marți, martie 5, 2024
OPINIIDespre Daci: adevăruri, mistificări și manipulări (II)

Despre Daci: adevăruri, mistificări și manipulări (II)

Prima parte a articolului documentar: „Despre Daci: adevăruri, mistificări și manipulări” este aici.

Ce putem să vedem în mod clar? Dacii erau un popor războinic și bogat, nicio putere imperialistă nu este tentată de sărăcie sau de cheltuieli inutile. Dacă romanii nu obțineau un profit sigur și venituri pasive asigurate, dacii nu ar mai fi fost niciodată cuceriți. Pe de altă parte, în mod cert, moștenirea victoriei împăratului Traian asupra unui puternic imperiu nu este doar o minciună. Povestea cuceririi dacilor ne este spusă în 155 de scene sculptate pe o coloană monumentală. Cea a lui Traian. Pentru a comemora victoria, Traian a comandat un forum care includea o piață spațioasă înconjurată de colonade, două biblioteci, un spațiu civic grandios cunoscut sub numele de Bazilica Ulpia și, probabil, chiar un templu. Forumul era „unic sub ceruri”, spunea cu entuziasm un istoric timpuriu: „un loc care nu poate fi descris și care nu va mai fi niciodată imitat de către muritori”. (https://www.nationalgeographic.com/trajan-column/article.html).

În al treilea rând, dacii nu au fost niciodată eliminați în totalitate, după cum mint unii sau alții, de dragul planurilor lor obscure. Dacii au continuat să locuiască în Dacia Romană, dar și să servească un rol extrem de important în cadrul Imperiului Roman. Dovada? Ei bine, o simplă dovadă și doar una dintre multe altele, este povestea spusă de către LOCUITORII DIN BIRDOSWALD. Ce spun istoricii britanici: „…La Birdoswald, dacii – din România de astăzi – au fost cei care au trăit cel mai mult timp acolo și au lăsat cea mai profundă moștenire. Numele și simbolurile pe care le-au lăsat în urmă, sculptate într-un mod de neșters în chiar pietrele fortului Birdoswald, ne arată că identitățile lor erau bogate, complexe și în continuă schimbare. Nu numai că au fost loiali instituțiilor imperiului, dar au adoptat ritualuri și zei locali, prețuind în același timp legăturile cu părți îndepărtate ale lumii romane. În anul 106 d.Hr., dacii (din România de astăzi) au fost înfrânți de împăratul Traian și de Imperiul Roman, în urma unei serii de campanii brutale desfășurate în jurul anului 100 d.Hr. Războinici mândri care luptau cu sabia lor distinctivă, falx, dacii au fost mai târziu imortalizați pe Columna lui Traian, fiind înfățișați ca victime învinse în povestea Imperiului Roman. Traian i-a recrutat pe oamenii Daciei în armata romană ca auxiliari, sau soldați necetățeni… Apoi au fost transferați în Britania, în celălalt capăt al Imperiului, o încercare deliberată de a rupe legătura cu patria lor – o politică comună a romanilor față de soldații din provinciile recent pacificate. Acest lucru nu numai că a mărit rândurile armatei romane, dar a redus și riscul ca noua lor provincie să se răzvrătească. După ce au fost bazați inițial la Bewcastle, în nord-estul extrem al Cumbiei de astăzi, în anul 200 d.Hr. soldații daci s-au îndreptat câțiva kilometri mai la sud, spre Birdoswald, la Zidul lui Hadrian. Se crede că dacii erau în jur de 1.000 de oameni la sosirea la Birdoswald. La scurt timp după sosire, aceștia au reamenajat și adaptat fortul pentru a se adapta nevoilor lor. I-au reparat apărarea, au ajustat barăcile, au instalat ateliere și au construit două depozite uriașe pentru a-i hrăni pe oameni. Așezările din jurul fortului au înflorit în timpul șederii lor, probabil pline de familii de soldați în termen, veterani și comercianți, care au fost vitale pentru succesul comunității. Aflați acum la câteva generații distanță de patria lor, dacii aveau sarcina de a patrula și de a apăra granița de raiduri. Cândva dușmani înverșunați, dacii deveniseră parte a mașinii militare romane, protectori de încredere ai Imperiului. Dar alte inscripții asociate cu unitatea demonstrează ceva mai intrigant – ei au păstrat, de asemenea, tradiții distinct dacice. Numele Decius Saxa este înregistrat pe o piatră de la Birdsowald. Decius era un nume roman, iar Saxa era un nume dacic. Combinarea celor două indică faptul că o identitate hibridă dacoromană a fost forjată ca parte a vieții în armata romană. Poate că Decius a ales numele latin pentru a demonstra noua sa afiliere romană, dar a păstrat Saxa pentru a-și păstra moștenirea de dac. Probabil că acest lucru indică un nivel de mândrie față de ambele culturi. Menținerea unei legături strânse cu propria patrie poate să nu fie surprinzătoare la recruții din prima generație. Poate că mai izbitoare sunt numele generațiilor ulterioare de nesoldați despre care se știe că au trăit în Birdoswald în secolul al III-lea, la aproximativ 100 de ani după ce regimentul a fost format. Un fragment de piatră comemorativă, găsit într-un cimitir, consemnează moartea tragică a doi copii mici. Unul se numea Blaesus – un nume tradițional dacic – iar celălalt Decabalus, numele regelui și eroului dacic pe care Traian îl învinsese cu aproximativ 100 de ani înainte. Este probabil ca aceștia să fi fost copiii unor soldați, crescuți în așezările civile din jurul fortului, a căror familie a păstrat o legătură cu Dacia de-a lungul mai multor generații. Adesea, copiii ar fi intrat probabil ei înșiși în cohortă, așa că, în mod clar, nu era nicio problemă în a numi un copil după un dușman înverșunat al Romei de odinioară, în timp ce servea Imperiul…”. (https://www.english-heritage.org.uk/visit/places/birdoswald-roman-fort-hadrians-wall/history-and-stories/the-people-of-birdsowald/).

