Fragment din cartea „Apostolii întunericului și comunizarea României” de Sorin Berilă: Caracteristica revoluției bolșevice

R3media vă prezintă un nou fragment din volumul „Apostolii întunericului și comunizarea României”, carte ce este în curs de apariție la Editura Coresi, sub semnătura lui Sorin Berilă (foto stânga).

„Aceasta este o carte greu de încadrat într-un tipar anume. Fiind deopotrivă eseu politic, analiză istorico-socială, încercare de a prefigura viitorul prin raportarea la experiențele trecutului și studiu al tehnicilor de promovare a ideilor politice, reprezintă un accesoriu prețios pentru cei ce doresc să înțeleagă nu numai evenimentele zilelor noastre, dar – și mai important – direcția ce se imprimă lumii, prin participarea activă a unor grupuri de interese, cu agendă ideologică și interese ce țin de sfera idealurilor și a utopiilor, căci vorbim de oameni pentru care succesul se măsoară în miliarde de dolari”, spune autorul însuși. Volumul beneficiază de o prefață semnată de președintele Academiei Române, prof. Ioan-Aurel Pop.

Caracteristica revoluției bolșevice

O caracteristică specială a revoluției bolșevice – moștenită de la Revoluția Franceză – a constituit-o încercarea de a subsuma interesul familiei, interesului statului, prin aceasta intenționându-se o disoluție a coeziunii celei dintâi. Următorul episod din instaurarea comunismului în Rusia poate fi lămuritor. Presa sovietică a mediatizat intens cazul lui Pavel Morozov, cel care și-a denunțat tatăl poliției politice OGPU , de legături cu “bandiți și dușmani ai Statului Sovietic”, pentru care acesta ar fi falsificat documente. Condamnat inițial la zece ani de lagăr, Trofim Morozov a fost ulterior împușcat. După condamnarea tatălui său, Pavel (Pavlik) Morozov a fost ucis în bătaie de unchiul, vărul și bunicii săi, care au fost la rândul lor arestați și executați, ca “dușmani ai Poporului”. După moartea sa, lui Pavel Morozov i s-a creat o imagine de martir de către propaganda sovietică, în memoria lui au fost ridicate statui, școli i-au purtat numele, iar cea în care acesta a învățat a devenit altar și loc de pelerinaj, unde copiii de pe întreg cuprinsul Uniunii Sovietice, veneau în excursii organizate. Despre el au fost scrise cărți, piese de teatru, șase biografii, a fost turnat un film , au fost compuse cântece, un poem simfonic și o operă. Viața și moartea i-au fost predate în școli, ca lecții și modele de urmat. Prin toată această propagandă, copiii au fost îndemnați să-și spioneze și să-și denunțe părinții și să fie loiali necondiționat partidului.

Chiar dacă prin toate aceste metode, disoluția familiei nu s-a putut realiza pe scară largă, iar conceptul despre “minunata lume nouă” nu s-a răspândit în întreaga societate, nefiind îmbrățișat de marea majoritate a oamenilor, așa cum propovăduiau ideologii și corifeii marxiști, ideile acestea nu au murit, ci doar și-au schimbat forma de adresare și metodele de propagandă. Neomarxiștii secolului XXI, beneficiind de sprijinul generațiilor de politicieni formați în universitățile de prestigiu occidentale, infestate de propagandiști de stânga (chiar și de extremă stânga ), ajutați din plin de mijloacele de comunicare multimedia moderne, ca și de o presă cumpărată și obedientă până la obscenitate , continuă cu avânt și cu din ce în ce mai mult succes această operă de demolare a instituției familiei – a cărei țintă sunt din nou copiii – prin așa numita “identitate de gen”, ca și prin promovarea unei sexualități deșănțate și a confuziei valorilor și a identităților.

Că este așa, vedem din diversele luări de poziție, care sunt destinate a crea cadrul pentru scoaterea totală a copiilor de sub autoritatea și îngrijirea părinților biologici și, eventual, plasarea lor într-un cadru instituțional sau darea spre adopție unor cupluri ce nu pun probleme: homosexuali, progresiști, etc. Pentru edificare, reproducem o luare de poziție a unuia din analiștii te top ai momentului, urmărit și apreciat, care a fost făcută la o televiziune cu audiență largă, aflată în fruntea mainstream media. Astfel, pe 28 septembrie 2021, la postul TV Digi 24, a avut loc următorul dialog, între moderatorul Cosmin Prelipceanu și Sorin Câmpeanu, ministrul Educației, pe marginea vaccinării obligatorii:
„Prelipceanu: «Dacă suntem în țara în care o treime sunt vaccinați, în condițiile în care oamenii mor în spitale, este absolut clar că avem o problemă de educație. Oamenii în țara asta nu reușesc să înțeleagă că sunt în pericol de moarte».
Câmpeanu: «Din păcate».
Prelipceanu: «N-ar fi bine ca măcar de copiii lor să avem grijă? Măcar copiii lor să înțeleagă asta. Asta ar trebui să facă școala. Să-i scăpăm pe copii de părinții lor (!). Asta trebuie să facă școala» (sic!).”

