Este și familia ta în situație de risc? Proiectul de Lege Pl-x 145/2023 și confiscarea copiilor noștri

Pare ireal? Se întâmplă deja în țările cele mai civilizate ale lumii – țări precum Norvegia, Danemarca, sau Finlanda. Toate experimentează de ani buni intervenția cu bocancul a sistemului în intimitatea familială, pentru presupuse motive ce nu trebuie demonstrate.

Copiii sunt smulși brutal de lângă părinți și încredințați spre creștere și educare, unor străini despre care părinții lor nu știu nimic. Chiar zilele acestea, o mamă româncă, rezidentă în Danemarca (vezi link), își duce cu ultimele puteri lupta cu un sistem crud, lipsit de orice fărâmă de umanitate. Ea se  înfometează de disperare (oficial în greva foamei), pentru a atrage atenția opiniei publice asupra abuzului la care familia îi este supusă de ani buni și care, de doi ani nu își vede fiul. Motivul? Pentru că la ultima întâlnire supravegheată de sistem, „a invadat spațiu privat al acestuia” printr-o îmbrățișare.

Jaloanele PNRR sau totemurile păgânilor

Guvernul României ne va spune că nu a avut încotro, inițiind un astfel de proiect de lege (Senat – L-8/2023 sau Camera Deputaților – Pl-x 145/2023). Că a fost obligat de jaloanele din PNRR. Poate! Însă legat de jaloane, n-am înțeles ce s-a întâmplat cu jalonul ce viza pensiile speciale, de pildă. Totul e mai în ceață decât inițial, iar batista deja estompează grosolan corzile bietului țambal. Cu toate acestea, când a venit vorba despre bunul cel mai de preț al unei națiuni – copiii, Guvernul trimite în Parlament, fără dezbatere reală, dilemă sau remușcare, un proiect de lege, aprobat în prezent de Senat și înregistrat la Camera Deputaților (ultima cameră) cu nr. Pl-x 145. Sub aparenta protecție a copiilor vulnerabili, acest document lovește cu o agresivitate fără precedent, în familie – familia săracă, dar nu numai, ci familia cu mulți copii, familia uni-parentală, familia ai cărei membrii au boli cronice, familia care nu își vaccinează copii cu schema completă de vaccinare, familia cu dificultăți financiare temporare, familia în care părinții lucrează în străinătate (se aude în Diaspora?!), familia cu copii cu dizabilități, familia al cărei copil a fost spitalizat de mai multe ori („polispitalizat”), ș.a.m.d. Astfel, toate aceste familii, vor fi identificate, recenzate, analizate, monitorizate, în cele mai subiective moduri. Copiii lor vor fi obiecte de observare și studiu, fiind incluși în Observatorul Copilului, li se vor stabili planuri de măsuri pe care familiile respective vor fi obligate să le respecte. Iar în caz contrar, riscând să le fie confiscați copii de un sistem estropiat, incapabil, disfuncțional, dar digitalizat.

Nu este nicio îndoială că banii europeni vin cu un preț. Însă chiar copiii noștri, doamnelor și domnilor guvernanți și parlamentari? Pentru orice există o limită. Pentru românul de rând, limita pasivității, a acceptării, a capului plecat…. se oprește la copilul său.  Libertatea copiilor și a familiei sunt mai sfinte decât orice altă libertate, iar fără libertate, nu există viață. Or cum spunea Pericle: „Nu există viață fără libertate”. Și nu se poate negocia pentru asta!

Credeți voi, că decidenții de la Bruxelles și voia lor sunt mai importante decât noi, poporul român, pe care îl pseudo-reprezentați doar prin imensa lui toleranță și bunăvoință? Sau credeți că o  organizație internațională, cum este UNICEF (care colaborează vizibil cu alte organizații precum The Rockefeller Foundation, ori Bill and Melinda Gates Foundation), poate să decidă ce este mai bine pentru copiii noștri? Pare că nici voi, nici UNICEF, nici bruxellezii nu înțelegeți: noi, românii, nu negociem asta pentru toți banii și toate bogățiile din lume! Tot Pericle adăuga: „Secretul fericirii este libertatea și secretul libertății e curajul”. Așadar, cu cât se va insista mai mult în această chestiune strigătoare la Cer, cu atât mai mult curaj vor avea oamenii să lupte pentru copiii lor.

