Cercetătorul Nicolae Adrian Alexe semnalează, în exclusivitate, cititorilor R3media:
În ultimul număr al revistei „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”, Anul XXV, nr 1(95)/2022, publicație editată de către Arhivele Militare Naționale Române, putem citi, la paginile 72-77, un articol semnat de către Eugen Dorin Spătaru, Destinul unui parașutist – cazul sublocotenentului Vasile Frugină(foto), nimeni altul decât cel care a comandat plutonul de execuție care a dus la îndeplinire sentința de condamnare la moarte a lui Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu și Constantin Vasiliu. Este o premieră publicarea acestei biografii, realizată pe baza cercetării de arhivă.
Filmul execuție și fotografiile respective sunt cunoscute de la începutul anilor 1990. Pe genericul filmului execuției apare scris greșit, Vasile Rugină. În realitate îl chema Frugină, și deși în majoritatea documentelor apare ca Vasile, numele lui complet era Antoniu Vasiliu Mercuriu Frugină. A rămas cunoscut pentru că dat loviturile de grație celor patru condamnați, deoarece cei 30 de gardieni publici (polițiști), care formau plutonul de execuție, nu au reușit să-i omoare pe cei patru.
Nu dorim ca acest articol să nască gânduri sau comentarii extremiste. Este un articol istoric, ce aduce publicului date inedite. Citindu-l, ne vom da seama că Frugină a fost mai mult o victimă a contextului istoric, dar și un oportunist, care însă nu a avut făcut o mare carieră în Ministerul Afacerilor Interne, ca urmare a rolului să istoric, din data de 1 iunie 1946. Născut la Arad, la 13 noiembrie 1921, Antoniu Vasiliu Mercuriu Frugină a fost fiu de preot (ulterior protopop) greco-catolic și de învățătoare. Absolvent de liceu, lui Frugină cel mai probabil războiul i-a schimbat soarta. Urmează, Școala de Ofițeri de Rezervă de Infanterie nr 4, ajunge ulterior sublocotenent în Batalionul de Parașutiști, cu care ocazie ia parte la luptele din august 1944 unde de distinge prin curaj, iar după trecerea în rezervă se va angaja în poliție și va intra în Partidul Comunist Român. Din noua Miliție, înființată în 1949, va fi mutat tot 1949 în Ansamblul Artistic al Ministerului Afacerilor Interne, din cauza gravelor sale abateri (corupție, indisciplină în serviciu). În final va fi trecut în rezervă în 1953 și dat afară din partid. Va ajunge muncitor într-o fabrică și ultimii 43 de ani din viață îi va petrece în anonimat, decedând în anul 1996. Îi lăsăm pe cititori să descopere restul amănuntelor acestei biografii.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: George Soros – puterea din umbră, de David Horowitz și Richard Poe, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Revista cu articolul poate fi accesată la acest link (articolul este la paginile 72-77).
Referitor la procesul “Marii Tradari Nationale”:
Ca nationalisti ar trebui sa ne insusim Adevarul asa cum e el si nu cum ne convine, gandindu-ne ca dreptate avem fiecare in felul nostru dar Adevarul e numai unul. Ma refer la Ion Antonescu. Iar Adevarul e urmatorul:
– orice Tribunal l-ar fi condamnat pe Ion Antonescu la moarte, ca si criminal de razboi. De exemplu, nu localnicii Odessei au fost vinovati de aruncarea in aer a cladirii Comandamentului general român, ci a fost o actiune de comando/sabotaj a Armatei Rosii (absolut normale pt o armata regulata in acel razboi total). Antonescu stia asta, dar a comandat executarea a 100 de localnici (printre care si femei si copii) la fiecare militar român ucis in explozie. Antonescu a recunoscut, in fata documentelor si dovezilor indubitale, acest lucru la proces;
– prigoana declansata de Ion Antonescu impotriva Garzii de Fier si a legionarilor a fost chiar mai crunta decat cea din vremea lui Carol al II-lea; nu mi se pare ca a fost cine stie ce demn la proces (Eugen Cristescu, marele spion, de fapt un incompetent sadea, a fost si mai jalnic), Maresalul (titlu pe care singur si l-a acordat) tot a incercat sa dea vina pe legionari (uitand subit ca ministrul de externe din perioada Statului national legionar Mihail Sturdza, comandant legionar, a fost impotriva semnarii pactului tripartit cu puterile Axei, motiv pentru care Ion Antonescu l-a destituit in cele din urma), obsesia lui maladiva fiind Miscarea Legionara si dorinta de a termina cu ea. Asa ca si datorita incercarilor lui de aparare prin acuzarea de crime de razboi a unor oameni nevinovati s-au trezit pe lista condamnatilor la moarte (unii in lipsa) toti liderii legionari in frunte cu Horia Sima. Care in timp ce armata română si jandarmeria masacrau civili nevinovati erau in Germania, neavand nici o treaba cu razboiul;
– Ion Antonescu nu a avut barbatia sa raspunda retoric dar public la o intrebare simpla: de ce n-a sarit poporul sa-l apere (asa cum a facut-o in timpul asa-zisei rebeliuni din ianuarie 1941 pentru legionari) la 23 august 1944? Poate pentru ca era satul de masurile absurde si crude, cum ar fi deportarea imediata a unei familii (de români, nu de țigani sau evrei) care mancase carne in zilele in care era interzis asta (luni, miercuri, vineri)? Sau poate pentru ca, in ciuda propriei inchipuri de a fi fost cel mai mare general al tuturor timpurilor, soldatii au preferat sa fie chiar luati prizonieri decat sa mai treaca printr-o iarna cu buzunarele cusute la mantale (asa a inteles marele strateg de osti sa caleasca soldatii pentru razboiul in iarna ruseasca)?
Ar mai fi mult mai multe de zis (abia astept cartea care trebuie sa apara anul acesta – informatie de pe un grup nationalist whatssap – o cronologie a crimelor savarsite de Ion Antonescu si regimul sau impotriva tineretului legionar), dar consider ca in razboiul nostru pentru propria demnitate si istorie nationala, mai ales impotriva unor institutii anti-românești ca “Elie Wiesel”, cultul lui Ion Antonescu nu ne face nici cinste si serveste indirect detractorilor neamului nostru.
Inchei spunand ce am mai declarat fara sa clipesc chiar pe un grup format din prieteni si camarazi: daca as fi in postura de a aproba sau nu amplasarea unei statui/bust a lui Ion Antonescu (in calitate de primar, consilier, prefect, etc), as spune clar NU. Nu mi-ar pasa de injuraturile celorlalti nationalisti si conservatori, as fi gata sa imi dau si demisia si orice numai sa nu imi leg numele de unul dintre cei mai mari criminali pe care i-a dat tara noastra.
Rugăm Redacția să adauge și scurte portrete ale trăgătorilor Boeru.