Circulă astăzi pe agenții un material al Asociated Press (AP) despre reticența oamenilor din Estul Europei, între care și România, de a se vaccina anti-covid.
Articolul a fost preluat, mot-a-mot, fără nicio nuanțare și de niște organe media din România, ceea ce denotă că respectivele sunt doar curele de transmisie pentru mesajele unora din afară. În fine.
În textul celor de AP se vorbește despre faptul că este „o legătură directă între susținerea pentru teoriile conspirației și scepticismul privind vaccinarea”, conform unui studiu neprecizat de cei de la AP.
„O majoritate de-a lungul regiunii nu plănuiește să facă vaccinul, rezultând o rată considerabil mai scăzută decât în alte părți ale Europei, unde majoritaea este favorabilă vaccinării”, scrie AP.
Principalele „teorii false” pe care le menționează AP sunt povestea conform căreia „coronavirusul nu există” sau că „vaccinurile ar injecta microcipuri în oameni”.
Deși aceste teorii circulă, ele nu explică deloc reticența est-europenilor față de vaccinarea în masă. Dimpotrivă, așa cum au arătat și cele mai recente studii, oamenii sunt raționali și gândesc în termeni de bun-simț: se tem de faptul că vaccinul (oricare ar fi el) nu este testat și de potențialele efecte adverse grave.
Dar ce face agenți americană? În loc să asculte, ne ia la mișto, ne decredibilizează și ne desconsideră îngrijorările legitime.
Dar de ce sunt esticii așa de reticenți la mesajele venite de la „centru”? Fie că vorbim de România și Bulgaria, țări ortodoxe și membre UE, sau Serbia – țară ortodoxă dar nemembră UE sau de Ungaria sau Cehia, țări mai degrabă secularizate, tiparul este același.
Explicația este simplă: aceste țări, în special cele din zona de est…a Estului, au stat prea mult timp sub dictaturi sau ocupații. Să luăm România: am avut o perioadă de 45 de ani în care „autoritățile” ne transmiteau că totul e minunat și strălucitor, iar în realitate era întuneric.
Exceptând cei 60-70 de ani de relativă independență dintre 1945 și 1877, înainte de asta am avut turci, fanarioți, greci, austrieci, unguri, ruși, tătari, etc care reprezentau „autoritatea”.
Nerespectând acea „autoritate” și-au păstrat cei din Est ființa națională și culturală. Și în loc să înțeleagă asta, „ei” ce fac: se bucură că au ajuns în locul celor de odinioară și cer să fie ascultați orbește, doar pentru că „ei” nu sunt „ceilalți”.
Esticii recunosc foarte bine totalitarismele: dacă în trecut, „ceilalți” foloseau forța pentru a-și impune viziunile, azi, „ei” folosesc metode soft. Fie creează oameni de paie cu care asociază pe toți cei care au idei diferite, fie te distrug social și mediatic. E vorba de acel totalitarism soft de care vorbește și Rod Dreher în cartea sa „Live not by Lies”.
Tocmai pentru că au un trecut plin de totalitarisme, esticii ar trebui să fie ascultați cu atenție când vine vorba despre dictaturi, fie că sunt politice sau „științifice”, nu batjocoriți.
Asta dacă aceia care reprezintă azi autoritatea nu vor să aibă soarta celor care au avut-o înaintea lor.
