Recent, dl senator, fost Ministru al Educației, Liviu Marian Pop s-a avântat, din băncile Parlamentului, pe aleile Fb-ului în căutare de voturi. Și a poposit pe pagina grupului „Învățământ Preuniversitar” pentru a adresa caldele sale urări de sănătate și progres profesorilor exasperați de noile cerințe impuse de deșcolarizarea online a României.
După cum era de așteptat, micul, însiropatul și învelitul în susan mesaj al dlui senator a fost primit cu scepticism, revoltă și chiar greață de profesori. Iritat, dl senator a dovedit încă o dată că în compoziția chimică a melifluențelor electorale de circumstanță ale nomenclaturii actuale se ascunde venin din cel mai coroziv.
Unei doamne profesoare care scrie: „Pe vremea când erați unul de-al nostru parcă vă simțeam mai aproape de noi, cadrele didactice. De când ați intrat în senat sunteți unul de-al lor”, dl Liviu Marian Pop îi răspunde: „fiecare cu simțurile lui!”
La comentariul plin de năduf al unei doamne profesoare care mărturisește: „Eu în locul lui tăceam”, dl senator Liviu Marian Pop răspunde cu imbatabila dialectică a unui țânc de cinci ani care știe că „ba tu”: „Reciproca este adevărată”. Dna profesoară revine și întreabă, civilizat și punctual: ”Vi se pare că ați făcut ceva pentru profesori când erați la putere?”, la care dl Liviu Marian Pop indică triumfător: „Un mic exemplu” și copie un link către o știre de pe România TV despre programul „Curriculum relevant, educație deschisă” (C.R.E.D.).
La observația mai multor profesori cum că acest program de „formare continuă” este doar un mod de a sifona bani în direcția experților/”formatorilor”, dl Liviu Marian Pop, actualmente președinte al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport din Senat, lămurește doct: „Avem programe școlare noi. Cred că e nevoie de formare continuă mereu […] pentru învățământul gimnazial s-au schimbat multe, plus că s-au introdus discipline noi. În același timp e nevoie de programe pentru opționale transdisciplinare și interdisciplinare”.
Răspunsul profesorilor e că noile programe școlare sunt doar vechile programe școlare ciuntite și amalgamate astfel încât să nu se mai înțeleagă nimic: „Sunt scoase aiurea niște lecții, mutate dintr-o clasă în alta și bramburite la maxim lecțiile rămase. Asta nu e noutate care să necesite formare. Nu există o coerență în nimic. Copiii nu au manuale, deși se schimba programele de 9 ani!!!! Subiectele de la evaluarea națională au un grad destul de ridicat de dificultate, iar la cursurile de formare ni s-a prezentat manualul de clasa a cincea care are un copăcel cu numere și am fost instruiți să ne jucăm cu copăcelul ăla. Noi nu mai pricepem ce se vrea de la noi, poate pentru asta vreți să ne tot formăm.”
Dincolo de inexplicabilele maniere ale dlui senator Liviu Marian Pop, care este atât de desprins de realitate încât nici nu simte nevoia de a nu-și jigni sau antagoniza potențialii alegători sau oameni cu care va trebui să lucreze în caz că ajunge din nou ministru al Educației, ce se desprinde de aici este, din nou, preocuparea continuă a spumei politice din România de a haotiza învățământul în numele unor false imperative profesionale. Practic, reforma înseamnă destructurarea armăturii pedagogice a învățământului și parazitarea proceselor sale educative. Pedagogia clasică este data peste cap, iar activitatea didactică este căpușată cu ajutorul experților, softurilor, programelor de pregătire continuă, manualelor alternative și auxiliarelor, oengeurilor promotoare de toleranță la incultură și diversitate de incompetențe și așa mai departe.
Școala clasică, de care România s-a bucurat din 1864 până prin 1995,este un loc unde elevii își cultivă inteligența și discernământul, intelectual și moral, prin contactul cu tot ce e mai bun din tradiția intelectuală a națiunii și umanității.
