Pe Daniel l-am zărit în seara de 2 septembrie, la Tg-Jiu. Cînta în aer liber, în fața Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu”.
Eram în trecere, m-am bucurat de cîteva fragmente din piesele cîntate de el, piese de-ale lui Eminem. M-am gîndit în seara aceea că mi-ar plăcea să facem un interviu împreună, așa că, iată-ne aici. (Abia ulterior am aflat despre artistul timișorean că e poreclit „Eminem de România” – pressalert.ro.)
Radu Buțu: Bună, Daniel! Îți mulțumesc că ai acceptat invitația mea! Pentru cei ce te cunosc mai puțin, te rog să ne spui cîteva cuvinte despre tine.
Daniel Tudor: Eu sunt Daniel Tudor, am 27 de ani, sunt din Timișoara. M-am născut, am crescut și am locuit toată viața mea în Timișoara, de mic am fost curios, însă rezervat, eram timid și încă sunt în anumite aspecte. Am fost obsedat de jocuri video și de engleză în copilărie, aceste 2 pasiuni m-au condus la un moment dat spre muzică și m-au ajutat să mă dezvolt și să îmi dobândesc cunoștințele pe care le am astăzi, la fel și cu cine sunt eu ca persoană. Sper ca, prin acest interviu, să poată lumea să își facă o idee despre mine și să stârnesc curiozitate asupra persoanei mele și a activității mele.
RB: Cum ai descoperit pasiunea pentru muzică? Ai vreun nume de scenă?
DT: Pasiunea pentru muzică am descoperit-o prin jocuri video, fiindcă am jucat jocuri în care soundtrack-ul era compus din piese reale, licențiate, și cum mă jucam foarte mult pe computer încă de mic, ascultam foarte des aceste piese și mi-au format o plăcere pentru muzică. Mai târziu, mi-am solidificat pasiunea prin karaoke, iar acel lucru cred că mi-a schimbat viața. Nu am vreun nume de scenă, simplul meu nume, Daniel Tudor, este numele meu de artist. Posibil ca în viitor să adopt vreun alias, dar momentan rămâne așa.
RB: Anul trecut ai lansat și primul tău disc, „Heart is loud“. De ce l-ai numit așa și ce conține el? Cum l-ai caracteriza?
DT: Titlul discului l-am ales după piesa cu același titlu. Este un EP care conține 5 piese, dintre care una din ele este Intro-ul, care e mai mult o schiță unde ne-am distrat noi în studio și am decis să o adăugăm. Aș spune că EP-ul este o colecție mică de diferite piese cu diferite tematici, iar titlul face referință la inima zgomotoasă, la inima care simte mult și e acaparată de sentimente mari, care exprimă cu putere ceea ce simte. Am colaborat cu Ovidiu Dodo Moldovan și Lia Burg, amândoi artiști din Timișoara. Lia mi-a făcut legătura cu Dodo, care este un foarte bun producător, are propriul său studio, Artonic, în Timișoara, iar când a văzut cum mă pricep la rap a propus să lucrăm împreună. Pe piesa de titlu este inclusă și Lia, fiindcă am vrut să o facem cu un refren cu voce feminină. Toată lumea a fost de acord și așa am ajuns să creăm piesa, iar restul pieselor le-am făcut împreună cu Dodo.
RB: Totodată, în 2019, ai fost la ,,Vocea României”. Ce ți-a adus (bun/rău) experiența aceasta?
DT: Experiența de la Voce mi-a fost foarte utilă, mi-a oferit încredere și stimă de sine, m-a făcut să realizez că oamenilor chiar poate să le placă ceea ce fac, eu mă îndoiam foarte mult de propriile mele abilități, credeam că totul trebuie făcut perfect, ca și piesele înregistrate de la radio sau de pe net. Acolo am cunoscut alți artiști, am păstrat legătura și/sau colaborat cu unii. Iar audiția mea, câțiva ani mai târziu, chiar a devenit virală pe internet, am văzut pe TikTok, pe Reels, pe Shorts, foarte multe repostări cu audiția mea, care au strâns milioane de vizionări și like-uri și erau pline de comentarii pozitive și oameni faini, care mă încurajau și care încă mă încurajează să mă țin de muzică și să fac ceva din asta. E un sentiment fantastic.
RB: Să știi că am rezonat instant cu muzica ta la Tg-Jiu, căci eu însumi am fost mare fan Eminem. Am văzut „ Mile”, aveam tricou cu rapper-ul american, ascultam tot ce scotea el, îi cumpăram albumele. Asta pînă cînd am realizat influența negativă a unora din textele sale asupra mea (nu mai gust limbajul vulgar, violența, etc.). Ca orice om, are bune și rele. Ascult însă și acum cu plăcere ,,Mockingbird”. (Mi se pare că exprimă așa bine dragostea unui tată pentru fiica sa. Eu însumi sunt tată de fată. Ana, fetița mea specială cu un extra-cromozom, are încă doi frați.) Ție de ce îți place Eminem? Cînți orice piesă a lui sau selectezi anumite texte, în funcție de mesajul transmis? Aveți ceva în comun?
