miercuri, iulie 17, 2024
ACTUALITATEDecăderea rugby-ului, este de fapt, decăderea sportului românesc

Decăderea rugby-ului, este de fapt, decăderea sportului românesc

Naționala de rugby a României a pierdut la scor cele trei meciuri disputate până acum la CM din Franța, lucru previzibil de altfel.

Și ce să vezi! Ce mai vaiet, ce de lacrimi, ce de deontologi indignați și deodată îngrijorați de soarta rugbyului românesc. Creaturi din mirobolanta presă autohtonă, care în viața lor n-au scris o virgulă despre rugby, nu le-a păsat nicicând de sportul asta, dintr-odată purced la a zvarli cu mocirla în băieții ăștia care, după puterile lor, încearcă să reprezinte România. Ce nu pricep deontologii care îi înjură că la ușa cortului e că sportivii ăștia atât pot. Alții n-avem. Asta e valoarea actuală a unui sport vechi, de tradiție, adus în sapă de lemn, la fel că toate celelalte sporturi, de clasa politică în complicitate cu presa.

Sportul de performanță e că o piramidă. La baza se află copiii și juniorii, din rândurile cărora cei mai buni, mai ambițioși, mai pregățiți, ajung în vârful piramidei, adică la echipa națională. Problema, în cazul rugby-ului, e că această baza a piramidei nu mai există. Pur și simplu nu mai ai de unde să selectezi copii care să facă sport, sau dacă sunt, sunt foarte, foarte puțini.

În trecut existau bazele sportive de cartier, maidanele, parcurile, spațiile verzi, unde copiii învățau să alerge, să bată mingea, să facă mișcare. În școli și în licee se organizau campionate interne sau interșcolare care stârneau mari pasiuni și unde toată copilărimea își dorea să participe. Erau întreceri de handbal, baschet, fotbal, atletism, volei etc. Acum nu mai e nimic. E deșert. Peste toate locurile unde în trecut se făcea sport au crescut clădiri de beton. Ni s-a spus ritos că aceste clădiri aduc bani la bugetul local al orașului, oricare ar fi el, și că astfel crește nivelul de trăi al locuitorilor. În Bucureșți, Brașov, Iași, Constanța șamd, au apărut sute de blocuri mai ales în ultimii 20 de ani. Simțiți că din banii percepuți de pe urma acestor betoane trăiți mai bine?

Trăiesc bine doar „dezvoltatorii” care au devenit un cancer al orașelor. Distrug orice metru pătrat de teren, își umplu buzunarele, după care iau în obiectiv altă țintă. Aceșți demolatori ai orașelor sunt într-o permanentă complicitate cu politicienii. Indiferent de partid, de culoare politică, dacă e vorba să pună gheară pe o baza sportivă, pe un părculeț, pe un maidan, politicianul e gata de acțiune, fie că e în parlament, fie că e în vreun consiliu local sau județean. Grație politicienilor s-a ales praful de toată infrastructură sportivă de cartier, aia unde copiii învățau să alerge. Pe fundul acestei gropi, săpate de politicieni, se află și rugby-ul.

Înainte de decembrie ’89 erau numeroase cluburi de rugby, atât de juniori cât și de seniori. Aveai de unde alege, d-aia ne băteam cu Franța, Țară Galilor, Irlanda și alte forțe. Iași, Constanța, Focșani, Baia Mare, Petroșani, Arad, Bârlad, Oradea, Bucureșți, Cluj etc erau importante centre rugbystice. Acum ori au dispărut, ori sunt o ruină.

Locomotiva Bucureșți, club inventat de Vasile „Mao” Constantin, a fost din 1976 până în 1996 cea mai formidabilă pepinieră a rugbyului românesc. De la CSS2, din mâinile Marianei Lucescu, prima femeie antrenor de rugby din lume, au ieșit o grămadă de jucători care au alimentat echipa națională. De la un alt club minuscul ca Rapid Triumf au ajuns să reprezinte România și să joace în Franța la începutul anilor ’90, jucători valoroși precum Marian Dumitru sau Viorel Ionescu.

În anii ’70-’80, doar sub tutela Ministerului Transporturilor existau mai multe cluburi de rugby, în special de copii și juniori, decât există în prezent în prima liga din România. Aveai de unde alege și aveai și unde să joci. Ați fost să vedeți cum arată în ziua de azi un teren de rugby? Olimpia arată că un fel de groapă plină de paie galbene. Au refăcut, cât de cât, gazonul băieții de la Rapid că să poată juca acolo. Terenul din Tei, de pe Studențesc, aflat în proprietatea ANS/MTS, e o hazna.

