Despre homosexualitate și alte probleme

Ca în fiecare an se iscă discuții aprinse de ambele părți în ceea ce privește marșul „mândriei” unui grup de oameni supuși sau auto-supuși perversiunii sexuale. Spun „perversiune sexuală” pentru că în fapt, homosexualitatea, este în sinea ei o perversiuni sau o exacerbare a sexualității.

În următoarele rânduri aș dori să răspund unor întrebări despre ce este homsexualitatea: este o boală așa cum o numește medicina în unele tratate? Este o preferință sexuală? Sau este ea o mutație la nivel genetic prin care se moștenește? Ori este homosexualitatea un produs al educației sau a unor șocuri la nivel psihic?

Trebuie să spun încă de la început că homosexualitatea nu este o boală! Întrebat fiind Freud despre această problemă, afirmă că homosexualitatea este o orientare sexuală!
Din punct de vedere teologic, homosexualitatea nu ar putea fi o mutație la nivel genetic deoarece acest lucru ar însemna că Dumnezeu l-a creat pe om predispus unui act care contravine Cuvintelor Lui, dar nu punctul teologic de vedere, care, de altfel, este bine cunoscut, doresc a-l dezbate.

Nici nu poate fi moștenită, dar ceea ce s-ar putea transmite ar fi înclinația spre perversiune!

De acest aspect putem lega homosexualitatea ca produs al educației, care s-ar putea face într-un mod ideologic și care ar modela la nivel psihic mentalul colectiv, nu spre a comite actul în sine, ci mai degrabă pentru a accepta ca normalitate un act anormal, precum perversiunea sexuală.

Oamenii perverși au o anumită fire artistică, o fire ce extinde aria căutării sale până la paroxism și chiar dacă nu ar practica homosexualitatea, nici actul sexual cu o femeie nu ar fi unul normal, ci ar duce spre unele practici ciudate.

Exacerbarea sexuală duce spre practici sexuale deviante, imorale, care fragmentează într-un mod dramatic viziunea nu doar despre lume, ci mai cu seamă viziunea despre sine a omului. Acești oameni pot deveni stăpâniți de plăcerea sexuală a ceea ce le cade pentru prima dată în cale, chiar dacă nu mai experimentează niciodată acea plăcere, totuși ei tânjesc după plăcerea dintâi.

Mi-a rămas întipărită în minte declarația lui Ted Bundy înainte de a fi executat pentru violurile și crimele comise. Ca să înțelegeți despre ce este vorba, trebuie să știți că acesta, Ted Bundy, provenea dintr-o familie normală, o familie catolică practicantă, mergea Duminca la biserică, se ruga, avea o viață normal la școală și în societate și nu prevestea nimic din copilăria sau din adolescență ceea ce o să devină în următorii ani.

Acesta declară în ultimele clipe, pe lângă ceea ce v-am povestit, că totul a început atunci când filmele pornografice pe care le urmărea au început să nu îi mai ofere satisfacția necesară și prin urmare a trecut la ceea ce justiția l-a condamnat drept „criminal în serie”.

Ted Bundy trece peste pragul impus de pornografie și devine violator și criminal!
Ceea ce declară el este cu adevărat cutremurător! Spusele lui arată că exacerbarea sexualității trece limita normalului devenind anormal.
Întrebarea se adresează în aceată problemă astfel: dacă aceste lucruri sunt o exacerbare a actului sexual, care este tratamentul?

Aceste înclinații nefirești pot fi trecute doar prin asceză , dar nu dezrădăcinate. Spun acest lucru, pentru că exacerbarea (nu doar sexuală, ci de orice fel) este în firea noastră.

Dar tocmai de aceea este magnifică asceza, pentru că înalță firea noastră căzută deasupra firii!

Asceza găsește resorturile necesare prin care fiecare trântă spirituală să fie transfigurată și să ridice firea căzută din neputință. Patima până la urmă își face obiect sexual din orice!
Din punct de vedere ortodox, homosexualii simt plăcerea monstruoasă a spargerii limitei firești, care intră apoi în confruntare cu Dumnezeu și cu „limitele” Sale. Această perspectivă este de fapt alternativa demonică a trăirii harice!

Este perspectiva întoarsă pe care diavolul o face în toate cazurile de ispitire oferind alternativa întoarsă a trăirii harice, prin care plăcerea se oferă printr-o frângere lăuntrică incomparabilă.

Dacă acești oameni (cum de altfel toți cei ce exagerează în orice: droguri, pornografie, beție, mâncare etc.) s-ar întoarce spre asceză, ar primi cu adevărat „plăcerea” sufletească pe care o caută. Mărturie stă aici Sfânta Maria Egipteanca și mai contemporan cu noi Părintele Serafim Rose, care a practicat și el homosexualitatea tocmai din această luptă declarată cu Dumnezeu!

Închei prin a spuse că homosexualii sunt la fel ca toți ceilalți păcătoși, iar de acest aspect ne încredințează Apostolul Pavel care zice: „Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții,… nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu”.

Ceea ce societatea noastră vede sunt doar acei homosexuali, care se declară drept militanți împotriva creștinismului, dar sunt și homosexuali care au trăit profund păcatul și s-au convertit, dar care nu povestesc și nu ies în față pentru a face din viața lor un scenariu de film.

Ceea ce vedem astăzi la marșurile deșuchete din întreaga Europă și lume, nu este decât produsul fanatic a unor sanvanți pierduți în nebunia lor și practicanți (unii) a perversiunilor de tot felul ai secolelor XIX și XX.

Ceea ce vreau să spun este că noi trebuie să avem față de cei care înțeleg în ce „iubire” se află, o înțelegere deosebită, căci lupta lor abia de aici începe și singura lor reușită este asceza cu complicațiile ei duhovnicești, și în niciun caz pentru aceștia nu se rezolvă nimic dacă li se spune că sunt condamnți la cazanul cu smoală! Poate că homosexualii sunt cei mai sensibili oameni din punct de vedere sufletesc și mai cu seamă duhovnicesc pe care lumea contemporană îi are!