Peste jumătate dintre bolnavii cronici din România consideră că pandemia de coronavirus a avut un impact negativ asupra calității îngrijirilor medicale primite, în timp ce nivelul total al spitalizărilor la nivel național s-a prăbușit dramatic în perioada martie – august 2020, fiind cu 48% mai puține decât în perioada similară din 2019, arată un studiu publicat de Observatorul Român de Sănătate.
În plus, dintre spitalele desemnate COVID-19 (de fază I, fază II sau de suport) două treimi au acreditări de categorii inferioare, ceea ce nu garantează obținerea celor mai bune rezultate în tratarea pacienților COVID-19.
Acestea sunt concluziile principale ale primului studiu detaliat cu privire la “Impactul pandemiei COVID-19 asupra accesului bolnavilor cronici la servicii medicale în România”, studiu realizat de Observatorul Român de Sănătate în colaborare cu Fundația Romanian Angel Appeal.
Pandemia COVID-19 are un impact considerabil asupra accesului bolnavilor cronici din România la servicii medicale și asupra calității acestor servicii. Efectul va duce la deteriorarea stării de sănătate a bolnavilor cronici și la creșterea presiunii asupra unui sistem medical deja suprasolicitat, arată studiul.
51% – Peste jumătate dintre bolnavii cronici chestionați consideră că pandemia COVID-19 a avut un impact negativ asupra calității îngrijirilor medicale primite.
75% – Trei sferturi dintre spitalele COVID-19 desemnate de fază II sau de suport au acreditări de categorii inferioare, ceea ce nu garantează obținerea celor mai bune rezultate în tratarea pacienților COVID-19.
82% – Peste trei sferturi dintre medicii de familie chestionați consideră că pandemia COVID-19 a avut un efect negativ asupra accesului bolnavilor cronici la servicii medicale.
Numărul internărilor la nivel național s-a prăbușit dramatic începând cu aprilie 2020, când s-au înregistrat cu 70% mai puține spitalizări decât în perioada similară a anului anterior. Scăderea s-a mai redus în perioada iunie – august 2020, dar rămâne înjumătățită față de anul precedent.
Institutul Matei Balș (spital COVID fază I) și Spitalul Colentina (spital suport COVID), ambele din București, se numără printre cele mai afectate spitale publice, cu reduceri considerabile (- 90%) a numărului de internări în perioada martie – august 2020, față de perioada similară a anului anterior.
Spitalele non-COVID înregistrează și ele reduceri majore ale activității: scăderi între -35% și -79% pentru Institutul Clinic Fundeni, care înregistrează reduceri semnificative inclusiv în numărul intervențiilor chirurgicale pentru pacienții oncologici, între -21% și -68% pentru Spitalul Județean de Urgență Cluj și între -56% și -79% pentru Spitalul Județean de Urgență Iași.
Reducerea spitalizărilor în spitalele publice non-COVID este mai severă decât în spitalele private.
Scăderea cu 67% a numărului de internări pentru bolnavii de diabet. O treime din bolnavii cu diabet chestionați afirmă că pandemia a afectat negativ calitatea serviciilor medicale.
Scăderea cu 57% a numărului de internări pentru bolnavii de scleroză multiplă. Trei sferturi din bolnavii chestionați afirmă că pandemia a afectat negativ serviciile medicale.
Scăderea cu 50% a numărului de internări pentru bolnavii de tuberculoză.
Scăderea cu 46% a numărului de internări pentru bolnavii cu afecțiuni oncologice.
În analiză au fost incluse date cu privire la serviciile spitalicești oferite bolnavilor cu cancer, diabet, tuberculoză, HIV/SIDA și scleroză multiplă la nivel național. În plus, a fost analizată în detaliu activitatea a 10 spitale din București, Cluj, Iași și Timișoara. 235 de persoane cu boli cronice și 250 de medici de familie din România au răspuns unor chestionare de evaluare amănunțite.
În opinia autorilor studiului, este necesar ca autoritățile centrale și locale din România să găsească soluții mai eficiente pentru a asigura continuitatea îngrijirilor medicale pentru bolnavii cronici în condițiile pandemiei COVID-19. În caz contrar, impactul negativ asupra bolnavilor cronici va fi considerabil: deteriorarea stării lor de sănătate însoțită de creșterea consecutivă a presiunii asupra unui sistem medical deja suprasolicitat.
