizarea reprezintă reașezarea vieții, a valorilor și a relațiilor intersociale din stat pe noi baze, favorabile subvertorului. Grupurile care au contribuit la demoralizarea societății: ziariști aflați în soldă străină, analiști politici, activiști civici, organizații neguvernamentale promovând drepturi și libertăți pentru grupuri diverse, asociații ale homosexualilor sau ale minorităților sexuale , etc, nu mai sunt necesare; vor fi reduse la tăcere, eliminate din viața socială sau eliminate fizic.

După Bezmenov, pentru a se obține rezultatele dorite de cei care urmăresc destabilizarea unei societăți, sectoarele țintă asupra cărora se va acționa prin măsuri coordonate, sunt:
Religia: va fi politizată, comercializată , se va pune accentul pe spectaculos , va fi diminuată și diluată predarea religiei în școli (“Ridicularizează [religia], înlocuiește-o cu diferite culte, secte, indiferent dacă sunt naive sau primitive; nu contează, atâta timp cât dogma religioasă acceptată este erodată și este ruptă legătura oamenilor cu divinitatea”);
Educația: se va induce și încuraja indulgența și relativitatea (“Distrage oamenii de la învățarea unor materii constructive, pragmatice, eficiente; în locul fizicii, matematicii, chimiei, predă-le lecții despre istoria conflictelor urbane, hrană naturală, economia familială, sexualitate” );
Media: va fi monopolizată, manipulată, discreditată, se va concentra pe scandaluri, subiecte minore, false sau care provoacă disensiuni, cum ar fi homosexualitatea mai degrabă decât moralitatea sexuală;
Cultura: vor fi creați falși eroi sau modele, în paralel discreditându-se și aruncându-se în derizoriu eroii clasici, tradiționali ai națiunii ;
Legea și ordinea: se va înlocui codul moral cu un cod legislativ;
Relațiile sociale: vor fi promovate drepturile, în locul obligațiilor (“Înlocuiește instituțiile tradiționale cu organizații false (de decor); ia inițiativa din mâinile oamenilor, anulează responsabilitățile natural instituite ale grupurilor sociale și înlocuiește-le cu structuri artificiale, controlate birocratic. În locul colaborării firești între vecini, crează instituția asistenților sociali, care vor avea ca obiectiv nu bunăstarea familiei tale sau a comunității, ci să-și încaseze salariul și care vor fi plătiți nu de societate, ci de birocrație. Aceștia vor inventa o întreagă documentație stufoasă, prin care vor demonstra guvernului și societății cât sunt de utili ”);
Instituțiile de forță: vor fi atacate și discreditate agențiile de informații, poliția și forțele armate (“Structurile de putere vor fi erodate și discreditate de grupuri de oameni care nu au nici calificarea, nici nu sunt delegați pentru a fi în poziții de forță. O comparație între filmele mai vechi și cele actuale , ne va arăta că [astăzi] un polițist, un ofițer din armată sunt portretizați ca niște maniaci stupizi, psihopați și paranoici, în timp ce un criminal este simpatic, [chiar dacă] fumează hașiș sau se droghează, dar este un om plăcut, creativ și nu este productiv, doar pentru că este oprimat de societate”);
Politica internă: va fi stimulată dezbinarea prin antagonismul partidelor;
Familia și societatea: va fi dezbinată și se va induce neloialitatea (promovând interesul strict material);
Sănătatea: se vor promova spectacolele cu tentă sportivă, în locul activităților sportive și participării individuale, mentalități nerealiste despre medicină și hrana nesănătoasă;
Rasa: se va promova ura și dezbinarea rasială prin argumente mai degrabă conjuncturale, decât genetice, se vor mediatiza cazurile marginale ale conflictelor cu origine sau tentă rasială, legislația în domeniu va fi înăsprită ;
Populația: va fi controlată prin urbanizare , va fi eliminat patriotismul și independența bazată pe proprietatea asupra pământului ;
Relațiile economice și de producție: se vor ațâța sindicatele împotriva societăților (“Relațiile tradiționale [dintre patronat și angajator] vor fi distruse și înlocuite cu dictatul sindicatelor politizate ”).

Toate aceste comandamente se regăsesc, sau rezultă astfel, din diferite documente ale KGB/ NKVD-ului sau din acțiuni ale acestora desfășurate după 1945, în principal în Europa de Est, căzută sub dominația sovietică în urma ultimului război mondial.

În acest sens, iată și declarația fostului președinte american John Fitzgerald Kennedy, făcută pe 27 aprilie 1961 la conferința reprezentanților Asociației Publiciștilor de Presă Americani adunați la Hotelul Waldorf Astoria din New York, care – referindu-se la o forță nenumită, dar puternică, infiltrată și extrem de influentă – a spus:

„Suntem confruntați (…) cu o conspirație monolitică și necruțătoare, care se bizuie în primul rând pe metode ascunse pentru extinderea sferei sale de influență, pe infiltrare în loc de invazie, pe subversiune în loc de alegeri libere, pe intimidare în loc de liberă opțiune, pe acțiuni săvârșite pe furiș noaptea în locul operațiunilor militare la lumina zilei. Este un sistem care a mobilizat vaste resurse umane și materiale întru edificarea unei structuri strâns țesute și extrem de eficiente și care combină operațiuni militare, diplomatice, de informații, economice, științifice și politice. Planurile sale sunt oculte, nu publice; greșelile sale sunt escamotate, nu scoase în evidență; cei de altă părere sunt aduși la tăcere, nu lăudați. Nici o cheltuială nu este prea mare, nici o informație nu se publică, nici un secret nu este dezvăluit.”

Șaizeci de ani după cele declarate de președintele american și patruzeci de ani de la cele prezentate în conferințe, interviuri și carte de Bezmenov – Schuman, acestea se verifică, atât în civilizația occidentală, cât și în așa-zisa democrație postdecembristă din România, chiar dacă astăzi, în spatele acestor manevre oculte, nu mai intuim prezența omnipotentă și amenințătoare a Uniunii Sovietice, doritoare să instaureze comunismul mondial, ci o entitate mult mai insidioasă, mai răspândită și infiltrată în toate sectoarele vieții noastre, chiar în cele ce țin de viața intimă personală și de familie, care, beneficiind de puterea cu posibilități nelimitate a mijloacelor de comunicație moderne și bizuindu-se pe politicieni amorfi sau cumpărați, pare de neoprit.

Ca reacție la aceste acțiuni dizolvante și conspiraționiste, Bezmenov accentuează necesitatea întăririi moralei societății, a coeziunii sociale, a conservării tradițiilor și a identității – de grup și naționale, a educației din familie, reînvierea patriotismului și ancorarea în credință. În același timp, se pronunță hotărât împotriva egalității, văzută ca egalitarism, una din pietrele unghiulare ale politicilor neomarxiste:

„Egalitate! egalitate! (…) Se nasc oare oamenii egali? Există vreo afirmație în Biblie, (în creștinism n. a.) sau în oricare altă religie [despre egalitate]? Nu există nici un singur cuvânt despre egalitate, doar opusul său: «După faptele voastre, Dumnezeu vă va judeca!», «Ceea ce faci [tu] este important!» Egalitatea nu poate fi legalizată (impusă n. a.). Dacă vrei să fii egal, [chiar] trebuie să fii egal, trebuie să o meriți, și totuși ne fundamentăm societatea pe principiul egalitatății, spunem: «Oamenii sunt egali». Aceasta însă este o minciună! (…) Dacă-i facem [pe oameni] egali cu forța, dacă așezăm principiul egalității la baza structurii socio-politice, este același lucru cu a clădi pe nisip. Mai devreme sau mai târziu [edificiul] se va prăbuși.” Pe meleagurile noastre, Eminescu spunea că “Egalitatea nu există decât în matematică” .

De remarcat că Bezmenov se ridică împotriva egalității de drepturi, în condițiile inegalității prestației și utilității sociale, altfel spus a discriminării pozitive, pe care o simțim în România postdecembristă, în care există numeroși asistați social (unii din aceștia, chiar antisociali! ), care în mod vădit nu ar trebui să beneficieze de asistență și unde drepturile (în special pentru minorități, de orice natură) se respectă și se impun cu asupra de măsură, iar obligațiile sunt de cele mai multe ori formale, dacă nu cumva ignorate, în timp ce majoritarii sunt tratați de cele mai multe ori ca niște paria.

În cartea sa, William Mancester, vorbind despre societatea americană interbelică (deci dinainte de revoluția culturală a anilor ’60), sintetizează admirabil această idee, ca și altele legate de diferența de mentalitate dintre societatea noastră modernă și cea clasică: “Răutatea era atribuită defectelor din caracterul unor indivizi, nu lipsurilor societății. Oamenii s-ar fi considerat umiliți să accepte ajutorul de șomaj, dacă [acesta] ar fi existat. (…) Datoriile erau nedemne. Curajul era o virtute. Mama era iubită și tatăl ascultat. Căsătoria era ceva sacru. Divorțul o rușine. (…) Regulile urmau să se schimbe mai târziu. Dar atunci noi nu știam acest lucru.”

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu ne „editează” ideile și materialele publicate. Suntem oameni liberi. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumim!

Redacția R3media

Dacă dorești să fii alături de noi, urmărește-ne pe Google News, Telegram, Facebook sau Twitter. Sau poți să te abonezi, gratuit, la Newsletter.

