ACTUALITATE Doina Cornea, noiembrie 1988: Prezenţa miliţienilor la poartă, paşii securiştilor în urma...

Doina Cornea, noiembrie 1988: Prezenţa miliţienilor la poartă, paşii securiştilor în urma mea mi-au transformat plimbarea solitară într-o amară neputinţă

Doina Cornea, fosta profesoară de franceză urmărită ani întregi de Securitate și păzită de milițieni la poartă, nota, în urmă cu 32 de ani, într-un sfârșit de noiembrie 1988, sentimentul de frustrare și neputința unui om vânat, care nu mai are nici măcar libertatea de a se plimba pe străzi, fără să simtă pașii securiștilor în urma sa.

„Ce să fac, Doamne, cu miliţianul din poarta? Dar cu securistul care m-a lovit şi insultat… care încearcă să-mi întemniţeze spiritul şi să-i răpească puterea? Cu ei ce să fac? Cum să-mi păstrez libertatea faţă de ei, înţelegând prin libertate lipsa oricărei convulsii interioare, lipsa oricărei condiţionări de ură?”, se întreba Doina Cornea, potrivit unor fragmente din cartea „Jurnal. Ultimele caiete”, publicate de Memorialul Sighet.

Nu știm cine sunt milițienii din jurnalul Doinei Cornea, cert este că unul dintre cei trimiși cu această misiune a fost Dacian Cioloș, copreşedintele Alianţei USR PLUS, în anii când era militar în termen la Securitate.

”Când eram militar în termen la Cluj-Napoca – în 1988- am fost pus în situația, împreună cu alți tineri soldați cu care făceam armata obligatorie, să fac de pază la intrarea pe strada unde Doina Cornea era arestată la domiciliu sau să patrulez pe lângă statuile din oraș unde împrăștia manifeste împotriva regimului”, spunea Dacian Cioloș în urmă cu doi ani, într-un mesaj postat pe Facebook în ziua în care a murit Doina Cornea.

Dar să revenim la amintirile Doinei Cornea.

Cluj, la 20 noiembrie 1988

„Trec adesea (vai, de cele mai multe ori chiar!) pe lângă darurile existenţei, fără să le bag în seamă, şi mă plâng mereu de golul dureros pe care mi-l lasa în suflet toate cele pe care aş dori să le am şi nu le pot avea. Sentiment de frustrare. Acum câteva zile, mai ales, am simţit acest decalaj cu o mare acuitate. Mă simţeam nefericită că nu eram liberă.

Prezenţa miliţienilor la poartă, paşii securiştilor în urma mea mi-au transformat plimbarea solitară – al cărei scop fusese întâlnirea de taină cu liniştea cerului, cu blândeţea copacilor şi aromele pământului – într-o amară neputinţa de a mă menţine în acea adâncă limpezime interioară de la care pornisem. Nelegiuitele stridente şi ecouri venite din afară m-au smuls din centrul meu, aruncându-mă, neputincioasă, în cea mai periferică, dar şi cea mai vulnerabilă zona a fiinţei mele. Numai în acest perimetru e posibilă sfâşierea şi pulverizarea eului.

O jalnică şi obsedantă frustrare a pus stăpânire pe mine. Deodată, ajunsă acasă, mi-am amintit zilele petrecute în celulă din beciurile Securităţii. E un an de atunci. Am revăzut lumina murdară revărsata ziua şi noaptea, deopotrivă, asupra noastră din tubul livid de neon, tencuiala zgrunţuroasă şi umedă, masa de piatră (cât suprafaţa unei noptiere) prinsă între cele două rânduri de paturi din fier, suprapuse; frigul şi mucegaiul pretutindeni… şi, mai ales, cumplită spaimă de a-l şti şi pe Tin-Tin arestat alături de mine… sacrificat… Iar acum, acasă, în fotoliul meu… Tin-Tin liber…

O generoasă pata de lumină pe covor… Cât n-aş fi dat, acolo, pentru o suprafaţă – fie şi numai de un centimetru pătrat – iluminată de razele soarelui! Cât n-aş fi dat doar pentru câţiva centimetri pătraţi de geam prin care să văd lumina zilei sau nişte crengi vestitoare de anotimpuri! Cât n-aş fi dat să am şi o plăntuţă căreia să-i port de grijă! M-am uitat cu oarecare vinovăţie la Craciunica mea, de pe pervazul ferestrei, încărcată de boboci (mi-a dăruit-o mamă, cu vreo douăzeci de ani în urmă).

Uneori, o ud aproape mecanic, fără un gând de iubire sau de bucurie pentru ea…, fără a lua în seamă acest mic dar, acest semn de iubire care vine spre mine de undeva… Deodată, ca printr-o neaşteptată şi magică inducţie, venind din partea Craciunelei, m-am regăsit în centrul meu, în acel spaţiu tainic al comuniunii, deschis tuturor iubirilor şi întâlnirilor sacre.

Cluj, la 27 noiembrie 1988

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru experienţele spirituale pe care îmi permiţi să le fac. Ajută-mă să pot fi mai trează, mai atentă la ce se petrece în spiritul meu. Să-l păstrez cât mai mult deschis spre Tine. Să nu Te uit, să nu-Ţi uit prezenta. Prezenţa Ta o percep că iubire de Tine (dar şi ca libertate, posibilă doar în spaţiul comunicării esenţiale), raportând-o, aceasta iubire de Tine, mereu la ceea ce mă înconjoară. Ajută-mă să fiu mai atentă la imediatul din jur: craciunica, azaleea, mamă, Tinu3, Tin-Tin, grădină, ciobul de cer printre crengi…, dar şi la ceea ce este dincolo de aceste realităţi…

Ce să fac însă cu miliţianul din poarta? Dar cu securistul care m-a lovit şi insultat… care încearcă să-mi întemniţeze spiritul şi să-i răpească puterea? Cu ei ce să fac? Cum să-mi păstrez libertatea faţă de ei, înţelegând prin libertate lipsa oricărei convulsii interioare, lipsa oricărei condiţionări de ură? Cum să mă feresc de închidere, de împuţinare şi uscăciune?

Ajută-mă, Doamne, să-mi însuşesc învăţătura lui Iov: să-i proiectez şi pe ei în planurile Tale absolute, care mie îmi scapă, dar pe care, chiar neînţelegându-le, trebuie să doresc să le accept cu supunere (sunt şi ei creaturile Tale) şi cu dragoste de Tine”.

Din Doina Cornea, „Jurnal. Ultimele caiete”, editor și prefață Ana Blandiana, Fundația Academia Civică, 2009.

Sursa: Memorialul Sighet

 

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul globalist și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume cauze conservatoare și/sau naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă dorești să ai ce citi în continuare, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3Media

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

IMPORTANT

Campania R3Media a strâns 8.312 de lei din cei 17.561 lei...

Dragi prieteni ai R3Media, sunteți extraordinari! Campania de donații pentru luna septembrie s-a încheiat ieri cu un bilanț care mi-a depășit așteptările: din necesarul de...

Cele mai citite

Articole relaționate