DT: Mie îmi place Eminem, pentru că mi se pare că rezonez cu muzica lui, are multe piese care exprimă tristețe, suferință, furie. Eu nu am avut o viață foarte roz și cred că de aceea rezonez cu el. Pe lângă asta, respect talentul și abilitățile sale, cred că este unul dintre cei mai buni din toate timpurile și îi respect etica de lucru și pasiunea pentru munca lui. Nu cânt orice piesă, încerc să le selectez pe cele care sunt mai ușor sau plăcut de ascultat din prima și încerc să selectez piesele care sunt și mai puțin explicite. Nu știu dacă am ceva în comun cu Eminem, probabil pasiune.
RB: Totodată, cînți doar rap sau și alte genuri de muzică? Ce anume asculți tu și mai ales, ce vrei să transmiți prin ceea ce faci ascultătorilor tăi? Activezi în vreo trupă, cu ce muzică ai crescut și cum te-a influențat ea?
DT: Cânt predominant rap, dar cânt și muzică ușoară sau rock sau orice alt gen, atâta timp cât cunosc și îmi place piesa. Eu am crescut cu rock și metal în principal, abia în octombrie 2018 am început să ascult și rap, iar după aceea mi-am dat frâu liber și am realizat că nu contează genul muzical, ascult orice atâta timp cât pentru mine sună bine. Tot ce vreau să transmit ascultătorilor este o experiență. Sunt de părere că, fie prin piesele mele proprii, fie prin piese cover, chiar și dacă nu sunt ale mele, este posibil să transmiți emoții prin interpretarea ta. Când cineva mă ascultă și se simte bine sau rezonează cu vreun pasaj trist/dificil și află că mai gândește cineva ca ei, eu sunt împlinit. Eu fac parte din MC’s United, este un grup mare de diverși artiști hip-hop din Timișoara, de la rapperi la producători, DJ, beatboxeri, este o comunitate de oameni foarte talentați care începe să ia amploare și care are ca obiectiv realizarea acestei mișcări de Hip-Hop din Timișoara pentru a promova artiștii, orașul și arta noastră. Avem o serie pe Youtube, se cheamă ,,MFR Live”, unde fiecare episod pune în lumină câte un artist din grup.
Muzica ascultată până acum cred că m-a influențat în mod pozitiv, fiindcă m-a ajutat să trec prin multe perioade grele din viața mea și pentru că sună bine și îmi face plăcere să o ascult.
RB: Ce idoli ai în hip-hop sau în muzică, în general?
DT: Personal, nu cred că am idoli, sunt totuși oameni cărora le respect talentul și de la care învăț ca să mă îmbunătățesc.
RB: Ești doar un artist stradal sau participi și la diverse evenimente? Unde te putem vedea/asculta (fizic, online)? Cum vezi tu activitatea de artist stradal în România vs. în Occident? Ce s-ar putea îmbunătăți?
DT: Nu sunt doar artist stradal, am cântat la câteva evenimente publice și private și sunt disponibil pentru acestea. Online îmi puteți găsi Youtube-ul: Daniel Tudor DNT
Instagram: daniel.tudor.dnt
Tiktok: daniel_tudor_dnt
Muzica mea proprie se află pe platformele majore de streaming, tot sub numele de Daniel Tudor DNT.
Fizic, am cântat în Târgu-Jiu vara aceasta, iar din toamnă mă voi întoarce la Timișoara, unde voi cânta în Complexul Studențesc pe stradă, sau în centrul orașului, cât va mai ține căldura.
Mi se pare că în România nu este percepută arta stradală la fel ca în Occident, mulți oameni ar putea să fie confuzi sau să ne numească cerșetori pentru astfel de prestații, însă, pe de altă parte, am întâlnit mulți oameni încântați, care chiar se simt bine și se opresc ca să asculte sau zâmbesc în trecere, mulți copii entuziasmați, mulți oameni care susțin, chiar dacă nu înțeleg foarte bine, dar cărora le place. Arta stradală nu mi se pare că face parte atât de mult din cultura românească, față de țări din Occident. Sunt foarte curios să călătoresc prin diferite orașe și chiar alte țări, pentru a vedea cu ochii mei reacțiile oamenilor. S-ar putea îmbunătăți susținerea artei stradale de către administrațiile orașelor, cel puțin în orașul meu natal, Timișoara, administrația și reglementările asupra artei stradale mai mult împiedică și descurajează artiștii să urmeze cărarea aceasta. Mi se pare că, dacă nu faci parte din vreun spectacol sau eveniment oficial, organizat de către administrația orașului, nu ai șanse mari să poți interpreta pe străzi.
