Despre eșecul unei capitale culturnic-europene

Cine crede că Timișoara va fi Capitală Culturală Europeană în 2023 dă strașnic pe lângă miezul realității: suntem deja capitală europeană a culturii caftului între culturnici globaliști încă de la marele anunț, iar 2021 este de-a dreptul an de vârf al exprimării. Căci, iată, inevitabilul s-a produs: Dominic Fritz îi face vânt celei care a gândit proiectul câștigător și anunță că nu va mai finanța Asociația care gira programul, ci va da bani de la timișoreni printr-un „ecosistem” pus la punct chiar de el: Centrul de Proiecte al Municipiului. Nu râdeți, termenul îi aparține și poate fi mult mai plin de înțelesuri decât pare la prima vedere! Dicționarul dă cu fisa de pământ- Ecosistem: Ansamblu format din biotop și biocenoză, în care se stabilesc relații strânse între organisme/ Biotop: Mediu geografic unde trăiește un grup de plante și animale în condiții omogene/ Biocenoză: Asociație de plante și animale care se află într-un echilibru dinamic dependent de mediu…

Ca o paranteză: n-am prea scris pe subiectul Capitalei Culturale Europene din pricină de instict, confirmat pas cu pas. Care îmi zicea că vom avea parte de o veritabilă „odă” în metru globalist adusă Uniunii Europene, legată spre zero de caracteristicile adevărate ale locului și cu lipsit de scrupule caft între mediocri ce se cred de mare anvergură culturală, înghesuindu-se la dat cu osanale pe bani. Iertare! Să mestec într-un asemenea rahat, ca să-l întind pe obrazul orașului meu…nu prea pot. Și exact din acest motiv m-am hotărât să scriu astăzi, fără să mă bag în „mățăraie” și implicit fără să iau partea vreunei tabere : poate se trezesc suficiente conștiințe și reușim să punem capăt unui joc de interese care ne face de toată necinstea!

Cum ar trebui să arate cu adevărat o Capitală Culturală Europeană la Timișoara? Fără invazie de globaliști, importuri de butonagii și copiere ale unor proiecte făcute de alții, ci demonstrând că aici a fost, este și va fi Europa. În pofida invaziilor, lăcomiei din care s-au ridicat imperii peste noi, a nenorocului care lovește uneori în câte un colț de continent sau a poftei unora de a pune etichete și de a se urca pe vremuri. Ar trebui să ne amintim și să arătăm lucruri: că arealul Timișoarei demonstrează europenitate veche de cinci-șase mii de ani, că românii s-au născut aici ca popor european și au rămas aici indiferent câți alții au venit peste pământurile lor, i-au ținut pe dinafara zidurilor de cetăți sau le-au condamnat credințele și valorile. Că ne-am vindecat toate rănile oricât de greu ne-a fost, că suntem vii și creativi, că privim spre un viitor pe care vrem să-l avem și putem să ni-l facem! Că rămânem europeni prin simplul fapt că suntem români și timișoreni, fără ca asta să ne-o poată lua cineva și Punctum! Dar asta nu se va putea realizează în niciun caz, la cum s-a procedat până acum… La gânduri, acțiune și treabă!

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Articol apărut inițial pe Demnitatea.info și preluat cu acordul autorului