A făcut mai multă vâlvă decât credeam articolul în care făceam câteva diferențieri între comunismul ceaușist și globalismul davosian. Nu mă așteptam, iar dacă știam, aș fi fost mai prudent în formulări, dar pun pe seama interesului crescut față de subiect o impresie împărtășită de mulți.
Desigur că, în primul rând, s-ar fi cuvenit să definim termenii. Comunismul ceaușist înseamnă planificare centralizată, urbanizare sistematică, colectivizare și, în ultima sa parte, austeritate pentru plata datoriilor. Termenii de „proprietate personală” vin de acolo, aici nu cred că m-am înșelat, însă mulți s-au împiedicat de ideea că a avea apartament și mașină ar fi fost un standard pe atunci. Pentru că mulți trăiau cu chirie la stat, iar a avea o mașină se reducea la a avea o Dacie (iar asta nu se obținea ușor, existau liste de așteptare, condiții etc). Mulți s-au împiedicat și de ideea că proletariatul a fost „îmburghezit” în comunismul ceaușist. Și, în fine, unii au remarcat că nu are sens comparația: sistemul comunist/socialist n-ar avea multe în comun cu corporatismul capitalist davosian.
Să o luăm pe rând.
Pentru a ne face o idee despre finalitatea sistemului comunist autohton, ar trebui să avem o perspectivă mai largă, în care să fie incluse și obiectivele declarate ale regimului. Nefiind în temă, nu mă pronunț la acest nivel. Sistemul comunist autohton a avut, în orice caz, mai multe etape/faze: cea „liberală” a anilor 70, cea „nord-coreeană” a anilor 80. În orice caz, nu sunt de acord cu cei care consideră comunismul românesc drept exclusiv orientat către distrugerea României. Unele obiective care în România Mare erau deziderate de neatins au fost atinse de comuniști: „românizarea” orașelor, industrializarea țării, rezolvarea problemelor ce țineau de accesul la educația superioară. S-a atins o mobilitate socială, iar mulți fii de țărani au avut acces la universități. Da, știu, reversul fiind demolarea cu târnăcopul a ierarhiei sociale interbelice. În ceea ce privește proletariatul, acesta a dus-o efectiv mai bine decât ale clase sociale și da, rezultatul final este un soi de „îmburghezire” a acestuia.
Muncitorul primea locuință de la stat, avea șanse să se înscrie pentru un automobil, chiar dacă nu era parte din elita profesională. În orice caz, și din amintirile mai degrabă precare dinainte de 1989, cei care aveau Dacia nu erau privilegiați de partid. Erau membri ai unei „clase de mijloc” create de comuniști. Alte clase erau mai puțin cotate în acest sistem (ai mei, din sectorul învățământ, n-au avut nici locuință proprie, nici acces la automobil). Mulți și-au luat apartamentele în posesie ca proprietate după 1989, dar se putea și înainte. Practic, și la nivel social relativa înzestrare economică a românilor a fost tributară sistemului comunist ceaușist. Aș caracteriza sistemul ante 89 ca un dezvoltaționism primitiv, socialist, centralizat, autarhic. La nivel social, asta ar însemna un angajat/salariat la stat, cu locuință proprie, cu posibilitatea de a-și face concediile (burghezi cum sunt mulți încă din comunism fără să o știe, habar n-au cum e să ai o viață fără vacanțe și concedii). În ceea ce privește Daciile, poate nu erau accesibile așa cum am dat de înțeles anterior, dar dacă facem comparații cu epocile precedente, înțelegem totuși că atunci, înainte de 1989, s-a „democratizat” întâia oară automobilul personal.
De partea cealaltă, Davos este despre un capitalism corporatist înregimentat în ideologia eco-equity-diversity. Este un soi de fascism redivivus, mascat cu progresism digital. Finalitatea acestui fascism – sau feudalism ca organizare economică – este deposedarea omului de orice resursă care să-i dea oarece autonomie. Proprietatea personală, un moft costisitor; mașina – un pericol ecologic; însăși existența ta, o amprentă de carbon dăunătoare pentru mediu. Ideea este de a „împărți” resursele, de a reduce autonomia personală, de a crește dependența de sistem și de ceilalți. Spre deosebire de capitalismul „pur”, unde rezultatul final este antreprenorul, sistemul davosian „naște” un soi de angajat pe viață al corporațiilor și băncilor, un neoiobag. Nu democratizarea accesului la resurse este obiectivul aici, ci dimpotrivă, restrângerea bazei sociale, reconstruirea unei piramide rigide și deprivarea de mijloacele de ascensiune socială (educație, dezvoltare).
