Departamentul de stat american (echivalentul ministerului de externe) a dat publicității un raport privind propagandă și dezinformarea practicate de Rusia în Occident, mai exact sub formă finanțării și alimentării cu știri false către diferite website-uri, organe de preșe, politicieni de la partide zise de dreapta, naționaliste, anti-globaliste etc.
Acest raport identifică principalele surse de răspândire a unui anume tip de narațiune anti-occidentală, precum și mecanismele de fabricare și transmitere a știrilor respective, menite să submineze încrederea cetățenilor occidentali în propriile guverne și să genereze simpatie față de politicile Rusiei.
Evident, presă progresistă și toți oamenii de bine au preluat cu triumf această știre, pentru a mai da o lovitură în moalele capului putinistilor de pretutindeni, adică acelor indivizi creduli (sau perfizi) care cred că Putin este salvatorul creștinismului și al civilizației și care cred în conspirații extraterestre de tip Qanon.
Se spune că sumele pe care propagandă rusă le-ar fi investit în aceste resurse de dezinformare și în mișcările euro-sceptice și anti-occidentale s-ar urcă undeva pe la 300 de milioane de dolari.
Dar, așa cum comenta un respectat intelectual de la noi, această suma este probabil doar vârful aisbergului.
Și eu zic la fel. Așa este. Un mizilic, aș zice eu, cele 300 de milioane băgate de Rusia în propagandă „de dreapta”, comparat cu cele 80-120 miliarde anual pe care Rusia îi încasează prin exporturile de gaz și petrol de la țările Uniunii Europene și Marea Britanie. Numai din anul 2000 încoace, de când Putin este la putere, aceste țări au băgat cam 2000 de miliarde de dolari în bugetul lui Putin, al KGB și al oligarhilor ruși. Față de aceste sume colosale, 300 de milioane reprezintă un omuleț de zăpadă călare pe un aisberg cât Groenlanda de mare.
Și toate astea, pe față, oficial. Fără nici o conspirație. Nu cumpărând ziare obscure sau politicieni marginali, ci tranzacționând pe față, cu zâmbetul pe buze, cu Merkel, David Cameron, May, Johnson, Schroeder, Hollande, Macron sau alții ca ei, care astăzi își trâmbițează superioritatea morală și condamnă agresiunea Rusiei, deși țările lor continuă să importe gaz și petrol de la Moscova.
Raportul american dorește să ne facă să credem că pericolul cel mare al extinderii influenței rusești în Occident sunt micile partide de sufragerie sau site-urile obscure ce ne umplu cu știri alarmante și care ne fac să ne îndoim de bunele intenții ale liderilor noștri. Acești liliputani ar fi pericolul cel mare – nicidecum politicile progresiste, globaliste, woke-ist, elgibitiste, anti-suveraniste, anti-rasiste, neomarxiste pe care le promovează politicienii de paie strânși în jurul Forumului de la Davos, și care slăbesc pe termen mediu și lung rezistență și imunitatea civilizației capitaliste și occidentale în față dușmanilor dinăuntru și din afară.
Raportul nu menționează nimic nici despre enormele sume băgate în buzunarele Chinei, prin transferul masiv al producției de bunuri din Vest către Orientul îndepărtat. Toate aceste politici economice și inginerii sociale pe care liderii occidentali le duc sistematic după anul 1990 au îmbogățit China și au înarmat Rusia la niveluri de neimaginat în anul prăbușirii comunismului. Toate astea s-au petrecut pentru că Vestul s-a crezut – prematur – învingător definitiv și irevocabil al războiului rece și s-a culcat pe laurii succesului, crezând că Rusia și China își vor înghiți înfrângerea fără să protesteze.
