Dezbatere mimată la Ministerul Educației pe tema noilor legi ale învățământului: Bătaie de joc și nerușinare din partea unui ministru. Mărturii

Pe 23 august, de la ora 12:00, ar fi trebuit să aibă loc dezbaterea pe proiectul de lege al învățământului preuniversitar, pe o platformă online organizată de Ministerul Educației.

Spun „ar fi trebuit”, pentru că ceea ce s-a petrecut nu a fost o dezbatere, ci un simulacru ieftin, în care s-a mimat dezbaterea. Reprezentantul R3media s-a înscris regulamentar la cuvânt, urmând instrucțiunile trimise de minister, cu o zi înainte. Că așa se anunță, cu o zi înainte…

La ora începerii, ministerul a decis să dea cuvântul participanților într-o ordine știută doar de organizatori. Având în vedere că au fost peste 110 persoane înscrise, vă dați seama ce-a ieșit. Fără să știi când ți-e rândul, oamenii au trebuit să aștepte să fie strigați, o singură dată, de către ministru, ore-n șir. Evident, nu toți au rezistat până la momentul în care ar fi ajuns la rând. De fapt, acesta a fost și scopul urmărit.

Urmărind înregistrarea, se vede cum ministrul discută pe îndelete cu unii, cum le răspunde la „fileu” altora , în timp ce incomozii au fost ignorați. Nici măcar n-au mai apucat să vorbească, așa cum a fost și reprezentantul R3media. Trei minute, atât a avut fiecare. Nu mai mult.

Spre confirmare, vă oferim mărturia unui alt participant la dezbatere, Andrei Dincă, de la LIGA pentru DESTEPTAREA ROMANIEI, care a apucat să pună patru întrebări. Credem că relatarea sa nu mai are nevoie de alte comentarii (Redacția):

Bataie de joc si nerusinare! Azi am primit o palma simbolica de la un ministru, si am asistat cum a patit acelasi lucru in public si o stimata doamna avocat, pe care o cunosc si o apreciez mult.

Azi m-am convins si eu, pe propria-mi piele, despre cum simuleaza dezbaterile publice domnul ministru Cîmpeanu si subalternii sai din Ministerul Educatiei.
Daca sunteti parinti, elevi, studenti, sau pur si simplu cetateni romani care sunteti interesati de reforma radicala a sistemului de invatamant care e in curs de initiere, ar fi bine sa cititi cu atentie cele ce urmeaza. Pentru ca dincolo de discutii pe articole de lege si masuri propuse, conteaza in primul rand sa ne dam seama de sinceritatea si de bunele sau mai putin bunele intentii pe care le au politicienii si expertii care fac reforma prin noile legi ale educatiei.
Ieri, Ministerul Educatiei a lansat invitatia ca cei care doresc sa participe la dezbaterea publica online de azi sa se inscrie pe email. M-am inscris si eu, ca sa exprim public o pozitie din partea platformei civice Liga pentru Desteptarea Romaniei, din care am onoarea sa fac parte inca de la infiintare. La ora 12, am intrat in dezbaterea de pe zoom. Desi s-a stabilit clar de la inceput regula ca fiecare participant are dreptul sa isi expuna opiniile timp de maxim 3 minute, de fiecare data cand a intervenit o persoana considerata mai “importanta”, precum un parlamentar, sau reprezentantul unui ONG care are legaturi cu MEC, aceasta regula a fost ignorata, fiind valabila mai mult pentru “prostime”, unele VIP-uri vorbind chiar si 7-8-10 minute, in special daca au abordat doar teme care nu il deranjau pe domnului Cîmpeanu. Totodata, atunci cand problemele ridicate de vorbitori au fost pe placul oficialilor din minister, domnul ministru si colegii sai le-au raspuns pe larg la toate punctele.
Nu a fost si cazul meu, cand mai degraba domnul Cîmpeanu a aplicat tactica ignorarii depline a intrebarilor/problemelor neconvenabile, dupa faimosul model patentat de fostul ministru al justitiei – “alta intrebare”.

Iata cele 4 probleme importante pe care le-am ridicat azi in cadrul dezbaterii publice, si ce am spus exact:

“Punctul 1: Va solicitam sa publicati lista completa a expertilor care au participat la elaborarea proiectelor de lege ale educatiei, pentru respectarea principiului transparentei si pentru asumarea responsabilitatii”. La aceasta chestiune, domnul ministru si colegii sai nu au raspuns nimic.

