Despre efectele smartphone-ului, al ecranelor în general, asupra copiilor s-a scris. Cu toate acestea, niciun text nu face cât experiența trăită.
Asta a înțeles scriitorul Nicolae Hulpoi, pe pielea sa. Acesta i-a propus fiicei sale Natalia un experiment: o lună liberă de ecranul televizorului și al telefonului.
Rezultatele nu mai au nevoie de alte comentarii:
„S-a încheiat o lună pentru Natalia, fără televizor și YouTube pe telefon.
Schimbările sunt spectaculoase, mult peste ceea ce mă așteptam!
Practic, s-a activat în ea un alt copil, e preocupată mult mai intens de lucrurile “analogice”, pe care le făcea și înainte, dar care păreau doar intermezzo-uri între reprizele de ecran.
Cel mai frapant e că i s-a amplificat voioșia, e categoric mai atentă, mai cooperantă, mai glumeață, mai harnică, mai curioasă.
Plus că a dispărut un fel de agitație pe care mereu am bănuit-o că are legătură cu stimularea cauzată de ecran”.
Reamintim că oamenii de știință atrag atenția dependenței grave pe care o creează telefonul la copii și a modificărilor ireversibile asupra copiilor.
Bioeticianul Virgiliu Gheorghe arăta că „Device-urile subminează dezvoltarea și funcționarea creierului într-o măsură atât de mare încât nu-și poate imagina nimeni”.
În timp ce UNESCO a cerut interzicerea dispozitivelor digitale în sălile de clasă, statul român continuă cu fanatism proiectul „digitalizării școlii”, prin care toți copiii vor fi obligați să stea cu ochii în ecrane.
dupa 1 luna l-a batut mama copilului
si experimentu s-a incheiat…..
Probabil că este cea mai mare problemă a timpurilor noastre, problemă care, instituțional, este, nu doar ignorată, ci amplificată prin politici guvernamentale – știm cu toții despre digitalizarea educației și ce înseamnă, în esență, asta – expunere suplimentară la ecran încă din creșă și grădiniță.
Și dacă ăsta ar fi singurul motiv de schimbare politică, ar fi un motiv arhisuficient.
Este nevoie de mai multă comunicare publică pe acest subiect. Materiale, slavă Domnului, există. Mult succes!