joi, decembrie 5, 2024
OPINIIDivina Epidemie

Divina Epidemie

În Italia, există o organizație care vindecă oameni atinși de Covid, folosind un tratament medicamentos, administrat acasă, de la primele semne de boală. Mai mult de 2000 de medici și alte mii de asistenți, infirmiere și surori au creat o rețea care acoperă toată Italia și, mai mult, preia pacienți din afara țării. Terapia Domiciliare Covid 19 a fost creată de un avocat din Napoli și a tratat cu succes zeci de mii de oameni, urmînd o procedură strictă: pacienții intră în contact cu operatorii organizației, primesc rețeta potrivită situației lor și sînt îndrumați cu mare atenție pe parcursul tratamentului.

Organizația nu a apărut pentru a nega existența virusului și nici pentru a respinge varianta vaccinului. Pur și simplu, medicii care lucrează în rețea știu și demonstrează că există o cale de a vindeca bolnavii, din timp și fără internare. Organizația lucrează cu un regulament etic sever care interzice orice declarație politică și elimină pacienții cu chef de speculații neguroase. Singurul lucru admis și practicat 24 de ore din 24 e asistența medicală riguroasă. Rezultatele sînt extraordinare: zeci de mii de pacienți vindecați acasă și, prin asta, decongestionarea spitalelor.

Nu tocmai surprinzător, existența, munca și rezultatele acestei rețele de tratament la domiciliu sînt aproape necunoscute. Mediile de informare nu se ating de temă, deși au în față un subiect de aur pentru presă: un fenomen medical, social și civil. În plus, șicanele birocratice – de pildă, interzicerea temporară a unora din medicamentele folosite pentru cura la domiciliu – continuă să hărțuiască întreaga operație. Însă, deocamdată, nici un text de lege nu face posibilă interzicerea organizației și nu îi împiedică pe medici să lucreze, voluntar, în afara orelor de program. Terapia Domiciliare Covid 19 încearcă să obțină recunoașterea și extinderea oficială a tratamentului dar administrația medicală și birocrația de stat rămîn neclintite și ostile.

Succesul tratamentului folosit de organizația italiană e incontestabil. La fel, boicotul mediatic și blocajul birocratic. De aici, măcar cîteva concluzii inevitabile.

Îndărătnicia bine dotată cu care statul italian apără exclusivitatea vaccinului spune că societatea e prinsă într-o ambuscadă politico-medicală de mari proporții. Populația e încolonată sau, mai exact, mînată spre vaccinare prin omisiune de informație și defăimare mediatică. Cei ce repetă la nesfârșit că nu fac decît să „urmeze știința” reușesc, simultan să promoveze ignoranța și să alimenteze spaime care fac din vaccin un cult iar din furnizorii lui o echipă de mîntuitori, întîmplător aflată la guvernare.

Asta sugerează că guvernul e, mai întîi, fidel contractului cu marile companii farmaceutice și abia apoi preocupat de asistența generală a pacienților. În acest punct, apare întrebarea mereu ocolită de autoritățile statului: dacă vaccinul e soluția unică și nu soluția preferată din rațiuni comercial-politice, de ce nu legiferează nimeni obligativitatea vaccinului?

E limpede: nici un guvern nu riscă soluția legiferării pentru că nici un guvern nu vrea să-și deșire coafura democratică, adoptînd o măsură radicală și fără apel. Și atunci? Și atunci, apare, harnic și serviabil, șantajul administrativ. Obligativitatea poate fi la fel de bine creată prin alte mijloace. De pildă, prin așa zisul Green Pass care nu e nimic altceva decît grebla ce aduce populația la vaccinare. Medical, Green Pass-ul e o inepție vădită. Un mecanism care triază persoane ce urmează să își paseze reciproc virusul, îngrășînd procentul de infectări pe care onor guvernul îl va folosi, apoi, pentru a demonstra statistic agravarea situației. De unde, necesitatea ”științific” argumentată de a continua și înăspri restricțiile anti-epidemice. Scenariul astfel rulat de ceea ce italienii numesc, imuni la ridicol, „cabina di regia”, scoate din joc realitatea: vaccinul e bun dar nu e miracolul glorificat de guvern. Cultul vaccinului e o operație n-are nici o vină. Ea spune doar că virusul poate fi tratat, nu și că tratamentul virusului e un monopol global, deținut, prin contract, de Big Pharma și de guverne.

Dar cine sînt, în definitiv, oamenii care ”urmează știința” și ne cer să îi urmăm pentru a arăta că nu sîntem o trupă de troglodiți, paleo-vraci și practicanți vodoo?

Nu sînt ei, oare, aceiași oameni care au descris vaccinul drept miracol instant, cu o rată de succes de 90% și mai mult? Și nu constată ei, astăzi, că vaccinul e însoțit de explozia ratei de infectare? Oare cei ce presează prin șantaj pentru vaccinare, nu sînt exact aceiași oameni care apără ”suveranitatea asupra propriului corp” atunci cînd e vorba de avort? Nu cumva cei ce susțineau că vaccinul e un remediu riscant pe vremea lui Trump sînt aceiași oameni care văd un miracol în vaccinul administrat sub președinția lui Biden? Oamenii care denunță pericolul medical grav creat de demonstrațiile celor ce refuză vaccinul nu sînt exact oamenii care au stabilit (printr-o declarație semnată de 1200 de ”cadre medicale” americane) că demonstrațiile anti-rasiste și pro-gay sînt ferite de orice risc? Și cum pot aceeași oameni care ”urmează știința” să injecteze în societate credința în adevărul, ideea și soluția unică?

Unde e știința în toate aceste exerciții de luxat logica și fracturat bunul simț? E remarcabil. Încă o contradicție și-a găsit rezolvarea: poți ”urma știința” pe care o duci, simultan, în lesă.

În ciuda ciuda valurilor de propagandă și palavre numerice, știința nu e acea disciplină utilă, născută spre a confirma zicerile și autoritatea experților. Știința e o metodă de cercetare a realității și atît. E mai mult decît destul. E enorm dar rău înțeles și lesne falsificabil. Nu există regim autoritar după 1900 care să nu fi închiriat sau încălecat știința, spre a-și demonstra obiectivitatea, generozitatea și îndreptățirea la putere totală. Adevărat, glorioasa Revoluție Franceză l-a ghilotinat pe Lavoisier dar asta numai pentru a ”urma binele” care ”urma Revoluția” care „urma rațiunea”.

Prea puțini oameni înțeleg ce e știința, de ce e ea adesea confundată cu tehnologia și care e raportul ei cu realitatea pe care încearcă să o pătrundă. Nu asta e problema. Criza intervine în momentul în care metoda științifică trece în limbajul politic și e declarată Regina Cunoașterii – adică transformată în religie.

Știința n-a avut niciodată aroganța pe care au ținut să i-o dăruiască administratorii ei politici moderni. În mod fundamental, ea exclude plenipotența care i-ar contrazice principiile fundamentale și i-ar aduce, dealtfel, ruina. O cugetare a lui Werner Heisenberg avertiza în 1958:

„What we observe is not nature itself, but nature exposed to our method of questioning”

După încă 20 de ani, Paul Feyerabend, înțelegea pericolul iminent al științei transformate în ideologie de stat și scria:

„Science should be separated from the State just as Religion is now separated from the state”

Pînă la urmă, pseudo-incantațiile științifice plimbate prin discursurile oficiale semnalează un singur lucru: ascensiunea celei mai perfide deplasări politice în democrațiile contemporane: diminuarea sau substituirea completă a deciziei democratic-parlamentare și normalizarea deciziilor emise de experți, birocrați și planificatori nealeși, distanți, necunoscuți și fără răspundere în fața publicului larg. Totul, sub scutul scientismului și garanția imperativelor morale de nerefuzat. Salvarea vieților – în cazul Covid. Protecția planetei – în cazul cruciadei climatice.

În locul politicii tradiționale, societățile aflate în era Covid au de-a face cu un asalt mediatic și administrativ acerb. Aparent bine intenționat, masajul mediatic-politic induce o stare de anxietate supusă și laminează gîndirea ce se aprobă singură. Nimeni n-a mai arătat atîta detașare cinică și nimeni n-a mai avut neobrăzarea de a-și manipula emoțional societatea, într-o manieră atît de insistentă, pe timp de pace. Un dispreț profund răzbate din spatele acestui enorm val de umanitarism dirijat.

Toate ingredientele morale ale acestui act dezgustător au fost perfect ilustrate, recent, de discursul nedemn în care Președintele Biden a atacat fără reținere o parte a societății americane: nevaccinații. Adică, acea parte a societății care îndrăznește să aibă o altă părere, să se teamă sau să evite riscul pe propria piele.

Președintele Biden, predicînd o facere de bine care desparte, din mers, americanii avansați de americanii retrograzi:

„We’ve been patient, but our patience is wearing thin. And your refusal has cost all of us.”

Și, mai departe:

„The bottom line: We’re going to protect vaccinated workers from unvaccinated co-workers.”

Ultimatumul lui Biden, rostit cu o autoritate morală recent măsurată la Kabul, repetă rictusul superior al elitelor care nu se mai satură detașându-se de vulg și recrutează masă umană în scheme de protecție infinită.

Două observații se întorc împotriva epidemiei de binefacere selectivă ilustrată de situația Terapia Domiciliare Covid 19 și de discursul lui Biden.

Mai întîi: ce anume e organizația italiană care se ocupă cu mijloace simple și eficiente de pacienți (vaccinați sau nu)? Ce altceva e această inițiativă, dacă nu întruchiparea perfectă a societății civile? Cetățeni care își folosesc competența și conștiința pentru a ajuta alți cetățeni. Lipsa de curiozitate și, mai mult, aversiunea premeditată cu care presa și instituțiile ”democratice” tratează acest fenomen spune ceva clar și trist: civismul e validat numai și numai dacă repetă și respectă o anume agendă. O singură agendă: liberalismul progresist. Altfel, civismul poate vindeca lumea și va muri ignorat. Virtutea e un monopol elitar.