“Punctul 2: Despre durata anului scolar: Lungimea anului școlar, precum și timpul petrecut în școală trebuie să se calculeze în așa fel încât materia de la toate disciplinele să poată fi însușită integral, fara ca sa se mai elimine ore sau materii, fără rabat de la calitate, fără stres pentru elevi și profesori, cu suficient timp de consolidări și recuperări, explicații și aplicații pentru ca la finalul anului școlar datele să arate că anul școlar și-a îndeplinit scopul și obiectivele. Numeroase țări din Europa au intre 190 si 200 de zile școlare într-un an, cu un număr de 6-7 ore petrecute în școală, învățământ doar dimineața, intr-un singur schimb. Acest timp nu reprezintă doar o predare continuă ci aplicații, proiecte si dezbateri. Asta înseamnă timp pentru asimilare, mult mai puține teme pentru acasa și fără meditațiile care nu vor mai fi necesare. In Romania durata anului scolar este de 168 de zile, in timp ce recomandările europene sunt de minim 180 de zile școlare pe an. Propunem cresterea duratei anului scolar preuniversitar cu 15-20 de zile.”.

La aceasta propunere, domnul ministru Cîmpeanu mi-a raspuns pe scurt ca nu se poate, ca nu e oportun.
“Punctul 3: Referitor la digitalizarea totala a procesului de educatie:
Din textul proiectului de lege a educatiei reiese clar intentia de a se dota toate scolile din tara si toate clasele cu dispozitive digitale pentru toti elevii. Insa, din textul legii nu reiese deloc care sunt limitele expunerii copiilor la ecranele digitale. Tinand cont ca exista numeroase studii la nivel european si mondial privind efectele negative ale expunerii sistematice si prelungite a copiilor la ecrane digitale, care merg de la tulburari pshiho-emotionale, deficit de atentie, intarziere in dezvoltarea neuronala, pana la probleme la nivelul ochilor si al posturii si la autism virtual, ne punem problema unde sunt reglementate clar duratele maxime de expunere a copiilor la mediul digital, care nu trebuie sa depaseasca duratele maxime recomandate de OMS pentru fiecare grupa de varsta.
Totodata, avand in vedere potentialele efecte negative ale digitalizarii educatiei asupra sanatatii copiilor, solicitam ca specialistii care propun aceste masuri de digitalizare sa isi asume public raspunderea, in plan politic, moral, civil si penal, pentru toate afectiunile care pot fi provocate elevilor prin acest proces.

De asemenea, consideram ca legiuitorii trebuie sa-i ia in calcul si pe acei parinti care nu vor dori sa isi expuna copiii la un proces de educatie digitalizat, preferand educatia clasica, daca traim intr-o democratie.”. La aceasta chestiune, domnul ministru si colegii sai nu au raspuns absolut nimic.

“Punctul 4: Scaderea varstei minime pentru invatamantul obligatoriu la 3 ani: Consideram ca aceasta masura nu este una oportuna, necesara si benefica, si nici una spre interesul superior al copiilor prescolari.

Consideram ca intr-un stat democratic, părinții pot să aleagă liber daca să dea copilul la o grădiniță de stat sau particulară, dar nu pot fi obligați să încredințeze copilul de la 3 ani unui sistem de ”învățământ preșcolar” obligatoriu. Printre altele, și pentru că până la 6-7 ani se face educație in sens larg, adică se transmite un anumit mod de viață și valorile de baza, nu se face invatamant sau instrucție – adica transmitere de informatii si cunostinte. Iar această educație, acest proces de formare psiho-emotionala a copilului are nevoie mai multă decât de instrucție de căldura umană, de stabilitatea psihică și de joaca, care sunt cel mai bine asigurate in cadrul familiei.

Consideram ca este benefica extinderea sistemului de gradinite de stat, si cresterea calitatii serviciilor oferite de acestea, insa consideram ca trebuie lasata parintilor si familiei alegerea daca vor sa isi educe acasa copii la aceasta varsta frageda, daca vor si pot sa faca acest lucru.”. La aceasta tema, cand am ajuns spre final, mi s-au scurs cele 3 minute, si domnul Cîmpeanu mi-a intrerupt interventia, fara sa ma lase sa termin ultimul paragraf, vizibil deranjat de temele ridicate de mine.