Ce este însă cu aceste 300 de milioane și cu propagandă rusească anti-occidentală de care vorbește raportul departamentului de stat american? Totuși, aceste website-uri există, au într-adevăr efect și produc partizani, pe care îi întâlnim peste tot. De multe ori sunt cei ce nu verifică serios sursele de informare și au predilecție să creadă ușor ceea ce le convine. Problema semnalată de raportul american este deci validă…
De aceea, acest raport al departamentului de stat care pretinde că demască putiniști mărunți și naivi, deși tehnic este corect, este doar praf în ochii publicului, menit să ne împiedice să vedem elefăntoiul din sufragerie și să avem pe cine să dăm vină când o să fie prea scump să facem duș sau să spălăm vasele la iarnă.
Ce păcat însă că cei ce preiau cu satisfacție aceste știri nu sunt la curent cu tacticile, strategiile și metodele de dezinformare și propagandă pe care Rusia le practică de foarte multă vreme!
Nici un adevărat strateg în jocul geopolitic nu joacă la un singur capăt, nici un parior experimentat nu își riscă banii pe cel mai slab armăsar. Un om deștept joacă la ambele capete, și de multe ori lasă să se vadă jocul sau la un capăt pentru a putea acționa liber la celălalt. La teatru reflectorul se pune pe o anume scenă că să se ascundă mișcările obscure din culise. Un șahist de succes lasă să se întrevadă un atac pozițional pe flancul damei, preparându-și însă resursele pentru un atac decisiv pe flancul regelui. Dinu Patriciu, magnatul român al petrolului, finanța deopotrivă partidele de opoziție și cele guvernamentale. George Soros făcea donații electorale și către candidați democrați și către și republicani (vezi Obama și McCain în 2008 de pildă). Cum să nu știe tocmai inventatorii să joace acest joc??
Putin și KGB practică destul de bine artă dezinformării. Metodele lor au fost dezvăluite de fostul general de securitate român Pacepa în cărțile sale – „Dezinformarea” (2013) și „Dezastrul care se apropie”(2016). Sunt cărți esențiale care se recomandă spre lectură agenților de spionaj din SUA și alte țări occidentale. S-a spus acolo clar și răspicat: politicile marxiste, identitare, progresiste, pro-imigraționiste, anti-creștine – slăbesc structural societățile occidentale și pavează drumul eventualilor cuceritori – că de pildă China și Rusia. Politicile globalist progresiste dau naștere la generații de idioți îndoctrinați și supuși și la lideri de paie lipsiți de viziune care nu știu și nu pot să țină piept unor invadatori de calibru.
Așadar, cine sunt de fapt „putinistii”? Sunt oare amărâțîi care cred în salvaționismul declarat al Kremlinului? La o privire superficială așa pare. Dar asta este doar o altă maskirovka. Asta e ceea ce Putin – dar și progresiștii din Vest – vor să ne facă să credem. Că acel partid de 3-5% din Germania sau Austria sau Italia, sau acel website obscur sau blogger conspiraționist, sau acel tataie care între două partide de table în Cișmigiu afirmă sfătos că Ucraina e de fapt Rusia – ei toți ar fi buba cea mare, piedică majoră în dezvoltarea societății multicultural dezvoltate, coloana a cincea a agresiunii rusești asupra Vestului.
Adevărații complici ai lui Putin, fie că se știu sau nu, agenții prăbușirii occidentului sunt cei ce au făcut afaceri pe față cu China și Rusia decenii de-a rândul, preocupați de propriile mandate, iahturi, vile pe malul marii și conturi bancare. Oameni care dețin acțiuni la mari corporații ce fabrică bunuri de larg consum în China sau la mari companii energetice ce importă petrol „murdar” sau „curat” depinzând de locul pe unde trece țeavă înainte de robinet.
Cât despre Putin sau Xi, lor le convine perfect să vadă Vestul pornit la vânătoare de șoricei, în timp ce își continuă triumfător misiunea de sinucidere politică.
Salvarea civilizației nu e la Putin, nici la Biden sau Forumul de la Davos, nici la cei ce înghit pe nemestecate propagandă – fie rusească sau progresească. Speranța este în trezirea celor ce nu au adormit încă de tot.
sa inceapa cu gorbaciovistii…..
(mikhail gorbaCEV,
nu “gorbaciov”)