Această inscripție găsită la Birdoswald, care prezintă o imagine a sabiei curbate distinctive a dacilor (adică Falx Dacica, care avea două versiuni: una mai scurtă, utilizată cu o singură mână și o alta mai lungă, utilizată cu ambele mâini. Varianta mai scurtă se numea sica) proclamă cu mândrie originile unității.

În concluzie, dacii nu doar că au existat cu adevărat, că au avut un Imperiu puternic și că „și-au pus amprenta” asupra lumii, dar au și provocat schimbări majore în armata Imperiului Roman. Marcus Cornelius Fronto (c. 100 – sfârșitul anilor 160 d.Hr., cunoscut mai ales sub numele de Fronto, a fost un gramatician, retorician și avocat roman. A fost de origine berberă) a descris rănile groaznice pe care o le provocau falxurile, iar experiențele au arătat faptul că, printr-o singură lovitură, falxul putea distruge și implicit penetra armura soldaților romani. Aceste experiențe ne arată și faptul că, falxul era cel mai eficient atunci când lovea zone precum: capul, umărul, piciorul și mai ales brațul drept armat, care erau în general zone expuse. În mod clar, un legionar roman care își pierdea brațul drept în urma tăierii lui de către un falx reprezenta un handicap serios pentru unitatea din care făcea parte. Războaiele daco-romane au fost singurele cauze pentru care s-au adus modificări armurii romane, pentru a conferi soldaților romani șanse de supraviețuire împotriva acestei arme dacice de temut. Recomand tuturor cititorilor cartea scrisă de către Michael Schmitz, și anume: The Dacian threat, 101-106 AD – https://books.google.ro/books?printsec=frontcover&vid=ISBN0975844504&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false. Închei cu o recomandare către toți așa-zișii istorici, care neagă existența dacilor, iar mai apoi procesul de mixare istorică daco-roman. Acei „istorici” să nu uite că: nicio sumă de bani, nicio decorație străină și niciun titlu academic (nerecunoscut de către academicienii reali), nu vor putea ascunde adevărul istoric. „Pietrele ne vorbesc”, la propriu, iar monumentele istorice, multe dintre ele parte a Patrimoniului Mondial UNESCO, vor continua să transmită adevărul către generațiile viitoare.

O parte dintre cetățile dacice și/sau daco-romane:

(Costești – Blidaru)

(Costești – Cetățuie)

Acidava > Enoșești.

Acmonia

Aedeva, Aedava sau Aedadeba

Aizis

Amutrium

Angustia

Apoulon > Piatra Craivii, jud. Alba

Ad Aquas, Aquae sau Hydata

Arcidava, Argedava sau Argidava > Vărădia, Popești, or. Mihăilești, jud. Giurgiu – capitala lui Burebista

