vineri, martie 29, 2024
OPINIIEditorialul de luni | Lângă doamna Șoșoacă nu crește nimic

Editorialul de luni | Lângă doamna Șoșoacă nu crește nimic

Inevitabil, subiectul finalului de săptămână a fost despărțirea Dianei Șoșoacă de AUR. Ceea ce urmează se bazează pe constatările mele din afară, din punctul de vedere al doamnei avocat, căci despre ea este, de fapt, vorba.

Din punctul meu de vedere, Diana Șoșoacă este genul de persoană care urmărește să atragă atenția asupra ei, nu asupra mesajului său. Să exemplificăm cu cazul ultimului său discurs din Parlament, în calitate de senator AUR.

Calculul doamnei Șoșoacă a fost simplu: va vorbi despre vaccin, depășind cu bună știință timpul care-i era alocat. Avea două variante: fie va fi lăsată să vorbească oricât va dori și-atunci va fi „singurul parlamentar care a vorbit deschis despre vaccin”, fie va fi întreruptă și atunci „a fost întreruptă pentru că era singurul parlamentar care a avut curaj să vorbească despre vaccin”.

În ambele situații ea câștiga: fie era „eroina care a spus adevărul”, fie era „martirul care nu este lăsat să spună adevărul”. A fost un calcul asumat de către doamna Șoșoacă. Dovada? Majoritatea susținătorilor săi au interpretat intervenția asupra ei ca un abuz, pentru că spunea un adevăr incomod, nu pentru că încălcase o procedură.

Dacă dânsa era interesată de mesaj, ar fi găsit o cale – doar știe cum – astfel încât să scoată în evidență adevărurile respective, în timpul alocat. Putea, după-aceea să distribuie liniștită intervenția, pentru că toată lumea s-ar fi concentrat pe ce a spus, nu pe cine a spus.

Din păcate, acesta nu este stilul ei. Doamna Șoșoacă își dorește să fie urmată, nu ascultată. Iar cei care o urmează nu se lasă convinși cu perseverență și tenacitate. Nu, dimpotrivă: ci cu proclamații, declarații șocante, țipete pasionale. Ea și cei care o urmează se potențează reciproc: doamna preia teme din mers, pe care le aude în jur. Iar cei din jur zic: Domne, ce bine le-a zis!

În puținele conversații avute online cu fanii domniei sale am întrebat: „Poate cineva să-mi indice ceva concret făcut de doamna avocat în ultimul an de pandemie?”. Invariabil mi s-a răspuns cu „A zis, a spus, a declarat, etc”. Nicio acțiune concretă. Sigur, în vremurile acestea este important să și vorbești despre ce se trece sub tăcere. Dar până la un punct. După care, urmează fapta. În cazul doamnei Șoșoacă, fapta lipsește. Din câte am reușit să aflu, singura acțiune concretă în aceste luni a fost reprezentarea ÎPS Teodosie în procesul pentru ridicarea interdicției asupra pelerinajului de Sf. Andrei. Proces pierdut.

Altceva? Doar „Diana Șoșoacă a zis asta, Diana Șoșoacă a dezvăluit ailaltă, să vezi ce Live a făcut Diana Șoșoacă”.

„Poporul” nu poate fi salvat cu declarații, proclamații și postări. Sunt bune și alea, dar nu permanent. Sigur, acum e o criză mare. Dar ce se va întâmpla când această criză se va dezamorsa peste 3, 6 luni? Despre ce va țipa atunci doamna Șoșoacă?

Ce se întâmplă azi îmi aduce aminte de momentul de vârf al lui Corneliu Vadim Tudor. A fost anul 2000 și nu întâmplător. România venea atunci după patru ani foarte grei, în care restructurările și reformele lăsaseră zeci de mii de oameni fără serviciu. Pe acel val al nemulțumirii s-a urcat Vadim și a ajuns în turul II al alegerilor prezidențiale. Și știți de ce-a pierdut în fața lui Iliescu? Pentru că oamenii rezonabili preferă un rău stabile unei persoane imprevizibile. De-aceea, Vadim a fost atunci candidatul ideal pentru sistem. Prin raportarea la el, sistemul devenea suportabil. Așa este și doamna Șoșoacă pentru sistemul de azi.

Ce s-a întâmplat după anul 2000 pentru Vadim? Criza s-a estompat, încet-încet, iar proclamațiile și amenințările lui nu au mai interesat pe nimeni. Ce-a lăsat în urma lui? O caricaturizare a naționalismului așa de mare încât au trecut 20 de ani în care România a fost singura țară din Europa fără un partid patriotic, asumat.

De ce? Pentru că asemeni doamnei Șoșoacă, Vadim era o personalitate uriașă, la propriu și la figurat și instabilă. Amândoi au nevoie de „followers” necondiționat, nu de egali. Lângă un nuc mare nu crește nimic.

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul globalist și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume cauze conservatoare și/sau naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă dorești să ai ce citi în continuare, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3media

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,400FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE