OPINIIDespre „vinituri” și alte inovații ale „toleranței”

Despre „vinituri” și alte inovații ale „toleranței”

Că există niște plăci câta cam zgâriate, dar gata oricând să fie puse pentru lăcrimatul public după Timișoara cea „neinvadată de vinituri”  din perioada austro-ungară, se vede cu ochiul liber de multișor. La fel și faptul că nu se ratează niciun pretext pentru a le pune în mediul virtual, cu larg aport de conturi false și naivi melancolici, aflați în contemplarea vârstelor de aur. Evident, cam orice poate fi „spart în cap”, se organizează cu viteza marșului forțat pe direcția oltenilor și moldovenilor care s-au propășit pe la noi, dând peste cap minunata mersoare a orașului ce renunța la zidurile de apărare imperiale abia cu un secol și un pic în urmă.

E și cazul reacțiilor peste care am dat într-unul dintre grupurile timișorene de facebook pe marginea unui articol de bun simț, pornit de la o măsură tembelă a a administrației Fritz, gata-gata să interzică hrănirea porumbeilor din centrul orașului. Cum pentru amatorii de plăci celebra „sulă” e în permanență la îndemână, de la nevinovații porumbei s-a ajuns din nou la „vinituri” românești etern vinovate de ceva. Așa că…mi-am zis să facem o mică excursie prin timpul și demografia locului, de dragul celor care cad în astfel de plase și al conformității cu o realitate prea răstălmăcită de propagandă.

Ultimul recensământ austro-ungar, cel din 1910, indica, într-adevăr, o pondere a românilor de numai 10% în populația Timișoarei, în timp ce nemți erau o treime, iar unguri aproape la fel, în totalul de vreo 72 000 de suflete. Datele  reflectă pe deplin politicile discriminatorii duse de imperiu: același recensământ consemna că cei mai numeroși locuitori ai Banatului (încă neîmpărțit) sunt românii (circa 38%), urmați de nemți (aproape 25%), sârbi (18%) și unguri (puțin peste 15%). Asta în condițiile în care la 1774, potrivit lui Johann Jakob Ehrler, românii constituiau aproximativ 60% din populația Banatului, spre care curgeau déjà de câteva decenii valuri de coloniști aduși de imperiu, iar la Timișoara trebuia să cunoști „limba valahilor” ca să te descurci ca nou venit, după cum mai aflăm din epocă.

Practic, românii bănățeni au reușit să rămână cei mai numeroși, în pofida valurilor de coloniști de diverse etnii așezate aici timp de aproape două secole, cu patente și privilegii imperiale. Germanii veniseră în trei valuri, iar perioada ultimelor decenii ale imperiului, în care Banatul fusese trecut sub tutela Budapestei, coincide cu o cruntă politică de maghiarizare și colonizare cu unguri a zonei. Din păcate, nu de puține ori, politica imperială luase formă direct ostilă băștinașilor români. Desigur, nu vom folosi termeni de azi, precum „epurare etnică” sau „genocid”, dar evacuările de așezări românești menite să facă loc coloniștilor, sau raderea altor zeci de pe fața pământului și masacrarea a mii de participanți la răscoala anti-habsburgică de la 1738-1739, trebuie măcar amintite…

Trupele Române la Timișoara aclamate de populația majoritară la 1919, Unirea Banatului cu Regatul României

Dar să revenim la Timișoara. Acolo unde administrația românească instaurată în 1919 deschide cu adevărat orașul și impune egalitatea de șanse și tratament, indiferent de etnie sau religie. Ca efect, apar în Timișoara primele „vinituri”: bănățeni din zona Lugoj-Caransebeș, nucleu tradițional al elitelor românești, din satele înconjurătoare ale Timișoarei sau din bucata de Banat ce-i revine Serbiei, câteva mii de români de acolo preferând să-și mute viețile în România după trasarea graniței. Orașul devine unul universitar, prin decret regal aprobându-se înființarea Politehnicii, lucru refuzat de Budapesta cu doar câțiva ani în urmă.

