Pe 19 noiembrie 1946 se înregistra cea mai masivă fraudă electorală din istoria României, fraudă care avea să-şi pună amprenta decisiv pe istoria politică a României în a doua jumătate a secolului 20.
Alegerile din 19 noiembrie 1946 au fost falsificate grosolan, ele fiind deja un caz-şcoală al studierii abuzului prin care sistemele politice totalitare şi-au exercitat autoritatea, scrie Radio România Internațional.
Potrivit sursei citate, rezultatele reale ale scrutinului nu sunt cunoscute, dar metoda prin care comuniştii au furat rezultatul alegerilor a fost înlocuirea urnelor. După toate probabilităţile, Partidul Naţional Ţărănesc şi Partidul Naţional Liberal au obţinut peste 78% din voturi în timp ce Blocul Partidelor Democrate, alianţa condusă de comunişti, aproximativ 22%.
Blocul Partidelor Democrate, alianţa electorală a guvernului condus de Petru Groza, era format din Partidul Comunist, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor, Partidul Liberal-Tătărescu, Partidul Ţărănesc- Anton Alexandrescu şi Uniunea Patrioţilor · semnul electoral al BPD era „Soarele”
Prin inversarea rezultatelor, guvernul prosovietic şi-a proclamat victoria şi, implicit, şi-a arogat o legitimitate de care nu a avut parte niciodată în instaurarea propriului regim. Dictonul lui Stalin, “nu contează cine votează, contează cine numără”, fusese decisiv.
La alegeri ne-au trimis să votăm de mai multe ori
”În perioada alegerilor, Ana Pauker a dat dispoziţie să dăm adeziuni pe şantiere şi în fabrici. Ea spunea că semnînd o adeziune, acela ne va fi votul. Dar votul a fost falsificat. Noi am stabilit centrele de votare şi pe oamenii care au făcut parte din Comisii, fiecare partid avea un reprezentant. Numai că erau toţi oameni de-ai noştri. În preajma alegerilor, Maniu a ţinut o conferinţă la Ateneu şi am fost trimişi acolo să-i stricăm conferinţa, să nu-l lăsăm să vorbească. Ne-am dus şi ne-am încăierat cu ţărăniştii. Nu mi-era teamă deloc, eram aşa de convinsă că în ce credeam eu era drept! La alegeri ne-au trimis să votăm de mai multe ori, în mai multe locuri şi dacă oamenii noştri erau în poziţii-cheie, noi am cîştigat. Şi ca mine au fost mulţi, foarte mulţi.”, mărturisea, în 1996, Eva Hirsch, comunistă în perioada interbelică, despre climatul de violenţă care a dus la furtul scorurilor electorale.
Strada a fost cucerită de uteciști
„În ianuarie 1945 a venit pentru noi o surpriză îngrozitoare. Țin minte că eram în şedinţa conducerii UTC-ului pe Bucureşti, pe regiune, şi-a venit Andrei Neagu cu o prelucrare şi anume: nu putem să mergem mai departe cu această organizaţie restrânsă, închistată, sectară, care nu primeşte pe nimeni înăuntrul ei şi care reprezenta vreo 2000 de oameni. Poate erau 20000 de comunişti, dar comunişti-comunişti erau 2000. 800 de la început şi la 7 noiembrie au mai fost primiţi din rândul simpatizanţilor, verificaţi, încă 1000 și ceva. Deci, vreo 2000. Nu se poate cu asta câştiga. Noi mergem acum spre eventualele alegeri, spre preluarea puterii, nu se poate câştiga în felul ăsta. […] Noi, în ilegalitate şi pe urmă în primii ani după 23 august 1944, primele luni, am creat organizaţii de social-democraţi peste tot . Adică trimiteam membri de partid să creeze organizaţii social-democrate, să avem cu cine face front unic. […]”. (Interviu realizat în 1994 de Emilian Blînda cu Alexandru Şiperco, comunist în ilegalitate în 1940 și membru în nucleul celor șapte care au creat Uniunea Tineretului Progresist. Sursa: Rador).
Santinela care păzea a văzut totul
Mărturia lui Ilie Vlad, votant din Prundul Bârgăului, Bistriţa Năsăud, înregistrată cu mulţi ani în urmă pentru Arhiva de istorie orală Rador:
„- Dar aici s-au falsficat alegerile?
-Aici s-au falsificat, că au pus la numărarea voturilor… (în plus, voturi pentru „Soare”).
-Cum adică?
-Echipa care număra voturile… au pus responsabil un învăţător, dacă nu mă înşel Flămând Aurel, e mort. Fratele lui era santinela care păzea şi a văzut tot. Santinela vedea cum frate-său lua foaia (şi citea „Soarele”), el vedea că acolo nu era votat „Soarele”, era „Ochiul”, era „Bota”… Şi atunci a spus: „Eu nu mai pot suferi să văd asta!”. Atunci a venit altul şi l-au schimbat. […]”.