Așa cum spuneam mai sus, proiectul trecut viclenește prin Senat, se află acum sub numele de Pl-x 145/2023, la Camera Deputaților. Pe data de 19 aprilie era programat pentru vot pe ordinea de zi a plenului și a fost retras în ultima clipă, chipurile pentru a aștepta avizele altor comisii, după ce Consiliul Economic și Social, precum și Consiliul Legislativ l-au avizat favorabil cu unele observații și propuneri. Societatea civilă autentică a inițiat o petiție publică împotriva acestui proiect, ce trebuie semnată de fiecare român, cu sau fără copii: https://www.petitieonline.com/cere_deputailor_s_nu_voteze_plx_1452023

Prevederile abuzive ale proiectului

Proiectul de lege Pl-x 145/2023 denumit înșelător: Proiect de Lege privind organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie, trebuie respins integral. Cadrul legislativ actual permite suportul social, educațional sau financiar al familiilor vulnerabile. Nu există opreliști nici pentru guvernanți, nici pentru ONG-uri să se mobilizeze și să sprijine eficient familiile vulnerabile, coroborat cu respectarea libertății și demnității umane.

În continuare voi selecta din document și sublinia termenii și prevederile a căror interpretare mai mult sau mai puțin subiectivă de către un sistem informatic și/sau niște funcționari publici, poate duce la distrugerea multor familii din România:

Art. 3. – În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

1. f) situație de risc de separare – orice situație, acțiune sau inacțiune care afectează dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală, ori socială a copilului, în familie sau în comunitate, pentru o perioadă determinată de timp și care este constatată de către serviciul public de asistență socială;

Art. 4. – (1) Copilul este considerat în risc de separare de familie, dacă familia care se ocupă cu creșterea și îngrijirea lui se confruntă cu una sau multe dintre următoarele situații:

1. b) situația socială și mediul social necorespunzător, care pot exercita influențe negative asupra copilului;
2. e) mediul abuziv, violent existent în familie și comportamentele la risc care pot afecta negativ relațiile dintre adulți, copii și dintre adulți și copii.

Art. 5. – (1) In funcție de situația economică şi condițiile de locuit ale familiei, copilul este în risc de separare dacă familia care se ocupă de creșterea şi îngrijirea lui se află în una dintre următoarele situații de vulnerabilitate:

1. a) trăiește în sărăcie extremă;
2. b) are venituri reduse şi nu primește beneficii de asistență socială;
3. c) are părintele unic susținător sau ambii părinți fără ocupație sau în șomaj;
4. d) ocupă fără drept anumite spații de locuit, inclusiv spații construite ilegal sau locuințe improvizate ori spații care nu sunt destinate locuirii;
5. e) nu dispune de spațiu locuibil suficient raportat la numărul de persoane, respectiv locuința este supraaglomerată;
6. f) locuiește în spații improprii sau întâmpină probleme privind siguranța şi igiena locuinței.

(2) În funcție de situația socială a familiei, copilul este în situație de risc de separare dacă familia care se ocupă de creșterea şi îngrijirea lui se află în una dintre următoarele situații de vulnerabilitate:

1. a) are în îngrijire o mamă minoră sau o minoră gravidă;
2. b) părintele unic susținător sau ambii părinți sunt plecați la muncă în străinătate;
3. c) are unul sau mai mulți copii care au revenit în țara de origine după o experiență de peste un an de migrație;
4. e) are cel puțin un membru al familiei care nu are acte de stare civilă;
5. h) a avut sau are unul sau mai mulți membri condamnați la o pedeapsă privativă de libertate.

(3) În funcție de starea de sănătate a familiei, copilul este în risc de separare daca familia care se ocupa de creșterea și îngrijirea lui se afla în una dintre următoarele situații de vulnerabilitate:

1. a) are unul sau mai mulți membri care nu sunt înscriși pe lista unui medic de familie;
2. b) are unul sau mai mulți copii nevaccinați cu schema obligatorie;
3. c) are unul sau mai mulți copii polispitalizati;
4. d) are unul sau mai mulți membri cu boli cronice și/sau transmisibile.