Înscrie-te la newsletterul R3Media

Te rog așteaptă puțin

Mulțumim! Bine-ai venit în comunitatea noastră

3 COMENTARII

  1. În sfârșit , jos pălăria! Ce bine era s-o fi publicat Contramundum, sau din cărțile lui Bezmenov, ori câteva sinteze măcar. Mare turbare mai prodce numele lui în rândul muscalilor, sar ca opăriți ba că-i trădător, ba agent CIA de fapt, ba că doar minte cu nerușinare, dar sunt complet dezarmați de câte din previziunile sale s-au adeverit. Marele deranj pare să fie, de fapt, ce mai implică asta, anume că ditamai șleahta de agenți care au lucrat cu spor atâta amar de vreme, nu și-au încheiat brusc activitatea la finele lui ’91, la fel nici serviciile specializate în așa ceva. Totul continuă nestingherit, pe alte planuri, chiar mai rafinat. La americani cel puțin e jale, au ajuns să vadă salvatori tocmai în unii din principalii sabotori. Sunt atât de demoralizați și neputincioși că singura bucurie și putere, în fond, le e să fie contrarieni pe negândite și în orice ca să-i enerveze pe ceilalți.

  2. Trebuie să ne luăm cu mâinile de cap, ca să … nu ne zboare mințile.

    Deci articolul este despre întunericul comunizării, … ori despre lumina privatizării ? Știind dvs. cât de mult iubește Democrația termenul „comunitate”, cum distingeți între „comunitate” (ceva existent) și „comunizare” (ceva construibil) ? Cum distingeți binele de rău ?

    URSS și „Entitatea” (insidioasă etc.) s-au cunoscut ? Plăcutu-s-au ? Târguitu-s-au ? Bătutu-s-au ?

    Din algoritmul Cizmarului Toma ce rezultă ? Că un KGB-ist a învățat Democrația cum să facă ? Că s-a ostenit degeaba, fiindcă și alții au cap și pot gândi cu el ?

    Pe vremea lui Eminescu nu se spunea oamenilor în Biserică: „Suntem toți egali în fața Morții / lui Dumnezeu!” ? (Da, asta este o recunoaștere că „de fapt”, nu sunt „egali” – dar asta susțineau și … comuniștii; rămâne de văzut cum arată „egalitatea” în ochii diverselor orânduiri.) Nici din Constituția SUA nu se dădeau citate ? (Ceva de genul: „We hold for self-evident that … all MEN (white, propertied etc. – bârfește răutăcios Stânga lor) are created equal, endowed by their Creator with …”, așa ceva.)

    Deci oamenii fură mutați la orașe pentru control, nu pentru industrializare ?

    Gura Lumii … Cine-o astupă ? Stânga americană (tocmai ei!) îi zice „The Great Equalizer”.

    Lucruri concrete, cât mai multe, nu trebuie spuse ? Ce-i drept, aluziile și generalizările dau o literatură superioară, superioară simplelor enunțuri concrete. De exemplu: John Perkins.

    Știți că băieții cu comunizarea au umblat pe străzi (inclusiv orașe măricele, în primele ZECE!) să corupă români slabi de înger (bunica – de exemplu; dar mă repet …) să își învețe vecinii (unii, evident) să … „scrie, citească, socotească” ? Evident, simplu hei-rup muncitoresc, dar …

    Mă iau cu mâinile de cap. Sunt prea multe de știut, este prea greu. D-l Andrei Vieru ce-o zice ?

    Am luat o pauză. Mă gândesc să o rezolvăm matematic, eficient. Unii vor egalitate, alții zic că nu există. Cum îi împăcăm ? Pluralul începe de la doi, care nu-i departe de singularitate (unu). Deci, creăm decât două categorii: unii care au TOT, alții care au NIMIC (artistic vorbind – cum vidul ”perfect” nu există, nici aceste categorii nu vor fi perfecte, dar „cu ochiul liber” sigur pot fi făcute să pară). Deci s-a rezolvat: evident că, în acest model de organizare, nu vor fi toți egali. Exact cum o funcție capabilă să ia două valori nu mai este, tehnic/artistic vorbind, constantă! Matematica ne ajută și mai departe, nesperat, cu precizări suplimentare: TOT-ul, fiind evident indivizibil (nu poți avea două „TOT”), rezultă că mulțimea celor care vor avea ”TOT” constă dintr-o singură persoană! „NIMIC”-ul, fiind perfect divizibil (la oricât – nu va da cu rest!), poate fi deținut de oricâți – restul lumii, practic.

    Dar nu aici ne aduce piața, domnia legii și restul zicerii ?

    Mai departe, putem aduce și puțină teologie (fie ea și de amator), întru lămurirea situației ? Cine ar putea fi norocosul ? (Iertare! Doar limbaj prost, de om simplu. Eminescu ne-a avertizat deja: „În cercul vostru strâmt/Norocul vă petrece/Ci eu … etc.”) Deci Domnul ar urma să aibă TOT, iar hulpava omenire NIMIC.

    Dar și asta s-a anticipat, pare-se: „You’ll own nothing and you’ll be happy!” (Șvabul Klaus; Profesorul; Al lor, nu al nostru.)

    Poate m-am mai răcorit – sper.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

[gs-fb-comments]

Articole populaR3 în ultimele 24 h

Articole R3laționate

IMPORTANT

O chemaR3 la susținere

Dragi prieteni, după patru luni de pauză, revenim la voi pentru a sprijini efortul nostru. Dacă doriți să ne ajutați luna aceasta, o puteți face...