Propunerile radicale cu care Elon Musk și Vivek Ramaswami – cei doi Super Guru multi-tehno-Leonardești ai Americii – vor să oprească declinul sînt fantastice și suferă de un pragmatism naiv. Musk și Ramaswami cer, pur și simplu, un transplant de creier. Temeritatea science-fiction a remediului nu face decît să sugereze că America e, într-adevăr, la granița cu propria anulare. Și, cum se știe, granițele nu mai sînt punctul tare al Americii.
Adevărul e că marele vis american e, azi, un bîlci înțesat de idioți, plimbați în lesă de nebuni. Nici o perversiune, nici un fals și nici o minciună nu sînt prea mult ci împing spre o mascaradă și mai groasă. Des-calificarea americană a ajuns o vocație. Americanii nu mai pot și nu mai știu să facă lucruri, cu mintea sau manual. Dacă mai produce social ceva, America multiplică generații incompetente, comode și inutilizabile.
În America, domnește DEI (Diversity, Equity And Inclusion) dogma politică după care competența e o formă de rasism. Orice post, profesie și demnitate sînt date primului analfabet care trebuie să îndeplineacă o singură și numai o singură cerință: să nu fie alb. În consecință, barjele lovesc poduri, pe vreme bună, ziua în amiaza mare, bucăți de avion cad din avioane în zbor, studenții de la Harvard anunță că nu pot citi pînă la capăt o carte, FBI angajează candidați obezi care se sufocă dacă deschid o ușă și mutanți care abia pot scrie sau citi dar sînt minoritari de culoare bună.
În America, mintea omenească stă tolănită într-o bîlbîială sumară și comunică agitînd două-trei stegulețe. Oamenii nu mai știu să vorbească și nu înțeleg de ce ar trebui să știe. Limba e stă pe un vocabular care rulează cîteva zeci de cuvinte: shit, fuck, cool, ok, big, cool, like si alte icnituri care scutesc de efortul pronunției prelungite. Scrisul e cedat sistemelor AI care compun ce ar fi trebuit să vină din minți între timp reduse la reflexe și clișee (desigur asta nu exclude o diplomă universitară de prestigiu)
În fața acestei cangrene, Musk și Ramaswami mizează pe o grefă de inteligență, pe un ciclon H-1B – numele vizelor pentru imigranți temporari de înaltă calificare. Ei ar urma să umple vidul profesional și mental american. Magnetul ar urma să atragă în America genii hămesite, extrase din India și China.
Cei doi reformatori știu cum arată boala și cred că au găsit remediul. Însă șocul cerut de Musk și Ramaswami e atît: pură observație pragmatică. Iar leacul nu e altceva decît o intervenție disperată care vrea să salveze pasagerii agațînd Titanicul de nori.
Presiunea declinului american e enormă. Ea explică, în parte, lipsa analizei, dispariția înțelegerii și absența unui plan de redresare socială. Nu numai declarațiile lui Musk și Ramaswami suferă de acest brutalism grăbit. Despre cultură nu se mai vorbește demult în America. N-o face nici platforma pro-relansare și măreție cu care Donald Trump a cîștigat alegerile. Cultura nu e un subiect american deși e mult mai mult decît atît. E destinul Americii.
Ce poate rezolva cu adevărat o grefă de inteligență? Ea va menține, pentru un timp, producția de tehnologie avansată dar nu va pune capăt infirmității generalizate a generațiilor care continuă să își expună handicapul.
În patru ani de mandat se pot astupa cîteva fisuri. Relansarea unei culturi cere zeci de ani. Totuși, așteptările sînt enorme. În fond, așa declasați cum sînt, americanii au votat Trump și, prin asta, o administrație cu deviza Make America Great Again. E adevărat, inteligența americană e, în continuare, ilustrată de minți formidabile, ascunse sau alergate prin Universități. Dar toate aceste excepții dau o minoritate marginală. Problema e că acești oameni, mințile și voturile lor pot aduce victorii care nu mai contează. Țara și direcția ei sînt controlate de o congregație elitară bolnavă, de o dogmă de fier și de instituțiile ei fixe, Președinții vin și pleacă. Cultura rămîne. Iar America se află sub stăpînirea unei culturi întronată și betonată, după o revoluție vicioasă și răbdătoare.
Deșertul cultural american de astăzi e consecința unei subminări culturale de durată lungă. La începutul anilor ’60, America avea o cultură organică, un fel de a fi și de a gîndi generat de propria experiența istorică. Revoluția culturală lansată la începutul anilor ’60 a pus capăt acestei forme de viață socială, a făcut din ea o culpă și din America o eroare ce trebuie îndreptată. Reeducarea a infiltrat toate instituțiile și a ajuns la apoteoză în dezastrul național și moral de astăzi.
Dacă înlocuirea culturii americane cu un nihilism militant e victoria ideologiei injectate de intelectualii europeni sosiți în America după 1940 sau dacă prăbușirea are drept cauză mania culpei și puritanismul protestant e greu de spus. La modă e explicația care dă vina pe virusul franco-german al teoriilor care au captat Universitățile americane sub profesoratul Școlii de la Frankfurt și, apoi, al curentului post-orice francez. Oricum, componenta protestantă nu poate fi dată la o parte, oricît de neplăcută ar fi teoria unei culpe orginar americane.
Continuarea este pe Antimaterie
