Eroul Ioan Fătu s-a născut la data de 27 martie 1912, în localitatea Buciumi (aflată azi în județul Bacău). A frecventat studii în cadrul Școlii Militare de ofițeri de infanterie, pe care le-a absolvit la data de 1 iulie 1935. A fost avansat la gradul de sublocotenent și numit comandant de pluton în Regimentul 16 Dorobanți. Și-a continuat pregătirea militară la Școala Specială de Aplicație din Sibiu (în perioada 1936-1937), apoi, la data de 25 octombrie 1939, Ioan Fătu a fost avansat la gradul de locotenent.
În ziua de 23 august 1944 avea gradul de căpitan și era comandant al Companiei 6 Pușcași a Școlii de subofițeri de infanterie în rezervă din Radna. După unele mărturii, întoarcerea armelor împotriva Germaniei Naziste l-a determinat să le spună elevilor militari în noaptea de 23 spre 24 august 1944: „Cred că a sosit clipa ca aceste granițe mincinoase, impuse de un dictat odios, să dispară”. În ziua de 13 septembrie 1944, după ce trupele Ungariei horthyste au atacat dinspre vest teritoriul României și au ocupat Aradul, compania a 6-a a căpitanului Fătu din cadrul Detașamentului Păuliș (comandat de colonelul Alexandru Petrescu) a fost instalat în dispozitivul de luptă din spatele unui șanț anticar aflat la vest de Păuliș, având misiunea de a opri pătrunderea inamicului în defileul Mureșului. În fruntea Companiei a 6-a Pușcași, formată din elevi subofițeri, căpitanul Fătu a respins în zilele următoare atacurile unităților din (după cele mai multe surse) Divizia Blindată „Budapesta” (Magyar Páncélos Hadosztály Budapesten), provocându-le pierderi grele. În ziua de 15 septembrie 1944 a apărat cu dârzenie podul peste șanțul antitanc, ucigând cinci militari maghiari în lupta corp la corp, printre care un căpitan și un sublocotenent. A fost ucis în urma unui atac inamic la baionetă sau lovit de o grenadă, după alte surse. Astfel s-a sfârșit viața eroului Ioan Fătu, mort în lupta pentru eliberarea națională și pentru reîntregirea națională. Recomand cititorilor două cărți care abordează și acest subiect: „Fapte de arme în marșul spre Vest: România în al doilea război mondial: pe bază de documente inedite” – de Gheorghe Neamțu (+ colaboratorii) și „Cel mai greu examen: Păuliș—1944” de Dumitru Susan.
Compania sa a trecut la contraatac, iar trupele inamice fanatice au fost respinse. În urma acestei lupte au rezultat 367 de morți, 13 tancuri distruse și au fost capturați 58 de prizonieri (alte surse consemnează: 367 morți, 400 răniți, 17 tancuri distruse și 242 prizonieri). Drept o recunoaștere a eroismului său, căpitanul Ioan Fătu a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. a III-a cu spade și înaintat în grad. Detașamentul Păuliș s-a încoronat pe vecie cu laurii victoriei și sacrificiului pentru neam și țară, componente ale onoarei militare românești patriotice materializate prin impresionantul monument de pe Câmpia Păulișului. Acest monument a fost dezvelit la 30 de ani de la lupte, în anul 1974, în amintirea ostașilor căzuți pentru patrie. Jertfa eroilor români care au luptat în teatrele de operații pentru eliberarea națională de sub jugul fanaticilor horthyști avea să pună capăt suferințelor cumplite îndurate de către populația română și nu numai, timp de peste 1500 de zile sub imperialism sângeros. Glorie Eternă și Respect Infinit tuturor: haiducilor, eroilor, militarilor, civililor şi luptătorilor partizani români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea și reîntregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român, indiferent de fanatismul imperialist al vrăjmașilor cotropitori care au vrut să ne subjuge patria!
