Ori de câte ori găsesc în curtea mea această buruiană, primul lucru la care mă duce cu gândul este că am în față întruchiparea răului. Este suficient să ajungă pe un pământ bun că, în scurt timp, distruge totul în jurul său. Cu o rădăcină lungă și puternică, se înfige adânc în sol, fiind foarte greu de smuls odată ce s-a fixat acolo, iar cu frunzele late și pline de spini înțepători, sufocă toate plantele, nemailăsând nimic în jurul său să crească și să se dezvolte. Practic, iarba bună nu mai are nicio șansă după ce pământul pe care crește este acaparat de această buruiană perfidă.
Pe lângă faptul că împiedică lumina să mai ajungă și la celelalte plante, preia ușor apa și mineralele importante din sol și, în plus, atrage și alți dăunători capabili să producă pagube importante diferitelor culturi. Practic, hrănirea și supraviețuirea sa determină foamea și moartea celorlalte plante ce au avut ghinionul de a crește pe terenul unde ea a aterizat. Nici seceta, nici ploile abundente nu o afectează, iar unde apare un specimen, cu siguranță, vei mai găsi cel puțin încă alte zece în apropiere. Iarba poate fi pârjolită de dogoarea soarelui, dar buruiana asta devine tot mai trufașă indiferent cât de cald sau rece este afară.
Puține lucruri îmi oferă o satisfacție mai mare decât atunci când smulg din rădăcină o asemenea plantă, știind că le-am făcut un bine celorlalte. Însă, ca orice tentativă de a elimina răul, nici această operațiune nu este una ușoară și necesită sacrificii, traduse aici în durerea provocată de țepii ascuțiți. Indiferent de metodele folosite, chiar și dacă port mănuși atunci când plivesc buruienile, niciodată nu scap fără a mă înțepa în spini.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Evul întunecat, noua moralitate de Joseph Sobran și vei contribui la susținerea siteului R3Media
Așa cum răul nu dispare de pe pământ, oricât de mult ne-am strădui, întrucât semințele sale sunt împrăștiate pretutindeni, la fel și planta asta rea nu moare prea ușor. Și dacă elimin 20 de astfel de exemplare într-o zi, peste puțin timp, voi mai da peste alte câteva în iarbă. Și asta pentru că buruiana aceasta se adaptează foarte bine condițiilor de climă și de sol, distrugând treptat mediul în care ajunge.
L-am asociat imediat cu pălămida pe Andi Vilara, care, după ce a fost parașutat la Digi Sport, a început să intoxice încet, dar tot mai sigur, un mediu plăcut de muncă, cu relații decente între oameni. A prins rădăcini puternice, a subminat autoritatea unora doar pentru ca el să avanseze, s-a insinuat pervers în sânul patronilor, a turnat minciuni otrăvite șefilor despre cei pe care a vrut să îi elimine, a dezbinat o întreagă redacție, iar acum, după ce s-a asigurat că locul lui este de neclintit, își împrăștie și semințele pe solul deja infectat, aducându-și odrasla să lucreze pe un salariu mai mare decât al colegilor săi mult mai experimentați. Cum iarba din jur e deja arsă întrucât a supt din pământ toate substanțele nutritive, el deja jubilează că întregul teren îi aparține lui și progeniturii sale.
Recent, văzând cât de mult crescuse pălămida în curte, am avut, pentru o clipă, impresia că am în față coronavirusul. Virusul perfid, dezvoltat ca urmare a unei manipulări continue la nivel global pe toate canalele posibile și imposibile și care a ajuns să dezbine întreaga planetă. M-am gândit chiar că toată isteria asta nu ar fi fost posibilă dacă solul pe care a ajuns sămânța aceasta a putreziciunii umane din punct de vedere spiritual ar fi fost protejat încă din timpul semănatului. Dacă am fi fost mai puternici în credință, am fi avut un fundament solid care să nu permită ca o asemenea buruiană să se insinueze și să prindă rădăcini în sufletul și în mințile noastre.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple și vei contribui la susținerea siteului R3Media.
Dar chiar și dacă pălămida asta numită Covid s-a instaurat agresiv în viețile noastre, încă mai există o speranță. La fel ca și buruiana de care v-am povestit, este foarte importantă eliminarea sa în faza incipientă de creștere, când îndepărtarea se face mai ușor. Rădăcinile nu s-au înfipt încă chiar atât de adânc încât să ne copleșească definitiv, dar e momentul să ne trezim acum. Altfel, întreaga noastră recoltă va fi compromisă și pentru următoarele generații…