Deci, din cele 4 probleme importante pe care le-am ridicat in cadrul dezbaterii, domnul Cîmpeanu si colegii sai de minister au ignorat total 3, cele care i-au deranjat, si au preferat sa nu raspunda absolut nimic, si sa treaca la urmatoarea persoana, ca si cum parca nu au auzit nimic din ce am spus…

Dupa mine a vorbit doamna avocat Marina Ioana Alexandru, care a ridicat si dansa mai multe probleme esentiale, printr-o serie de intrebari directe, clare si punctuale, adresate direct domnului ministru Cîmpeanu. Vizibil deranjat de problemele ridicate de doamna avocat, domnul Cîmpeanu a preferat sa ignore total toate intrebarile, trecand imediat la urmatorul vorbitor, ca si cum doamna avocat nu ar fi existat.

Un moment penibil, in care mi-a fost rusine de rusinea domnului Cîmpeanu, care ne-aratat astfel pe fata ca aceste asa-zise dezbateri si consultari publice sunt doar un simulacru ieftin, menit sa ne arunce praf in ochi. Suntem amagiti ca iata, se tine cont si de parerea cetatenilor, cand de fapt tovarasul ministru nu face decat sa puna in aplicare ordinele primite de mai sus, din alte parti, pentru a desavarsi distrugerea sistemului de educatie romanesc, si de a-l face sa serveasca cu totul alte interese decat cel national si cel al romanilor si al copiilor nostri.

Si ca sa nu ziceti ca bat campii cu teorii ale conspiratiei, va invit sa cititi cartile-studiu fundamentale ale domnului Mircea Platon: “Descolarizarea Romaniei” – care documenteaza modul sistematic si planificat in care a fost distrus sistemul nostru de educatie in ultimii 32 de ani, si “Cominternul educational si descolarizarea digitala” – privind efectele urmarite prin digitalizarea educatiei.

In final, v-as mai invita sa meditati asupra unei teme esentiale privind reforma in educatie, pe care nu am apucat sa o mai ridic in dezbaterea de azi, din lipsa de timp: care este de fapt scopul final al acestei reforme a aducatiei?

“In toate Legile educatiei anterioare, scopul legii a fost clar definit inca la inceputul textului. Astfel, in legea invatamantului din 1939, la articolul 1 se preciza ca “Scoala primara si institutiile de cultura elementara legate de ea au de scop sa faca educatia nationala, morala, religioasa si sociala a copiilor si tinerilor, dandu-le in acelasi timp cunostintele necesare pentru viata”.

Ne intrebam care este idealul educational, scopul final al noii legi a educatiei, si care sunt obiectivele concrete care se urmaresc prin implementarea acestei legi, si de ce nu sunt acestea definite clar in textul legii? In capitolul I sunt definite doar un set de principii si de valori care stau la baza legii, insa nu si scopul fundamental al acesteia. De ce oare?

Pe de alta parte, in documentul “Expunere de motive privind elaborarea proiectului de lege a educatiei preuniversitare”, la sectiunea 2.2 se precizeaza faptul ca “prezentul proiect de lege este conceptualizat astfel încât România să aibă un cadru legal care să susțină procesul de aderare al României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)”, deci unul dintre scopurile de baza ale noii legi este alinierea la o agenda scrisa de o organizatie supranationala, una cel putin dubioasa, care urmareste cu totul alte interese decat interesul nostru national si binele copiilor nostri.
P.S.1: Daca as putea sa ii transmit un mesaj domnului Cîmpeanu, pentru modul cum s-a comportat public azi fata de doamna avocat Marina Alexandru si fata de mine, in calitate de cetateni romani si reprezentanti ai societatii civile, acesta ar fi acesta: “V-as spune ca ar trebui sa va fie rusine, domnule ministru, fata de noi si fata de cetatenii romani pe care i-ati ignorat si jignit prin noi, si pentru aceste simulacre de dezbateri pe care le organizati. Dar, odata ce ati devenit un tehnocrat mercenar, se pare ca ati renuntat si la bun-rusine…”.