RB: Știu că ai avut primul tău concert la Timișoara, în iulie 2021. Cum a fost?
DT: Primul concert a fost emoționant, am fost cam încordat, însă mi-am pus sufletul în acel concert, am cântat piesa cu poftă și nu am sacrificat din acest lucru în fața emoțiilor. Oamenii s-au simțit bine, așa că și eu m-am simțit bine.
RB: Tot legat de Timișoara, văzusem un video al tău cu o nemulțumire la adresa administrației locale. Ce probleme întîmpină artiștii stradali acolo?
DT: Problema artei stradale în Timișoara – mi se pare că sunt prea multe garduri de sărit pentru a putea să o faci. Ai nevoie de o autorizație de artă stradală. Pentru aceasta, trebuie să mergi să depui o cerere, după aceea vei fi chemat la o audiție, iar în funcție de nota pe care o iei, poți cânta în diferite zone de promenadă ale orașului. Peste 7, poți cânta în zona centrală, sub 7, nu poți cânta în zona centrală. Pe lângă asta, sunt restricții pentru anumite instrumente și amplificare, există un orar, o limită de timp pentru locul pe care îl ocupi, etc. Iar nerespectarea acestor lucruri îi dă prilej Poliției Locale ca să te oprească din activitate și chiar să îți revoce autorizația.
Vorbesc în numele meu acum, ca și muzician, nu știu regulamentul și pentru celelalte forme de artă stradală, însă este disponibil public pe internet.
RB: Ești un tînăr talentat, lucru foarte evident. Vrei să urmezi o carieră muzicală? Ce planuri de viitor ai pe plan personal/profesional?
DT: Vreau să îmi câștig traiul din muzică, să compun piese, să scriu texte și să fac spectacol. Îmi face plăcere și, dacă pot să și câstig din asta, este extraordinar. Vreau să îmi cresc prezența online, să cunosc alți artiști, să învăț despre industrie și despre muzică, să fac colaborări și să mă distrez.
RB: Citeam despre tine că una din pasiunile tale este limba engleză, preferata mea. De ce engleza și cum a devenit ea o pasiune?
DT: Engleza mi-a plăcut pentru că ea a fost practic cheia către poarta plăcerilor mele ca și copil. Am crescut cu jocuri video și cu un tată obsedat de computere, de mic mă jucam jocuri vechi, desenele animate erau în engleză pentru o perioadă de timp, iar tata mă învăța cuvinte și mi-a pus bazele. După aceea, în grădiniță, am avut o profesoară foarte faină, care văzuse că am un talent pentru engleză și care preda foarte bine, prindeam lecțiile din prima. Iar astfel, învățam engleza ca să pot pricepe ce spun personajele în desene sau ce se află în jocurile pe care le jucam, iar de acolo s-a extins pasiunea mea la jargon, la fonetică, accente, îmi plăceau foarte mult. Iar mulți ani mai târziu, pasiunea s-a transformat într-o unealtă veritabilă pentru rap.
RB: M-am bucurat de prezența ta la Tg-Jiu. Ce te-a adus aici? Ești pentru prima dată? Ce impresie ți-a lăsat orașul/oamenii de aici?
DT: Iubita mea este din Tg-Jiu, am venit primele dăți aici în 2022, în vizită la ea, însă vara asta am petrecut-o aici în mare parte, fiindcă aici nu am întâmpinat nici un obstacol legat de arta stradală și am putut să îmi desfășor activitatea liniștit. Îmi place orașul, iar oamenii mi se par mult mai receptivi și mai direcți, multă lume prietenoasă și intrigată, aș putea spune, de arta stradală.
RB: În încheiere, te rog să transmiți cititorilor noștri un gînd din partea ta. Orice dorești.
DT: Aș vrea să le transmit cititorilor că apreciez și vă mulțumesc, dacă ați citit acest articol și că ați fost curioși să ajungeți până la capăt. Dacă vreți cu adevărat să mă ajutați, dați vorba mai departe, spuneți-le oamenilor de mine, vreau să atrag cât mai multe priviri ca să mă asculte cât mai multă lume și ca să pot să cresc, să pot avea concerte, să pot să scot cât mai multe piese.
Dacă mă vedeți pe internet sau social media sau îmi găsiți piesele, dați-le mai departe, dați share, trimiteți la alți oameni, etc. Mentalitatea de 1 leu ajută, eu îmi câștig traiul din artă stradală și spun sincer, dacă îți place ceva, susține acel lucru, câtuși de puțin. Nu vă gândiți vreodată că e prea puțin, până și 1 leu donat sau un compliment sau un sfat poate ajuta un artist să ajungă pe culmi, deci nu ezitați vreodată să susțineți persoana sau artistul de care vă place, ca să poată să înflorească.