(4) În funcție de nivelul de educație al familiei, copilul este în situație de risc de separare dacă familia care se ocupă de creșterea şi îngrijirea lui se află în una dintre următoarele situații de vulnerabilitate:

1. c) are unul sau mai mulţi copii cu performanțe școlare slabe sau cu frecvență școlară redusă;
2. d) are unul sau mai mulţi copii cu cerințe educaționale speciale.

Art. 6. – (1) Pentru stabilirea situației de risc de separare în care se află copilul trebuie analizate, cu prioritate, următoarele aspecte:

1. a) acoperirea nevoilor esențiale/de bază, fizice, afective, intelectuale şi sociale pentru dezvoltarea copilului, menținerea stării de sănătate şi asigurarea securității sale fizice, a moralității şi autonomiei specifice vârstei sale;
2. b) calitatea relațiilor copilului cu părinții şi capacitatea acestora de a se mobiliza în interesul copilului;
3. c) impactul contextului familial şi al mediului social asupra situației şi dezvoltării copilului.

Art. 12. – (2) Componența structurii comunitare consultative este stabilită prin hotărâre a consiliului local şi este constituită din conducătorul serviciului public de asistență socială, un reprezentant al unei unități de învățământ, un medic de familie, un polițist de proximitate sau din poliția locală, un preot sau un reprezentant al unui cult religios recunoscut, un consilier local şi, acolo unde există, un reprezentant al unei organizații neguvemamentale acreditate, ca furnizor de servicii sociale care desfășoară activități în domeniul protecției şi promovării drepturilor copilului. Președintele structurii comunitare consultative este conducătorul serviciului public de asistență socială.

Art. 14. – (2) Activitatea de prevenire a separării de familie este realizată de serviciul public de asistență socială de la domiciliul copilului prin:

1. a) identificarea şi înregistrarea în Observatorul Național al Copilului a tuturor copiilor aflați în risc de separare de familie şi a familiilor cu copii aflate în situații de vulnerabilitate;
2. i) înființarea de centre de zi destinate prevenirii separării copilului de familie.

Art. 15. – (2) Coordonarea managementului de caz este asigurat de asistentul social din cadrul serviciului public de asistență social, care în funcție de nevoile copilului şi ale familiei acestuia contactează şi colaborează cu consilierul școlar sau, după caz cu mediatorul școlar, cu asistentul medical comunitar şi după caz cu orice alt specialist care poate contribui la soluționarea nevoilor identificate, din domeniul ocupării forței de muncă, persoanelor adulte cu dizabilități, victimelor violenței domestice.

Art. 16. – (1) Se înființează Observatorul Național al Copilului, denumit în continuare Observatorul Copilului, care este un modul din cadrul unui sistem informatic dezvoltat şi administrat de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului şi Adopție, denumită în continuare ANPDCA.

(2) Observatorul Copilului reprezintă ansamblul activităților desfășurate cu mijloace informatice pentru înregistrarea de către autoritățile administrației publice locale a copiilor aflați în situație de risc de separare de familie.

În final nu mai adaug decât un scurt citat lămuritor descris în expunerea de motive a Proiectului de Lege respectiv:

„Subsistemul destinat activității de prevenire a separării copilului de familie are la bază o aplicație software dezvoltată de UNICEF – Aurora, care asigură colectarea datelor din teritoriu de către SPAS. Aplicația Aurora a fost testată de UNICEF în perioada 2014-2019 în cadrul unor proiecte pilot (testată în 8 județe din România începând din 2011 sub proiectul intitulat, nici mai mult, nici mai puțin decât: „Prima prioritate: nici un copil invizibil!”). Prin actualul proiect de lege aplicația Aurora (vezi link) preluată de ANDPCA de la UNICEF și care urmează să fie integrată în aplicația națională până la 31.07.2023, va fi denumită Observatorul Copilului”.

Iar asta mă face să mă întreb retoric: oare nu suntem capabili? Or țara noastră este obligată să implementeze sisteme informatice de la UNICEF? Și dacă suntem obligați, pentru ce?