Redacția ziarului „Libertatea” informează succint despre concedierea unor angajați ai trustului Ringier, în frunte cu câteva vedete ale jurnalismului românesc. Dar aici nu despre „Tolo” vreau să discut, ci despre faptul în sine.
Așadar, redacția „Libertatea” a anunțat conducerea centrală a Ringier, de la Zurich, cu privire la anumite decizii luate pe plan local care erau legate de industria pariurilor. Decizia de la Zurich a fost de a păstra legăturile cu industria pariurilor și de a concedia conducerile redacționale de la „GSP” și „Libertatea”.
De asemenea, conducerea Ringier de la Zurich mai comunică faptul că aceste concedieri nu au legătură cu industria pariurilor, ci cu diferențe de vederi strategice privind managementul și o slabă eficiență a fostelor conduceri.
Acestea sunt faptele relatate de cele două părți.
Acum, eu sunt oleacă nelămurit, pentru că observ niște contradicții majore la cei concediați.
După ce massmedia a pus umărul, ani de zile, la promovarea narațiunii că investitorii străini sunt, practic, mâna lui Dumnezeu pe capul nostru (bleg), că deciziile investitorilor reflectă procese economice obiective, că restructurările și reformele sunt „de bine”, descoperă, cumva, pe propria piele, binecuvântarea celor predicate?
De ce concediații promovează narațiuni ostile capitalului străin, investitorilor, multinaționalelor? Lucrează cumva în solda lui Putin și caută să submineze încrederea în Occident? Vor cumva să devină jurnalismul serviciu public, ca la comuniști? Era mai bine înainte, când lucrați pentru capitaliști veroși români? Vreți cumva să spuneți că trustul occidental de la Zurich preferă banii de la păcănele în locul jurnalismului critic? Vai… nu cred că asta vreți să transmiteți (și, de altfel, nici măcar acum nu o faceți).
Nu ați promovat voi, cu timp și fără timp, mesajul că piața nu se discută, că e bine să avem capital străin, că doar așa vom deveni profesioniști și eficienți?
Apoi, de ce concediații promovează teorii ale conspirației? Conducerea de la Zurich, adică cea oficială a trustului Ringier, a spus clar că deciziile nu au legătură cu industria pariurilor. Aceasta este informarea oficială. De ce i-am crede pe niște concediați? De ce am lua în seamă varianta lor, neoficială? Nu ne-ați învățat voi, jurnaliștilor, să credem doar ce se transmite oficial? Nu ne-ați învățat că orice deviază de la ce spune vocea autorizată este „teorie a conspirației”? De ce v-am crede acum?
Domnilor jurnaliști, nu cumva vă bucurați de roadele a ceea ce ați cultivat ani la rândul? Și încă sunt dulci pentru cei care sunt cunoscuți. Cei mai de la baza piramidei o să plătească cel mai greu. Așa cum am plătit cu toții, în timp ce voi ați îngroșat rândurile aplaudacilor unei ordini sociale care arată exact așa: banii de la păcănele sunt mai importanți decât fumurile unora care scriu. Și, mai ales, banii sunt mai importanți decât oamenii.
Mie nu-mi plăcea, dar nici nu-mi displăcea grav „Libertatea”. Era mai „soft” ca abordare. Oportunistă și speculând o oarecare deschidere spre unele voci mai critice, mai inteligente sau interesante (de pildă, Vasile Ernu). Dar nu, domnilor, voi nu reprezentați un exemplu de libertate de exprimare. Nici de spirit critic. Nu publicați chiar orice, fie și bine scris și documentat, dacă totuși acel „orice” era prea critic cu idolii la care vă închinați, cel mai probabil, și acum.
Nu sunteți și nu ați fost eroi. Ci doar complici.
Vântul schimbării, d-le jurnalist liber. Merg rău războaiele curente ?
”Vor cumva să devină jurnalismul serviciu public, ca la comuniști?”
Probabil vreți să spuneți „aservit comuniștilor”, fiindcă „presă publică” (pentru cine poate crede) au și marile Democrații (încă chiar faimoase pentru … calitate! BBC, NPR, DW etc. Pentru cine poate crede, desigur. Adică nu își permit „giumbușlucurile” presei private).
Eu am încercat să gândesc (lucru greu, fiindcă trebuie să te ducă și mintea …). Cred că „presa publică” trebuia să fie aservită PCR, dacă se putea spera să se împiedice setea năprasnică de libertate a maselor. Comuniștii au pierdut, au pierit (știu, nu sunteți de acord!), masele și Democrația au învins.
ACUM PLĂTIȚI. Care-i problema ?
Un preț încă foarte mic, pentru o libertate atât de mare. Paciență, în Democrație prețurile cresc (deși legenda spune că scad – dar … există inflația: dolarul de azi valorează vreo 6 cenți din cât fusese cândva …).
Marxismul nu a explicat niciodată cum împiedici fracțiunea cea mai inteligentă (și de obicei și criminală) a umanității să se mulțumească și cu veniturile mult mai modeste ale socialismului, când organizarea democratică le permite viață de nababi pe spinarea maselor îndobitocite. Democrația acordă drepturi și libertăți MULT MAI MARI exact CELOR MAI PERICULOȘI OAMENI (definiți astfel după capacitatea lor de a produce daune, în caz că nu sunt mulțumiți). MASELE ? Tac și rabdă, după mintea lăsată de Dumnezeu.
De ce să vrea „intelighenția” venituri modeste ? Austeriatea creștină este … PENTRU PROȘTI. ASTA CA SĂ LĂSĂM DEOPARTE PIEDICILE DISCRETE PUSE DE DEMOCRAȚIE ȚĂRILOR CE SE VOIAU SOCIALISTE.
Iar când nici asta nu merge … război deschis.
Ziceți că nu-i așa!
P.S.
Desigur că presa nu există doar pentru a papagalici știri. Creativitatea Democrației este recunoscută, iar domeniul presei nu poate face excepție.
Unii oameni nu vor sa minta pentru bani de la Zurich sau Moscova. Fomistii in schimb nu au scrupule.