Apoi: care e valoarea jurămintelor repetate de lideri ce au ținut să declare solemn după fiecare traumă colectivă că nimic nu va schimba felul de viață al societăților occidentale? Mai valorează ceva marile angajamente reluate automat după fiecare act terorist? Cunoașteți refrenul: nimeni nu ne va schimba felul de viață și nimic nu va îngrădi sau amenința libertatea în societățile noastre! Nimeni și nimic? Aceeași oameni care făceau asemenea declarații democratice pasionale cățărați pe atrocități teroriste pun în practică, acum, tot ce respingeau atunci. Nimeni nu ne va schimba modul de viață dar noi vă schimbăm cu totul modul de viață. Răul nu va triumfa dar triumfă binele pe care tocmai l-am reformulat.

Și totuși, la ce bun? Teoriile conspiraționiste cad în gol. Ca de obicei, ele sînt o excitantă croazieră mentală înrudită cu ruleta rusească. Singurul lor rost e pavoazarea pseudo-rațională a nevrozelor.

Deocamdată, e mai simplu și mai folositor să constatăm că statele au încheiat un contract cu așa zisa Big Pharma. Unde statele sînt tot mai puțin forțe politice legate de cei ce le-au dat puterea și tot mai mult o aglomerare de globaliști-executivi-post-politici-elitari-vizionari autodesemnați; o învălmășeală compactă și arogantă de guverne care își seamănă prin educație, pretenții de eminență și cinism. Și unde Big Pharma e un conglomerat formidabil de produs și livrat permanent cure globale. Semnînd contractul, Big Pharma a obținut un cîștig și o poziție de prestigiu formidabilă. În același timp și cu aceiași bani, guvernele au cumpărat foarte ieftin ceva inestimabil: un cadru infailibil de control.

E greu de crezut că guvernele n-au înțeles imediat ocazia livrată de epidemia Covid. Formalizarea virtuoasă a controlului sub pavăză științifică nu are rival în materie de preluare a societăților. Cu doar cîteva miliarde – mărunțiș bugetar – un guvern cumpără drepturi la care nu putea visa. Așa de pildă, ilegalitatea profundă a deciziilor executive. Între ucazul lui Biden care obligă la vaccinare orice companie cu peste 100 de angajați și odiosul decret al guvernului italian care obligă toate companiile la vaccinare nu e decît o diferență de apetit criminal. Fără-de-legea ca distilare pură și negativă a legii.

Și economia paralizată, șomajul etc? Nici o problemă! Băncile Centrale au copiatoare de mare putere și emit atîta monedă fizică sau virtuală cît e nevoie. Banii astfel multiplicați sînt, apoi, aruncați din elicopter, spre o populație care a învățat, după o baie media devastatoare, că e permanent în pericol dar are un protector neobosit: statul. Mai precis acel centru de putere care nu mai are culoare politică și nu trebuie clătinat de critici sau alegeri, ca în vremurile nedisciplinate ale democrației pentru toți.

Efectul finit? Dispar piața economică liberă și autonomia moral-juridică a cetățeanului. Apar sau cresc nemăsurat monopolurile și, implicit, dependența generală de surse unice. Pasivitatea timorată devine recomandabilă, se osifică și dă mase de supuși bine înhămați. Statul e singurul cîștigător și își cheltuie premiul consolidînd noua mentalitate globală. În fiecare seară, o nouă ediție a jocului cu cifre, grafice și procente COVID dă un bine pregătit spectacol-loterie care prescrie viața și angoasele pentru următoarele 24 de ore.

Și toate astea, bineînțeles, numai și numai pentru că nevaccinații nu se dau pe brazdă și nu se supun acului eliberator. Curios, dacă toată lumea s-ar vaccina și societățile ar defila sub flamura lui 100%, situația nu s-ar schimba.

Nimeni n-a reușit să explice în ce condiții va fi declarată victoria finală asupra Covid. În momentul în care vom atinge faimosul nivel Covid zero? Această utopie virusologică nu e altceva decît un fel de a promite eternizarea sistemului de control. Cu orizontul Covid zero realizat, o lume remodelată va fi atins apoteoza.

Divina Epidemie va lăsa în urmă o lume nouă. Culmea: prin foștii nevaccinați. Măcar în acest fel, utili și complici ai progresului inevitabil.

Oricînd și oricum va fi vreodată oficial declarată încheierea erei Covid, libertatea va lipsi de la ceremonie.

Articol preluat de pe antimaterie și publicat cu acordul autorului

CITEȘTE MAI MULT

PARTENERI

Loading RSS Feed

Loading RSS Feed

 

1 COMENTARIU

  1. Unul din cei mai acizi comentatori politici, stai sa vezi cind incep sa se bata intre ei cel cu 2 doze cu cei cu 3 sau 4 doze va fi tare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,500FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE