Mihai Pascu, tatăl criminalului drogat care a provocat accidentul tragic din localitatea constănțeană 2 mai, s-a înregistrat pe facebook cu handle-ul „666mihai”.
„Handle-ul” sau „numele de utilizator” este folosit pentru ca o persoană să se poată individualiza pe facebook, față de ceilalți utilizatori. Evident, fiecare persoană își alege „handle-ul” dorit.
Numărul 666 apare în Sfânta Scriptură, la capitolul 13 al Apocalipsei, ca „numărul fiarei”, adică al Antihristului, dușmanul lui Dumnezeu.
Părintele Teologos, unul dintre cei mai apreciați monahi români din muntele Athos, a explicat că acest număr este „simbolul” sau „esența Antihristului”: „Nu este vorba să găsim cine este persoana, ci să găsim esența persoanei, cine este Antihristul de fapt, în sine, în el însuși, astfel încât să ne putem feri de el, de lucrul ăsta. Pentru că persoana, chiar dacă am spune că este cutare sau cutare, pe de-o parte am genera ură sigur, frică între oameni și, pe de-o parte ce poți să-i faci?! Adică, să fim, serioși, cum se spunea și despre Nero, sau Hitler: poți să te duci să-i dai în cap? Deci, pe noi ne interesează mai degrabă esența Antihristului, cine este Antihristul în esența sa”.
Le lua banii și apartamentele, deși datornicii plătiseră
Lipsa oricărui Dumnezeu pare să fie demonstrată nu doar după roadele sale, ci și după fapte. Mihaela Lămâița Ciocea, fosta judecătoare la Curtea de Apel București, a publicat cum Mihai Pascu se folosea de un tertip pentru a le apartamentele oamenilor cărora le împrumutase bani.
Pascu se împrietenea cu cei pe care-i împrumuta și aceștia nu-i mai cereau chitanță după restituirea împrumutului. Tatăl lui Vlad Pascu îi trimitea în instanță cerând apartamentele, pe motiv că respectivii nu puteau dovedi că au plătit.
„Prin anul 2000, pe când eram judecător începător la Judecătoria Sectorului 3 din București, acest “investitor imobiliar”, Mihai Pascu, era nelipsit din ședințele instanței . Avea zeci de litigii cu români cărora le imprumutase bani cu camătă și le luase apoi apartamentele cu care aceștia garantasera împrumutul. Nu pentru că oamenii nu își platisera datoriile, ci pentru că, în momentul când aceștia restituiau împrumutul sau ratele la împrumuturi, nu le mai dădea chitanță. Apoi, îi și executa silit.
Din nefericire, poziția noastră de magistrați era foarte delicată, vechiul Cod Civil interzicandu-ne să acceptăm proba cu martori pentru plăți care depășeau 250 de lei. Eram deci legați de mâini și de picioare în a îi ajuta pe acești oameni, care încercau să probeze că își platisera datoria la cămătari, dar nu își dăduseră seama cât de important era să ceară chitanță liberatorie.
Vă reamintesc și faptul că românii nu cunoșteau regulile Codului Civil referitoare la împrumuturi, contractele de împrumut private fiind căzute în desuetudine în toată perioada comunistă. De fapt, întregul mecanism de spoliere nu era decât o inginerie gândită de cămătari și avocați lipsiți de scrupule, prevalandu-se de naivitatea românilor, de lipsa de cultura juridică în domeniul dreptului privat, după 50 de ani de comunism, de limitările probatoriului impuse în materia restituirii împrumuturilor de Codul civil și de complicitatea celor care ar fi trebuit să impună măsuri corective în fața avalanșei de înșelătorii : Procurorul general, ministrul Justiției, avocații importanți și profesorii de drept.
Îmi amintesc că am soluționat totusi în favoarea imprumutatilor un caz sau două. Unul dintre împrumutați, un intelectual târăt în judecată, îmi spunea: “Dna președinta, devenisem atât de buni prieteni că mă jenam să îi cer chitanțe.”
Mihai Pascu avea avocați, dar era tot timpul prezent el însuși în instanță, deoarece se prevala și de aspectul lui de om serios, cu aspect de tip fin, înalt, cu plete, semănând mai mult a rocker decât a escroc.
În aceste condiții, credeți ca a avut vreo reținere să plătească la DIICOT sau să recurgă la traficul de influență, pentru ca aceasta structură să renunțe la urmarirea penală a fiului său ?
Cine își mai amintește că înșelarea oamenilor de către cămătari a fost în anii 90 și la începutul anilor 2000 un fenomen de masă, căruia i-au căzut victime sute de mii de oameni?
În vremea aceea, ca și acum de altfel, justiția penală refuza insistent să îi pedepsească pe cămătari, susținând că acestea sunt litigii civile și nu infracțiuni, deși era evident ca era o hoție practicată în masă de către interlopi care erau protejați de rețele de polițiști, de avocați, de procurori, de notari s.a.m.d. Ceea ce era însă cel mai revoltător în pasivitatea Parchetului era faptul ca la acea vreme legea românească interzicea cămătaria și chiar o sancționa penal. Astăzi, aceasta a devenit o activitate legală, în baza legilor adoptate sub presiunea rețelelor de avocați interesați sa asigure activitatea clienților lor și implicit a lor înșiși, dar Parchetul refuza sa investigheze activitatea acestor interlopi chiar atunci când cămătaria era interzisa de lege.
Aceștia sunt bogații României, aceștia sunt oamenii care fac legea azi și ACEASTA E JUSTIȚIA !
Credeți că toți cei responsabili de nelegalitatile de mai sus au vreun motiv să nu procedeze la fel și în viitor?”, a scris fostul magistrat.