Intenția din postarea anterioară a fost mai modestă. Mă adresam mai degrabă unei percepții, unor stereotipuri care circulă destul de des. Cum referențialul nostru despre comunism este sistemul dinainte de 89 și cum percem și catalogăm globalismul Davos ca un (nou) comunism, am intenționat să arăt că diferențele sunt destul de mari și că nu vom înțelege adecvat unde duce Davos dacă îl judecăm din perspectiva comunismului ceaușist. Discuția pe fond, însă, este mult mai complexă.
Dacă drumul spre iad n-ar fi pavat cu intenții bune, ar mai călca voioși atâția pe el? Dacă demonii ar fi într-adevăr hidoșeniile grotești din filme, ar mai apleca bucuroși atâția urechea la ei? Voit n-o fi vrut comunismul românesc să distrugă România, dar un cancer fiind, distruge inerent tot ce atinge, de la social, cultural la economic, în cele din urmă. Sigur, poți zice că i-ai dat cu parfum și nu mai pute, l-ai îmbrăcat în staniol și parcă-i argint, te poți minuna de toate glorioasele-i binefaceri (că doar n-om fi toți bandiți încăpățânați ca prințul Ghica să rămânem cu privirea doar la sălcii), dar poți și să-i ignori fundația șubredă ce inevitabil tot prăbușire aduce? Te poți preface că nu-i fundamental anticreștinesc și împotriva firescului uman (nu doar interbelic), care-i ierarhic?
Măcar în timp tot observi că micul Paris a ajuns o cloacă pestriță, împuțită și supraaglomerată de la atâta industrializare forțată, de care nu se leagă nimic pentru că toți sunt de peste tot, fără rușine că-i (re)cunoaște cineva, mânați doar de bani și mirajul apei calde. Așteaptă-te de la ăștia să se mai unească pentru ceva, când tot ce simt că le aparține (și pentru care pot lupta, de teamă să nu piardă) e șubreda cutie de conserve la care plătesc rate jumătate de viață pentru privilegiul de a-și asculta egalii proletari pârțâindu-se din toate direcțiile și mutând mobilă noaptea.
Lumea, zapăcită fiind, confundă “și binele” din comunism cu comunismul în sine, neînțelegând că autoritarianismul e cel care asigura că lucrurile, bune sau rele, chiar se fac. Ba culmea, acum chiar se dă alergică la a i se spune ce să facă, ca și cum în sine asta e problema, nu dacă e bine sau nu. La fel cum v-au băgat pe gât vaccinarea, vă puteau face în loc și să luați vitamine și să faceți mișcare. Sau doar dacă o făcea Ceaușescu era bine?
Singurul merit al comunismul e că a reușit să fie o mizerie și mai mare decât capitalismul. În rest, de ce ne-am plânge, nu suntem în continuare toți egali, nu toți votăm? Și sigur, facem comparații cu fascismul, de ce nu? Atât se poate. În fond ni s-a tot repetat care e răul suprem și noi ca niște rebeli cuminți, percutăm conștiincios. “Ba tu ești adevăratul fascist!” și problema-i ca și rezolvată. Urmează doar să punem și noi ăștia, proletarii, de-o mică mișcare anti-fascistă să le arătăm noi fasciștilor ălora de la Davos.
Încă un hohot de râs! Dar d-l AB (cine-o fi ? vreau să zic: „ce-o ști ?” văd că el s-a mulțumit să … nu zică nimic) s-ar putea să îmi placă. Începe să „vadă lumina”! Cine se oferă să verifice de câte ori a scris d-l AB astfel, din ’89 și până acum ?