În ultimii 20 de ani l-a udat doar ploaia. Intră pe el cine vrea și cine nu vrea. Găști de bețivani și de drogați fac chefuri noaptea pe el iar a două zi, copiii care vin să joace fotbal sau rugby acolo, trebuie mai întâi să adune pietre, sticle, cioburi, tampoane, prezervative, cârpe, chiștoace etc că să se poată antrena. Parcul Copilului e o epavă pentru că actualul proprietar speră să mărite cândva baza către un samsar.

Arcul de Triumf a fost dat pe mâna MTS, probabil cea mai falimentară instituție din România, care, potrivit unui raport al Curții de Conturi din 2020, nici măcar nu știe ce proprietăți mai are în patrimoniu. Atenție, vorbim despre o instituție care este însărcinată prin lege cu supravegherea și protejarea bazelor sportive, fie de stat, fie private, și care a asistat pasiv la distrugerea lor. Nu există nici măcar un singur exemplu în care MTS să fi intervenit pentru protejarea unei baze sportive. Cam asta e starea sportului românesc astăzi, și a rugbyului în particular.

Că să poată încropi o primă divizie, Federația de Rugby a comasat echipele din prima liga cu cele din liga secundă și a ajuns la 15 formații. Unele dintre ele sunt atât de sărace încât se prezintă la meciurile din deplasare doar dacă au bani de transport. De cazare nici nu se mai pune problema. Vii în dimineață jocului și pleci acasă imediat după. Astea sunt cluburile care ar trebui să alimenteze echipa națională hulită acum de găștile de deontologi din presă și de chibiții de ocazie.

O presă care, ani de zile, a asistat pasiv la distrugerea infrastructurii sportive, una dintre probleme majore cu care se confruntă în prezent sportul nostru. Ați fost cu toții prin țări străine. În Anglia, Franța, Italia etc parcurile și terenurile de sport sunt din abundență. Unul lângă altul, peste tot, indiferent dacă zona respectivă e mai bogată sau mai săracă. La noi, mai bine îți bați un cui în talpa decât să-ți duci copilul undeva să facă sport. Absența facilităților sportive și faptul că trebuie să te deplasezi pe distanțe foarte mari, într-un trafic mizerabil, taie elanul oricui. Într-o țară normală, toate lucrurile astea trebuiau scoase la iveală de presă, puse pe tapet, făcute campanii, stat cu gură pe oamenii din sistem. Numai că presa noastră a considerat permanent că astfel de lucruri nu sunt de nasul ei. Nu aduc audiență! Dar suntem ținuți la curent cu amorurile Prodancăi, cu gândirea analitică a lui Gigi, cu dimensiunile sânilor croatei Knoll, cu formele voluptoase ale Annei Kurnikova, ce dacă s-a retras de vreo 12 ani, etc.

Iar pasivitatea asta a presei și ocolirea subiectelor de tip distrugerea infrastructurii sportive, vin și din faptul că numeroși patroni de presă au sau sunt implicați în afaceri imobiliare care vizează orice petec de iarbă de pe pământul asta. Și dacă nu au implicare directă, atunci se hrănesc din banii pe care îi pompează samsarii imobiliari în site-urile sau în publicațiile lor. Așadar, să vii tu acum, ziaristu lu peste împuțit, și să faci pe deontologul că România a pierdut la rugby la mare scor, mie treaba asta îmi întoarce stomacul pe dos. Și te întreb, unde fuseși în ultimii 25 de ani în care s-a distrus bucată cu bucată sportul românesc?

Hai să va dau și niște cifre. În prezent, România are în jur de 4.000 de rugbysti legitimați, copii, juniori și seniori.

Nu are sens să va dau detalii despre cum stau lucrurile cu marile națiuni din lumea rugbyului, așa că iată cum stă treaba cu aia mai mici. Portugalia are 60.000 de jucători legitimați. Georgia, la o populație de nici 4 milioane de locuitori, are 17.000, iar mare parte dintre componenții naționalei joacă în Top 14, campionatul Franței, cel mai puternic din lume. Samoa, cu o populație de 220.000 de oameni, are 24.000 de jucători legitimați, adică mai mult de 10% joacă rugby!

Fiji, la 900.000 de locuitori populație, are 36.000 de practicanți legitimați și 560 de cluburi! Și așa mai departe. Mai am o întrebare. Când ați văzut ultima dată un politician român propovăduind sportul în România, făcând ceva pentru el?

Sportul, pe lângă sănătatea pe care o dobândește omul care îl practică, e și un important vector de imagine, poate cel mai important. Prin sport îți faci cunoscute valorile, tradițiile, cultură. Sportul te face cunoscut că țară, că națiune.

Priviți ce se petrece în Franța, acum la Cupa Mondială de rugby. Sute de mii de oameni veniți din toate colțurile lumii pompează în economia franceză peste două miliarde de euro, estimare Deloitte, pe întreagă durata a competiției. Noi, din 1990 până azi, în afară de CE de box feminin, ținut la polivalentă din București acum vreo 12 ani, nu am fost capabili să organizăm nici o competiție majoră. Nu, nu mă luați cu CE de fotbal, unde am găzduit câteva meciuri, că dacă nu era Mircea Sandu cu relațiile lui, nu pupăm nimic. Bașcă pandemia sireaca. Că dacă nu dădea boleșniță în lume, CE s-ar fi ținut cum era programat, adică în 2020. Ori, stadioanele noastre au fost gata de abia în 2021, un pic înainte de startul competiției amânate de Saint Covid.

Până și bulgarii ne surclasează la capitolul organizare competiții majore. Vecinii noștri au fost capabili să găzduiască în ultimii 20 de ani, campionate mondiale sau europene de volei, gimnastică ritmică, canotaj, judo, taekwondo etc. Weekendul viitor, promoția Glory face mare gală la Burgas, cu Badr Hari cap de afiș. Spuneți-mi, va rog, când ați văzut ultima dată un politician român reprezentativ prezent în tribună unei arene de sport sau făcând propagandă pentru sport. Din 2014, de când a fost ales, șeful statului, Ficusul Iohannis, a fost la un singur eveniment sportiv: la Galați, în 2015, la FED Cup România v Spania. Iar în 2019, că băteau alegerile la ușa, i-a dat o medalie Simonei Halep. De care, viteazul din fruntea statului, s-a lepădat în momentul în care s-a declanșat scandalul Roxadustat.

Carevasăzică, primul om în stat, în 9 ani de mandat, a fost prezent la un singur eveniment sportiv, un tenis la Galați. În 2021, lotul olimpic al României a plecat în Japonia fără că șeful statului să fie prezent pe aeroport, un obicei împământenit după ’89. Nu tu „hai noroc”, nu tu „succes”, nu „vă ținem pumnii”, nimic. Omul, politicianul, președintele, Ficusul, avea alte preocupări. La fel că el sunt toți politicienii români. D-aia suntem, unde suntem. Nu pentru că scoțienii, sud-africanii sau irlandezii au 4 mâini și 4 picioare. Ci pentru că politicienii români au îngropat sportul românesc.

Decăderea rugbyului e, de fapt, decăderea sportului românesc.

CITEȘTE MAI MULT

PARTENERI

Loading RSS Feed

Loading RSS Feed

 

3 COMENTARII

  1. „Decăderea rugbyului e, de fapt, decăderea sportului românesc.”

    Iar decăderea sportului românesc ce este („de fapt”) ? Să nu spuneți că lanțul deducțiilor s-ar fi oprit acolo!

    Precedentul comentator vă contrazice deja.

  2. Nu mai știu cum este acum, cred că la fel, ]n anii 2004-2005 am lucrat pe un proiect în Olanda, am stat acolo și în vacanță, la o familie olandeză (nativă, nu multi-culti). Cartier/sat Pernis, lângă Rotterdam. Era vară. După-amiază, pe terenuri mai mult sau mai puțin marcate, dar cu iarba ca în palmă, jucau fotbal mai multe echipe de copii și adolescenți, inclusiv de fete. Joia, școlile au în program “ziua sportului”. Ce înseamnă asta? De dimineață până seara nu se învață, doar se face sport. Înot, fotbal, tenis, etc. Scouterii de la Feynrood sunt mai mereu prezenți în zonă. Chiar băiatul cel mare al familiei, Raymond, de 17 ani, fusese selectat de pe “maidan” și era în echipa de juniori a lui Feynrood. Era și la noi, când eram copil, tradiția asta cu scouterii, veneau la meciurile din cadrul școlilor generale sau inter-școli, etc.
    Despre Rugby…e de ajuns să amintim că GSP și “Sportul Românesc” nu au nimic despre rugby, în paginile lor, de când a început CM. Așa e, doar bocete și acuze după meciurile României. În rest…fotbal și can-can. Azi, în tribune, a fost prezent Președintele Portugaliei, la meciul lusitanilor cu Australia. Într-adevăr, ne doare să vedem echipa României pur și simplu călcată la propriu în picioare de Scoția sau Africa de Sud. Total de acord în acest sens cu ce spune autorul articolului, cu observația personală că puteam lua 84 de la Scoția și fără venetici în echipă. Îmi doresc o Națională formată numai din români. Ne încălzește oarecum că o echipă din turneul celor 6 națiuni, Italia, a luat și ea aproape suta de la All Blacks. Decăderea rugbyului nu e numai decăderea sportului românesc, e un alt semn că neamul românesc e supus din interior și din exterior unui program de distrugere fără precedent.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,500FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE