Instituțiile Statului american au declarat precis și răspicat: Donald Trump n-a colaborat cu puteri străine și nici n-a orchestrat vreo campanie electorală cu sprijinul Federației Ruse. Deși Raportul Muller a închis oficial subiectul, percepția despre Trump a rămas neschimbată-n sfera Partidului Democrat.
S-a spus despre Trump că s-ar fi folosit de niște prostituate (faimosul „kompromat”) într-o vizită făcută la Petersburg pentru concursul Miss Universe (2003). S-a spus că Anthony Scaramucci, cândva apropiatul lui Trump, ar fi avut relații cu niște investitori ruși. Toate rumorile trimiteau către o singură concluzie: Trump este păpușa lui Putin. Să fie, oare, adevărat?
Da, liderul republican s-a exprimat în numeroase rânduri în favoarea păcii globale. Donald Trump a căutat să îmbunătățească relația cu Moscova, chiar și după ce Kremlinul a anexat Crimeea și a adâncit retorica anti-occidentală. Pentru cetățenii obosiți de războaiele costisitoare din Orientul Mijlociu, mesajul de pace al Președintelui Trump era binevenit. Americanii din Utah, Texas ori Nevada acceptă foarte greu să trimită bani ori să trimită soldați tineri pe fronturi aflate la distanțe de 10.000 de kilometri de solul natal. Mai mult, Stânga democrată din anii 1960-1970 avea puternice accente pacifiste (binecunoscute prin sloganul hipioților: Make Love, Not War).
Dezamăgită de eșecul primăverii arabe, Mișcarea Tea Party a preluat mesajul critic la adresa complexului industrial-militar, dar și nemulțumirea față de retorica belicoasă a politicienilor neoconservatori, dornici să risipească miliarde de dolari în scopul reconstrucției unor state corupte ori disfuncționale, precum Afganistan, Irak sau chiar Ucraina. În acest context, așadar, discursul agresiv al doamnei Hillary Clinton a neliniștit spiritele. Fiind mereu preocupat de înflorirea comerțului, Trump insista asupra păcii globale.
Partidul Democrat n-a ratat ocazia de a-l prezenta pe Donald Trump drept omul rușilor. Este fals. Ca părinte, înainte de căderea Zidului Berlinului, el și-a trimis copiii în Cehoslovacia (pe Ivanka, pe Eric și pe Don Jr.), pentru a le arăta superioritatea Americii (și a dolarului) în raport cu modelul sovietic (și a rublei). Trump n-a iubit niciodată modelul social al Federației Ruse.
În același timp, el n-a fost un personaj revoluționar care să nege, în materie de relații internaționale, dreptul marilor puteri de a-și proiecta interesele într-o anumită zonă de influență.
Trump n-a abandonat Europa de Est, așa cum s-a spus. Dovada? Excepționalul discurs pro-occidental susținut în 2017 la Varșovia în fața a zeci de mii de polonezi entuziaști. Evident, presa din Washington DC a fost surdă la mesajele de solidaritate ale Americii cu flancul estic al NATO. John Podesta și John Lewis au fost două dintre cele mai vehemente voci ale Stângii care l-au acuzat pe Trump că s-ar fi înțeles, vezi Doamne, cu Vladimir Vladimirovici Putin.
Poate că la nivel strategic, Trump, un om care a fost toată viața anticomunist, și-ar fi putut dori o rupere a alianței dintre ursul siberian și dragonul de la Beijing. De ce? Pentru că America de azi n-are poziția privilegiată din perioada președinției lui Ronald Reagan. Prin dezindustrializare, Occidentul a pierdut teren față de țări precum India sau China. În plus, numeroși comentatori (precum John Mearsheimer) consideră că puterea economică și greutatea demografică a Chinei este mult mai amenințătoare decât forța militară proiectată de Rusia (înarmată, totuși, cu focoase nucleare). Se înșală, oare?
Da, în toamna lui 2016, știind poziția belicoasă, puternic motivată ideologic, a candidatei Hillary Clinton, oamenii Moscovei și-ar fi dorit o victorie a negociatorului Donald Trump (un politician deloc preocupat de exportul ideologiei LGBT în lumea întreagă). Nu exclud ca Președintele Donald Trump să fi negociat cu Vladimir Putin și o soluție salvatoare pentru integritatea teritorială a Ucrainei.
O cooperarea electorală dintre echipa lui Donald Trump și serviciile rusești n-a existat și n-a putut fi niciodată demonstrată. O deschidere spre dialog s-a putut observa, dar fereastra deschisă de liderul republican s-a închis automat prin atacul barbar al Rusiei asupra Ucrainei în februarie 2022.
S-a mai spus că Donald Trump a dorit să submineze NATO. Oare când le-a cerut germanilor să ridice contribuția financiară la 2% din PIB pentru cheltuielile militare, cine a avut dreptate?
Totul se petrecea înaintea invadării Ucrainei de către armata roșie (februarie 2022). Ca om de afaceri, Donald Trump cunoaște puterea cuvintelor și semnificația gesturilor folosite la negocieri. Înainte de-a susține războiul dintre două supraputeri, e util să încerci și arta dialogului.
Da, știm că Donald Trump a vândut o vilă din Palm Beach unui oligarh rus. E cunoscut faptul că Paul Manafort a fost un lobbyist republican implicat în susținerea forțelor pro-Putin din Ucraina. Generalul Michael Flynn a acceptat bani de la Russia Today (așa cum Bill Clinton a primit donații colosale de la diferiți dictatori ai Africii). Politica internațională e policentrică, amestecată și greu de controlat.
Au existat nenumărați politicieni favorabili lui Vladimir Putin, atât în Statele Unite, cât și în Uniunea Europeană. Ani de zile, presa i-a cruțat pe Gerhard Schroder (fost cancelar social-democrat al Germaniei), Giuseppe Conte (demnitar italian), Dominique Strauss-Kahn (fost șef al FMI), Alexis Tsipras (fost premier al Greciei, comunist în convingeri), Christian Kern (fost cancelar austriac), Paavo Lipponen (fost premier finalandez), pentru a da numai câteva nume din galeria Stângii occidentale. Niciun reprezentant al progresiștilor n-a fost supus tratamentului agresiv al presei americane la adresa lui Donald Trump, președinte responsabil pentru severele sancțiuni impuse Federației Ruse pe timpul mandatului său.
Niciodată n-au fost găsite probe care să indice existența unui favoritism din partea Președintelui SUA față de Vladimir Putin. Cu toate acestea, repetarea unui neadevăr ajunge să fie tratat drept stare de fapt
“Intregul popor raspunde ferm chemarii
tovarasului NICOLAE CEAUSESCU,
in deplina unitate,
cu abnegatie si eroism”
revista “Lumea”, 10 martie 1977,
tocmai fusese un cutremur.
(mah:
voi securoii sinteti damblagii,
strangeti din buci cand debitati 1 lozinca)
” Mai mult, Stânga democrată din anii 1960-1970 avea puternice accente pacifiste ”
-pare scris de tovii de la revista “Lumea”