Școala corectă politic tinde să fie un loc unde sunt educați și părinții, alături de elevi, în sensul tendințelor progresiste, bazate pe lepădarea de orice patrimoniu classic și de oricer epere stabile. E un loc de unde, sub pretextul educării elevilor, se iradiază ideologie radicală și în familie. Ba, după cum se vede, școala este un loc unde nu elevii, ci profesorii trebuie să învețe mereu, să se lase reeducați. Scopul școlii de tip nou, activ, experimental, progresist, este acela de a educa profesorii, continuu. E înscrierea întregii societăți în fluxul unei îndoctrinări fără sfârșit.
Dl Liviu Marian Pop trimite, prin linkul cu care se laudă, către programul C.R.E.D., aflat în plină desfășurare în ciuda schimbărilor de gardă partinică la guvernare.
Și citim, în acel articol din 14 noiembrie 2017: „Ministrul Educației Naționale, Liviu Marian Pop, și ministrul delegat pentru fonduri europene, Marius Nica, au semnat marți, 14 noiembrie, la Palatul Parlamentului, contractul de finanțare privind derularea proiectului strategic “Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți” (CRED). Proiectul, al cărui obiectiv este abilitarea curriculară a 55.000 de cadre didactice din învățământul primar și gimnazial, se va derula în perioada 2017-2021 și are un buget de aproximativ 42 milioane de euro.”
Dl Liviu Marian Pop declara: „Având în vedere că am rescris toate programele școlare pentru învățământul primar și gimnazial, este absolut necesară și formarea cadrelor didactice, fapt pentru care avem un proiect european aprobat. 55.000 de cadre didactice vor intra în formare. Dintre acestea, 15.000 din învățământul primar și 40.000 din învățământul gimnazial. În așa fel încât (…) s-a închis cercul: programe noi, cadre didactice formate pe aceste programe noi, evident infrastructura școlară, mijloacele și materialele necesare unei noi perspective educaționale. Este un proiect pe patru ani. Vom avea aproape 2.000 de formatori, experți străini, inclusiv din Finlanda — pentru că știm că acolo este un model de bună practică a învățământului. […] anul acesta noi finalizăm planurile-cadru pentru învățământul liceal, urmând ca anul viitor să finalizăm programele pentru învățământul liceal și să continuăm, începând cu 2020, noua reformă școlară. Am început-o în 2012 cu clasa pregătitoare, am rescris planurile-cadru și așa avem 7-8 ani de zile rescris tot curriculumul național care este învechit și uneori depășit pe foarte multe componente””
Programul C.R.E.D. vine și cu stimulente financiare pentru profesorii care se aliniază noii direcții: „Pentru desfășurarea activităților de formare vor fi alcătuite 2.750 grupe de profesori în toate județele și în Capitală. Numărul total de ore de formare la nivel național este de 330.000, implicând aportul a 900 de formatori. Toți cei 55.000 de participanți la cursurile de formare vor primi o subvenție în cuantum de 600 de lei. Suplimentar, pentru cadrele didactice generatoare de bune practici vor fi acordate 150 de premii. De asemenea, vor fi elaborate 18 ghiduri metodologice care acoperă toate disciplinele prevăzute în noile planuri-cadru pentru învățământul primar și gimnazial, respectiv 7.200 de resurse educaționale deschise (RED) pentru toate disciplinele. Acestea vor fi accesibile elevilor și cadrelor didactice atât în centrele de resurse educaționale deschise, cât și pe o platformă on-line de e-learning.”
Așadar, ce avem în față este un fost ministru al Educației și actual senator și președinte al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport din Senat care, confruntat de către profesori cu propriul bilanț sărăcăcios, se apără trimițând către marea sa realizare: programul prin care se caută condiționarea profesorilor în sensul dezastruoasei reforme a învățământului. „Se închide cercul”, ne anunța dl ministru: programe noi, manuale noi, mijloace de predare adecvate acestor noi instrumente. Se închide cercul de parcă se strânge lațul.
La capătul absolvirii acestui program, toți vor spune, în cor: „C.R.E.D. în deșcolarizarea României!”
Mircea Platon este autorul cărții Deșcolarizarea României. Scopurile, cârtițele și arhitecții reformei învățământului românesc. Cartea poate fi achiziționată de-aici.