„Aproape o treime din locuitorii oraşului Timişoara sunt români”, este titlul unui articol de primă pagină, apărut în ziarul Fruncea din 28 februarie 1937. „Capitala Banatului se românizează prin excedent natural şi imigrare – nu prin desnaţionalizarea minorităţilor”, scria cu mândrie nedisimulată săptămânalul românilor din Banat, după ce populația Timișoarei depășise déjà 100 000 de locuitori. Și „viniturile” continuă să apară, de această dată sub forma unui val de refugiați ardeleni, alungați de la casele lor de autoritățile horthyste după Diktatul de la Viena și primiți de românii bănățeni cu lacrimi în ochi și brațe deschise. În treacăt fie spus, de pe urma acelui val, Timișoara se alege cu Opera, înființată de artiștii clujeni nevoiți să-și părăsească orașul. La fel îi primeau românii bănățeni și pe frații lor refugiații din Basarabia, Bucovina și Cadrilater, după rapturile teritoriale ale epocii.

Timișoara și Banatul ies din al doilea război mondial consemnând un fenomen prea ușor trecut cu vederea: scăderea numerică a germanilor. În timpul războiului, mulți dintre șvabi aleseseră să se înroleze în armata lui Hitler, înregistrând pierderi însemnate. După conflagrație, ocupantul sovietic deportează la muncă o importantă parte din comunitate, ca pedeapsă pentru pierderile suferite de URSS de pe urma armatei germane. De menționat este că, spre deosebire de toți vecinii de bloc estic, România nu recurge la deportarea cetățenilor săi de etnie germană, așa cum au procedat Iugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria sau Polonia. Din Banatul sârbesc, spre exemplu, comunitatea cândva numeroasă de șvabi, a fost aproape complet evacuată după război. Spre lauda sa, România îi primește înapoi pe supraviețuitorii germani ai deportării din Siberia.

Peste doar câteva decenii, însă, fostul RFG lansează o ofertă de „cumpărare” a sașilor și șvabilor din România, pe fondul crizei demografice pe care o traversa. Răstălmăcită de asemenea grosier, oferta viza cheltuielile de educație și formare profesională a germanilor români și venea în spiritul unei tradiții ce funcționează și azi în Germania – tânărul ajutat financiar pe durata studiilor restituie statului banii după absolvire și intrarea pe piața muncii. Nemții români au optat în masă pentru o nouă viață în Germania.

Puțini dintre cei care aruncă astăzi ușor cu sintagma „vinitură” conștientizează adevărata situație în care s-a trezit Banatul odată cu acest fenomen. În condițiile unei dezvoltări industriale continue, care necesita forță de muncă pe măsură, în doar câteva decenii, zeci și zeci de mii de angajați de etnie germană au părăsit regiunea. Practic, fără câte un Vasile de prin Oltenia sau Moldova care să compenseze plecarea lui Hans, sau fără câte o Florica adusă în locul lui Gertrude, n-am mai fi fost nici pe departe „frunte”, ci ne-am fi prăbușit social-economic. Datele vorbesc de la sine: numai în Timișoara, de la 37 611, numărul germanilor a scăzut la 4 193 între recensămintele din 1941 și cel din 2011, situația fiind la fel de grăitoare în întreaga regiune. După înființarea statului Israel, pleacă din proprie inițiativă și majoritatea evreilor, numărul acestora scăzând de la 12 543 la doar 193 în 2011. Interesant de notat este că în perioada comunistă, hulită de unii că ar fi adus  în Banat români din alte părți de țară, la Timișoara se atinge cu ajutorul celor veniți din alte regiuni, vârful istoric al populației de etnie maghiară: 36 724, la recensământul din 1977.

Cam ăsta e traiectul care-i scoate pe unii din minți și-i face să scuipe cuvântul „vinitură”, cu orice ocazie, către românii din alte regiuni. Printre ei, câte unul atât de „înzestrat”, încât uită că defilează sub pretextul „bănățenismului”, de te trezești cu el făcându-i „vinituri” și pe cărășenii ce-și caută un rost prin Timișoara, după ce industria grea a județului din Banatul de Munte s-a prăbușit, iar Reșița a ajuns de la aproape 120 000 la sub 70 000 de locuitori… Unii dintre ei vor înțelege citind acest articol, ce rușinoasă poate fi o asemenea abordare. Și cât de firesc este să dai măsura propriei dezvoltări economice și a statutului de oraș universitar. Pe cei prea ocupați cu propaganda sau mai scurți cu un cap decât ar trebui pentru a înțelege cele scrise, îi lăsăm să-și dea liniștiți măsura propriei dimensiuni, ca niște bănățeni toleranți ce suntem.

Articol apărut inițial pe demnitatea.info și preluat cu acordul autorului

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3media

4 COMENTARII

  1. Articolul este foarte bun și documentat. Din păcate, ca unul care cunosc destul de bine bănățenii, mă refer la generația nouă și majoritatea celor care activează doar în domenii de execuție, din 10.000 de bănățeni nu vor citi acest articol nici 100 de inși. Și asta nu din cauză că nu știu să citească, ci pentru faptul că tot ce nu aduce bani, pe bănățean nu-l interesează. Am și propus partidului bănățenilor, ca pe steagul lor să nu pună gâscanul, ci portofelul. Au râs în barbă, dar au recunoscut că așa este.

    • Nu cred ca e goana dupa bani e un fenomen recent la banateni. Cititi Enciclopedia Romaniei (cred ca vol 1 sau mai degraba vol. 2 la unul dintre articolele despre judetele si resedintele de judet banatene) si veti vedea ca banatenii de la tara (majoritatea pe atunci) evitau sa faca copii multi ca sa nu se imparta averea la prea multi copii care ar fi devenit saraci.
      Cred ca e o influenta nemteasca/ungureasca/sarbeasca.

  2. Sunt ardelean și am fost ardelenist din ăla fanatic.

    not anymore :))

    păi dacă vorbim de vinituri, primele vinituri au fost ungurii, apoi sașii și apoi șvabii… Sunt sigur ardeleniștii că vor să scoată argumentul ăsta?

    Păi fără „vinituri” orașe ca sibiu, brașov sau timișoara ar fi fost azi la pământ economic și social…

    Păi dacă au plecat germanii masiv in anii 80 și 90 apoi au plecat și romanii prin anii 2000, cu ce vreți să faceți societate și economie? Cu o populație la jumate din ce au azi ? Că fără „vinituri” acum ar fi fost toate orașele astea fițioase niște suburbii anemice…

    Pe de o parte ne lamentăm că pleacă românii din țară, pe de altă parte propaganda maghiară (la care pun botul -pardon- ardeleniștii) strâmbă din nas că vin oltenii. Păi băbăeți, fără olteni ar fi trebuit să aduceți pakistanezi, și problema e că ăia cam explodează…

    Viitorul e al celor care fac copii, or timișoara sau clujul au colaps demografic pentru că fițoșii și snobii corporatiști nu fac copii, că le incurcă profilul de FB sau TikTok. Păi atunci viitorul e al „viniturilor” care fac copii – și rugați-vă lui Dumnezeu să vină oltenii și moldovenii și nu cumva pakistanezii sau altii care nu iubesc România și ar veni doar pentru cash

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cele mai populaR3 articole

Articole R3laționate

IMPORTANT

Fiți LEI pentru R3: Am strâns 12.851 de lei din 45.000,...

Dragi prieteni, aici o să vă țin la curent cu campania de donații pe care am început-o pe 1 iulie 2021 și care se termină...