Scopul nemărturisit este destructurarea, reformarea societății postmoderne și transformarea ei într-un construct politic artificial, profund nenatural – chiar antinatural – dar conform cu ideologiile inventate și dezvoltate în “think tank”-urile afiliate marilor universități din America și vestul Europei. Pe un plan mai larg, această intelighenția modernă militează astăzi împotriva națiunilor și a naționalismului de pe poziții internaționaliste, neo-troțkiste, după cum se poate desprinde dintr-un eseu semnat de Vladimir Tismăneanu, care avertizează asupra a ceea ce el consideră a fi un pericol mortal pentru libertatea Europei și a lumii: “Dintre toate pericolele care amenință libertatea în Europa Centrală și de Est, cel mai mare e renașterea spiritului colectivist. Acesta nu e un colectivism intelectual, internaționalist, cum e comunismul. E un colectivism primitiv, parohial, care se bazează pe concepte precum «patrie», «națiune» sau chiar comunitatea de sânge [neam].” De remarcat aici că Tismăneanu – departe de a considera internaționalismul comunist ca decurgând dintr-o ideologie criminală, care în numele acestui concept a făcut cel mai mare număr de victime umane din istorie și a provocat (și încă mai provoacă) suferințe inimaginabile în toată lumea – îl consideră “intelectual”, deci superior și îl plasează în antiteză cu naționalismul “primitiv”, care trebuie combătut. Ca atare, națiunea (și naționaliștii), patria și neamul trebuie să dispară, fiind condamnate de istorie, după sentințele date în secolul XX de Marx, Lenin, Troțki și comilitonii lor. Acestea nu sunt speculații ieftine, lansate de un filosof de mâna a doua, abil, bun de gură și care știe perfect cum să-și vândă marfa și propria persoană, ci idei forță, foarte la modă în Occident începând cu anii ’60 – ‘70 și promovate ca atare la cele mai înalte nivele academice.

Pentru a înțelege mai bine mecanismul acestei propagande neomarxiste, trebuie să ne întoarcem la Bezmenov și la ceea ce dezvăluia el la jumătatea anilor ’80, despre infiltrarea ideilor marxiste în mediile academice din Statele Unite: “Nu este o crimă dacă un profesor (…) introduce un curs de marxism-leninism la Universitatea California, de exemplu. Nimeni nu o să vină la ușa lui să-l aresteze. Nu se consideră că a săvârșit o infracțiune, nici măcar din punct de vedere moral”. Același lucru îl observăm astăzi: chiar dacă este evident că aceste așa zise “reforme” susținute de elite ce se promovează între ele și care de fapt bulversează societatea, creând mai multe probleme decât rezolvă – măturând în numele “noului”, “progresului” și “libertății” instituții “învechite” (dar care s-au dovedit viabile timp de milenii), valori și tradiții și impunând artificial idei de laborator generate de teoreticieni cinici și narcisiști, decuplați emoțional, susținute de o mulțime de neopolitruci, deloc dezinteresați – nimeni dintre instituțiile puse să vegheze la siguranța și viitorul națiunii: Președinția, Academia, Justiția, poliția sau serviciile secrete, nu ia atitudine. Singură Biserica încearcă să stăvilească tăvălugul nivelator globalist, dar fiind atacată din toate părțile, cu o societate din ce în ce mai secularizată, care nu o urmează decât parțial și cu un cler, de multe ori ispitit și dedulcit prea mult la cele lumești, are o voce tot mai slabă, iar acțiunile sale sunt îndreptate mai mult către salvarea trupurilor decât spre mântuirea sufletelor.

Fragment din cartea „Apostolii întunericului și comunizarea României” de Sorin Berilă: Studiu de caz. Iuri Bezmenov: Subversiune și destabilizare, sau cum să destructurezi o națiune