După limbajul des întâlnit (inclusiv aici), „comunism” este tot ce pune oamenii „la grămadă”! Cei care, în al doilea război mondial (dar și … după, în forme echivalente!), puneau oameni într-o groapă și îi mitraliau practicau deci … comunism! Exact ca în armată, unde existau TR-iști (oameni ce urmau să meargă la facultate!) care înlocuiau unul din 2-3-4 verbe cu celebrul „F-word”! Depun mârturie d-luiAB că, în „comunism” eram proprietar al hainelor de pe mine! Termenul „comunism” este iubit de burghezie, fiindcă PCR (un partid fantomatic, am aflat în ’89) vorbea (de cele mai multe ori) DOAR de „socialism” (ca primă etapă a „comunismului”, lucru precizat practic doar în ore de specialitate, deci foarte rar!). Dar moda „comunismului” drept cuvânt-sperietoare vine de undeva …
Aud că Germania ÎNCĂ are WG … care se pare că înseamnă „locuință la comun” (știți voi: bucătărie ȘI ETC, comune!), dar … folosește acronime protectoare! Cel puțin în filme văd că apar mențiuni despre personajul X ori Y ce locuiește la WG! Depun mărturie d-lui AB că mama plătea, din 1970 – inițial pentru patru persoane – până în 1977, la cutremur, o chirie lunară de 64 Lei (ulterior crescută până la 93 Lei – dintr-un salariu variabil, de 800-1500 lunar) pentru două camere plus bucătărie (ce stăteau pe niște hrube turcești, în curs de scufundare – o altă proprietate din curte a pierdut un zid de chirpici, pe 4 martie ’77!) unei vecine proprietărese – pe care PCR nu voiau să o lase să trăiască din … „dreptul de proprietate”! Azi plătesc – ca șomer, drept „chilipir” – 2500-3000 Lei (echivalent) – sub pământ!
Așa și d-l AB: cei care trăiesc mai bine sunt „îmburgheziți” ? Crede oare ce spune ? Recunoaște că în RDR 1.0 doar burghezia trăia bine ?! Se face că nu știe că definiția burgheziei este proprietatea asupra mijloacelor de producție, în timp ce amărâtul proletariat trăiește din vânzarea forței proprii de muncă ? N-a prins d-l AB la școală „Teoria Plusvalorii”, a lui K. Marx ? Că muncitorii sunt plătiți cât să … se reproducă ? (Mai nou: nici atât! Că „burghezia” – mare, mai ales – reduce constant salariile încât „proletariatul” nu-și permite să cumpere ceea ce ei înșiși produc! – și se ajunge la celebra „criză de supraproducție”, la fiecare 4-7-10 ani ? Criză care înseamnă lichidarea din funcție – concediere – a proletariatului, inflații devalorizatoare de economii ale prostimii etc.!)
Și în poze la articole despre Democrație apare … Lenin! (Ați scris vreodată de ce o fi făcut Lenin astfel ?) Să vedem dacă VVP ne va spune ce-au găsit prin Ucraina. Stânga americană a scris deja (au dat și nume și fotografii, uneori!), dar să-i vedem pe principalii „beneficiari” (a ceea ce li se pregătea) scriind despre ce au găsit.
Poate avem noroc și ne lămurim cine minte!
PS
„Sinistra” de „socialism științific” (spunea că lecția ei favorită din curs este „Revoluția”!) a afirmat că Lucrețiu Pătrășcanu a fost împușcat exact pentru afirmația (dintr-o cuvântare publică, la Cluj, în prima jumătate anilor ’50 ?) „înainte de a fi comunist sunt român”. Mulțumim d-lui AB că nu ne-a spus-o. Și că ne-a dat de înțeles că, reabilitându-l pe LP, NC și-a exprimat acordul cu el. Că și-aici – ca peste tot – este de discutat și deci de știut (mult mai mult decât aș putea eu ști).
PPS
Hohote homerice de râs! Zice-se că RSR/PCR ar fi rezolvat niște probleme „de nerezolvat” pentru RDR 1.0! Precum case, mașini, școlarizare etc.!
Păi da: RDR 1.0 NU AVUSESE INTENȚIA! Azi, când s-au înmulțit universitățile precum ciupercile, explicația este că Democrația nu putea lua brusc accesul prostimii de la „facultăți” (deci le-a diluat conținutul!), plus că descoperise câți bani se pot scoate din afacere, cu școală pe sponci! (În mod obiectiv, inteligența umană nu crește în ritmul afacerilor și inventivității Democrației! Dar asta nu înseamnă că Democrația s-a rușinat să dea „drept” de studii „universitare” oricui – indiferent dacă înțelege ceva au ba.)
Și încă ceva: d-l AB a „văzut” lumina neo-feudalizării. S-ar zice că nu vede și de ce … Ori n-o putea crede că Prostimea este pusă pe listă pentru … lichidare – la propriu, nu prin „înălțare” (la o viață mai bună – aka „îmburghezire”).