Arcinna

Arcobadara

Arutela

Banita

Berzobis > Berzovia

Buridava > Ocnița, or.Ocnele Mari, jud. Vâlcea

Buteridava

Callatis > Mangalia – colonie grecească

Capidava > Capidava, Constanța

Carsidava

Cedonie / Cebonie >

Comidava / Cumidava > Râșnov

Danedebai

Dausdava

Diacum

Dierna

Dinogetia

Docidava

Drobeta / Drubetis > Drobeta Turnu Severin

Frateria

Genucla

Gildova sau Gildoba

Giridava

Helis

Itadeba sau Itadava

Jidava

Jidova

Lizisis

Malva, devenit Romula după cucerirea romană

Marcodava

Napoca > Cluj-Napoca

Nentinava > Slobozia

Paloda > Bârlad

Patridava

Patruissa

Pelendava > Craiova

Petrodava > Bâtca Doamnei, mun. Piatra Neamț

Pinum

Piroboridava

Pirum

Polonda / Polondava

Porolissum > Moigrad, com. Mirșid, jud. Sălaj

Potaissa sau Patavissa > Turda

Praetoria Augusta

Ramidava

Ranisstorum

Recidava

Romboses

Romula

Rucconium

Rusidava

Sacidava

Salinae

Sandava

Sangidava – se presupune că se află în zona Toplița, județul Harghita

Sarmizegethusa ton Basileion – Grădiștea de Munte, jud. Hunedoara, Capitala lui Decebal

Setidava sau Susudava

Singidava

Sornum

Sucidava > Corabia -Județul Olt

Tamasidava > Pâncești, jud. Bacău (eronat, plasată la Răcatău, com. Horgești)

Tapae

Tiasum

Tibiscum

Tirista

Triphulum / Trifulon

Troesmis

Tsierna sau Dierna

Ulpianum

Utidava > Tisești, Târgu Ocna

Zaldapa

Zargidava> Brad, com. Negri, jud. Bacău

Zeugma

Zimnicea

Ziridava> Pecica, jud. Arad

Zisnedeva, Zisnudeva sau Zisnudeba

Zurobara

Zusidava> Grădiștea, jud. Brăila

 

O parte dintre regii (traco-geto-)daci:

Zalmoxis

Charnabon – c.500 î.Hr.

Rex Histrianorum – c.339 î.Hr. – Dunărea de Jos

Moskon – secolul III î.Hr.

Gudila sau Cothelas (Kothelas) – c.340 – c.320 î.Hr – Muntenia

Dromihete- c.320 – c.280 î.Hr. – Muntenia

Zalmodegikos – c.300 – c.250 î.Hr. – Dobrogea

Oroles – c.300 – c.250 î.Hr. – Transilvania

Rhemaxos și fiul său Phra-[damon?] – c.200 î.Hr. – Estul Munteniei, nordul Dobrogei

Zoltes – c.200 î.Hr. – Dobrogea

Rubobostes – secolul II î.Hr. – Transilvania

Burebista – 82 – 44 î.Hr. – Dacia Mare

Deceneu – 44 – c. 27 î.Hr. – Transilvania

Koson – c.40 – c.28 î.Hr.- Muntenia

Dicomes – în jurul lui 31 î.Hr.            – Moldova

Comosicus – c.27 î.Hr. – ? d.Hr. – Transilvania

Thiamarcos – sec. I î.Hr. – I d.Hr. – Vâlcea-Argeș

Cotiso – ? – 29 î.Hr. – Oltenia

Coryllus – sec. I î.Hr. – I d.Hr. (40 ani) – Transilvania

Rholes – în jurul lui 28-29 d.Hr. – Sudul Dobrogei

Dapyx – în jurul lui 28-29 d.Hr. – Centrul Dobrogei

Zyraxes – în jurul lui 28-29 d.Hr. – Nordul Dobrogei

Scorilo – c. 28/67 – 68/83 d.Hr. – Transilvania

Duras (Diurpaneus) – c. 68/83 – 87 d.Hr. – Transilvania

Decebal – 87 – 106 d.Hr. – Dacia

spot_img

CITEȘTE MAI MULT

PARTENERI

Loading RSS Feed

Loading RSS Feed

2 COMENTARII

  1. Mă bucur că d-l TM poate scrie pe subiecte serioase.

    „Acei „istorici” să nu uite că: nicio sumă de bani, nicio decorație străină și niciun titlu academic (nerecunoscut de către academicienii reali), nu vor putea ascunde adevărul istoric. „Pietrele ne vorbesc”, la propriu, iar monumentele istorice, multe dintre ele parte a Patrimoniului Mondial UNESCO, vor continua să transmită adevărul către generațiile viitoare.”

    Ea am impresia că fizica modernă are o problemă în a defini „imposibilul”. D-l TM, când citește știrile zilei, tot mai are impresia că există ceva ce nu se poate șterge (pe suprafața Terrei, cel puțin) ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,400FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE