Democrația se suspendă. Declarăm încheiată ședința?

Asistăm, în ultima săptămână, la o sarabandă de manevre politice demnă de o colonie de mâna a paisprezecea sau de un stat feudal. Parcă e o piesă pusă în scenă după un text scris de Eugen Ionescu și citit de pe prompterele ”televiziunilor de știri” apărute în România ca ciupercile după ploaie.

Practic, nu mai există establishment politic în România, ci doar o luptă disperată a unor facțiuni și grupuri de interese pe care nu le mai interesează, de mult, opinia publică. Ni se spune cu patos că totul se întâmplă în numele legii, când legea este, de fapt, călcată în picioare și aruncată la gunoi. Există doar interese de partid și speculă politică. Après moi, le déluge, ar spune Florin Cîțu dacă ar ști franceză.

Să privim puțin cronologia recentă. Pe 1 septembrie a început noua sesiune parlamentară. În rolurile principale:

• ambele aripi ale fostului FSN (adică PSD și PNL. PNL-ul de azi nu are nicio legătură cu partidul istoric al Brătienilor, ci mai degrabă cu PD-L-ul lui Băsescu);
• un partid marxist înțesat de rude ale securiștilor României și tineri îndoctrinați în spiritul ”Marelui Marș al progresului” (adică USRPLUS);
• un partid-balama, care a fost inclus în majoritatea guvernelor postdecembriste, deși nici măcar nu are statut juridic de partid politic (adică UDMR);
• un partid nou, cu o doctrină conservatoare asumată, bazată pe noțiunile de ”națiune”, ”familie”, ”creștinism” și „libertate” (adică AUR).

Fiind singurul partid care face opoziție, cu adevărat, în actualul Parlament, AUR și-a anunțat, încă din prima zi a noii sesiuni, intenția de a depune o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Cîțu. O decizie firească, în condițiile în care o Coaliție de guvernare mediocră, de strânsură, a adus România în pragul unei crize existențiale fără precedent. Îndatorați peste măsură către forurile monetare internaționale, alungați cu milioanele peste hotarele țării, sărăciți și apăsați de prețuri și facturi din ce în ce mai mari, românii au început să realizeze că pur și simplu nu mai pot fi conduși de acești oameni.

Revenind, moțiunea de cenzură este cea mai importantă armă pe care Opoziția o are într-un stat democratic, pentru că poate duce la demiterea Guvernului și la o recalibrare a majorității parlamentare. Demersul este perfect constituțional, iar pașii sunt simpli: se semnează de cel puțin 25% din parlamentari, se depune, apoi calendarul moțiunii este aprobat în Birourile Permanente Reunite ale celor două Camere, se citește în plenul reunit al Parlamentului și se votează la maximum trei zile după ce a fost citită.

Numai că acest demers simplu este tergiversat până la limita absurdului de un blat politic josnic între PNL și PSD, mult mai grosolan decât ultimele lor blaturi din 2007 și 2012. Istoria acestor gheșefturi între PNL și PSD este lungă. S-au înțeles bine dintotdeauna, fiind partide pline ochi de traseiști fără coloană vertebrală și tributare unui sistem bolnav, corupt, mirosind a osânză.

La PNL e de înțeles. S-au prins cu dinții de putere și acum mârâie din disperarea de a o pierde. Cam așa s-a prins de microfon și Florin Roman joi, în Plenul reunit al Parlamentului, când s-a citit textul Moțiunii. Conform Constituției, dar și art. 30 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, Anca Dragu trebuia să prezideze ședința, din poziția de președinte al Senatului, pentru că era rândul său și era prezentă în sală. Punct.

Însă vicepreședintele pigmeu al PNL i-a tras doamnei Dragu microfonul din față și a încercat să conducă abuziv ședința. ”Uzurpare de calități oficiale”, fapt penal. Se cerea astfel intervenția chestorilor care să restabilească ordinea în sală.

Ceea ce au și făcut. Chestorul Camerei Deputaților și câțiva parlamentari AUR au intervenit prompt și l-au evacuat pe Florin Roman din sală, cu argumente legale, ferm, bărbătește. Până și secretarul general al Senatului, Ciprian Bucur, a recunoscut că Roman a făcut un abuz. Bineînțeles, televiziunile ”de știri” nu mai știau cum să înălbească abuzul, invocând toate articolele de lege posibile, însă niciunul care să aibă legătură cu incidentul. E adevărat, când vine ordinul de zi pe unitate, rigoarea și deontologia profesională contează mai puțin.

Pentru Ludovic Orban, însă, Constituția se pare că a început să conteze mai mult. Poate s-a prins, în sfârșit, că Legea fundamentală a statului nu are doar rolul de suport de pahar. Anul trecut, de pildă, nu era nimic în neregulă când președintele Iohannis terfelea Constituția făcând campanie electorală pe față pentru partidul condus în acte de domnul Orban.

Cum spuneam, la PNL sunt de înțeles astfel de fluctuații. Ion Brătianu cred că s-ar fi apucat de altă meserie dacă ar fi știut cum va ajunge partidul său. Problema de logică e, totuși, la PSD, în condițiile în care ar trebui să fie principalul partid de opoziție din actuala legislatură.

Subordonat politic președintelui Iohannis încă din 2019, PSD a dovedit acum că toată ”opoziția” lor e doar un teatru ieftin jucat într-un cartier interbelic de bordeluri. Pentru ei a fost mai important să saboteze cu tot dinadinsul moțiunea AUR. De ce? Doar pentru că nu e a lor. Apoi au chiulit intenționat de la patru (!) ședințe consecutive de Birou Permanent Reunit. Să nu ne mire dacă marți vor vota împotriva moțiunii.

Încă de la bun început, AUR a invitat toate partidele care s-au săturat de actuala guvernare să susțină demersul moțiunii de cenzură. Inclusiv PSD a fost invitat, dar orgoliul lor de remorcă a lui Florin Cîțu a fost mai important. Astfel, AUR a trebuit să se orienteze, pur conjunctural, către USR pentru a reuși să depună moțiunea. Nu este vorba de nicio alianță, AUR și USR vor fi în continuare inamici ideologici.

Era, însă, singura opțiune pentru a dărâma guvernul Cîțu. Un Florin Cîțu care a descoperit noi valențe ale puterii oferite pe tavă, a arestat Executivul și vrea să aresteze și PNL-ul. Nu mai contează că țara e aruncată în haos, nu mai contează doctrinele, strategiile, nici măcar ilegalitățile comise (utilizarea resurselor publice ale Guvernului pentru propria campanie electorală, de exemplu). Important e un amărât de congres de partid, din 25 septembrie.

Acum câteva zile, președintele Iohannis declara, între două agape, că în România se respectă valorile democratice și Constituția. În contextul actual, nimic mai fals. În România se încalcă grosolan valorile democratice și Constituția.

Prezentul a suspendat democrația. Noi ce facem, declarăm încheiată ședința?